ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2024

Asupra acțiunii penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 09.09.2021, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, a fost înregistrată plângerea penală formulată de numita A., care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "abuz în serviciu" prev. de art. 297 din C. pen., "uzurparea funcției" prev. de art. 306 din C. pen., "violarea secretului corespondenței" prev. de art. 302 din C. pen., "fals intelectual" prev. de art. 321 din C. pen. și "uz de fals" prev. de art. 323 din C. pen., față de magistratul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constând în aceea că a calificat în mod eronat 2 sesizări ale persoanei vătămate, înregistrate sub nr. x/2020 ca fiind "sesizări", după care le-a înaintat în mod nelegal spre competentă soluționare Judecătoriei Buftea pentru "aprecieri și măsuri", deși acestea aveau ca obiect cercetarea unor aspecte de natură penală săvârșite inclusiv de către angajați ai Judecătoriei Buftea.

În baza art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, dosarul a fost trimis la data de 23.03.2022, pe cale administrativă, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, unde a fost înregistrat sub nr. x/2022.

Prin ordonanța nr. 1783/P2022 emisă la data de 20 iunie 2024, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect sesizarea petentei A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "abuz în serviciu" prev. de art. 297 din C. pen., "uzurparea funcției" prev. de art. 306 din C. pen., "violarea secretului corespondenței" prev. de art. 302 din C. pen., "fals intelectual" prev. de art. 321 din C. pen. și "uz de fals" prev. de art. 323 din C. pen., pretins săvârșite de magistratul procuror B., întrucât faptele nu există.

Soluționând cauza, în esență, procurorul a reținut că din actul de sesizare și din înscrisurile anexate a rezultat că, la data de 01.12.2020, petenta a redactat 2 sesizări pe care le-a calificat ca fiind plângeri penale, înaintându-le ulterior către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde au fost înregistrate sub nr. x/2020 la Serviciul Registratură Generală, Grefă, Arhivă și Relații cu Publicul, după care acestea au fost redirecționate către Judecătoria Buftea, cu referire la soluționarea dosarului nr. x/2020

Totodată, prin răspunsurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentei i s-a adus la cunoștință posibilitatea obținerii de relații referitoare la sesizările sale prin a se adresa Judecătoriei Buftea, iar în situația intenției de formulare a unei plângeri penale împotriva unui magistrat, a fost îndrumată să se adreseze secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

În perioada formulării petițiilor antemenționate, petenta avea calitatea de parte în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Buftea, având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 678/20.12.2019, considerent pentru care sesizările acesteia au fost înaintate către această instituție spre a fi avute în vedere în referire la dosarul antemenționat.

Procurorul a constatat că aspectele învederate de petentă vizează o pretinsă încălcare a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, desemnați cu înregistrarea și soluționarea sesizărilor petentei, care, însă, în lipsa unor indicii sau elemente probatorii certe, nu poate fi apreciată ca fiind asimilată tipicității infracțiunii de abuz în serviciu, criticile neputând depăși limitelor unor aprecieri subiective ale petentei.

A reținut procurorul că procedura administrativă a înregistrării și soluționării petițiilor este reglementată prin prevederile O.G.. nr. 27/2002, conform cărora petițiile greșit îndreptate pot fi înaintate către instituțiile publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate.

Totodată, procurorul a reținut că activitatea administrativă de înregistrare și soluționare este, printre altele, o prerogativă a funcționarului cu atribuții de conducere care este răspunzător pentru măsurile de organizare și desfășurare a activității de primire, evidențiere și rezolvare a petițiilor ce le sunt adresate, precum și de legalitatea soluțiilor și comunicarea acestora în termenul legal. Indiferent de calificarea dată de către petent, ceea ce primează în procedura de analiză și soluționare a petiției este conținutul concret al acesteia, pe baza căruia se poate stabili dacă aceasta este greșit îndreptată ori este de competența instituției căreia i-a fost adresată, prerogativă care însă cade în sarcina funcționarului public desemnat.

Pentru exprimarea unor nemulțumiri în referire la modul de soluționare a petițiilor sale, petenta are deschisă căile de atac prevăzute de prevederile legale administrative sau chiar judiciare, în speță nefiind evidențiate elemente tipice unei infracțiuni de serviciu sau de fals, astfel cum aceasta le-a descris prin actul de sesizare.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uzurpare a funcției și de violare a corespondenței, procurorul a constatat că petenta nu a fost în măsură să ofere date concludente care să susțină existența elementului material al acestor fapte penale, astfel încât acuzațiile acesteia au fost apreciate ca neîntemeiate, aspectele faptice descrise în actul de sesizare urmând să fie apreciate din punct de vedere al încadrării juridice doar sub aspectul săvârșirii infracțiunilor "de abuz în serviciu" prev. de art. 297 din C. pen., "fals intelectual" prev. de art. 321 din C. pen. și "uz de fals" prev. de art. 323 din C. pen.

În cauză nu a fost începută urmărirea penală in rem, fiind evidențiată ab initio, incidența dispozițiilor art. 16 lit. a) din C. proc. pen., asupra aspectelor invocate, fiind suficiente doar explicații pur teoretice, fără efectuarea unor acte specifice activității de urmărire penală.

Prin ordonanța nr. 137/II/2/2024 din 12 iulie 2024, procurorul - șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petenta A. împotriva soluției de clasare nr. 1783/P/2022 din data de 20 mai 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, ca nefondată, soluția de clasare fiind temeinică și legală.

Pentru a dispune astfel, a reținut că nu există niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanțială ori procedurală apt să conducă la infirmarea ordonanței de clasare.

A apreciat că elementele existente în cuprinsul sesizării au avut aptitudinea necesară formării convingerii clare/juste a procurorului de caz, neexistând niciun element/indiciu de natură a întrezări necesitatea unei probațiuni.

Totodată, a apreciat că procurorul de caz a reținut - în raport de datele speței - o motivare fundamentată în fapt și în drept, de natură a înlătura ehivocul sau reformarea acesteia.

A concluzionat că nu există indicii/date care să întrezărească o posibilă comitere a vreunei fapte penale dintre cele sesizate, fiind reținută în mod corect incidența dispozițiilor art. 16 lit. a) din C. proc. pen., subliniind că aceste dispoziții nu sunt incidente doar atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, ci se referă și la inexistența faptei pe care norma de incriminare o descrie prin verbum regens.

La data de 15.07.2024, în baza art. 340 din C. proc. pen., petenta A. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție prin plângerea formulată împotriva ordonanței nr. 137/II/2/2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu precizarea că va depune motivele plângerii după ce va studia dosarul conform art. 94 din C. proc. pen.

Plângerea petentei a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.07.2024, sub nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată la data de 10.10.2024, dată la care cauza a fost amânată la cererea petentei pentru pregătirea apărării.

La data de 03.11.2024, petenta A. a transmis la dosar, prin e-mail, motivele plângerii formulate, apreciind că prin soluția adoptată au fost încălcate dispozițiile art. 1 (normele de procedură penală și scopul acestora), art. 5 (aflarea adevărului), art. 8 (caracterul echitabil și rezonabil al procesului penal) și art. 10 (dreptul la apărare) din C. proc. pen., precum și art. 1 și art. 132 din Constituția României, din moment ce procurorul nu a procedat la administrarea de probe cu prilejul soluționării plângerii sale (nu au fost audiați martori, nu a fost administrată proba cu înscrisuri). În acest sens, a atașat la dosar un set de înscrisuri constând, printre altele, în răspunsurile primite de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 23.12.2020, 11.02.2021, 05.03.2021, în legătură cu cele două sesizări formulate, adresa din 23.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare, Serviciul de Registratură generală, grefă, arhivă și relații cu publicul, prin care au fost înaintate sesizările formulate de petentă și înscrisurile anexate acestora către Judecătoria Buftea în referire la dosarul nr. x/2020, fila intitulată "I plângere penală", fila intitulată "II plângere penală", adresa de înaintare a Judecătoriei Buftea a dosarului nr. x/2020 împreună cu dosarele componente în vederea soluționării apelului declarat de petentă împotriva sentinței prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de aceasta, o filă conținând soluția pronunțată de Judecătoria Buftea cu privire la cererea de revizuire formulată, adresa nr. x/2022, adresa din 22.07.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, soluția pronunțată în apelul declarat împotriva sentinței pronunțate în dosarul având ca obiect cererea de revizuire formulată de petentă, o citație emisă în dosarul penal nr. x/2021, adresa din 22.07.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de 02 octombrie 2024 în dosarul nr. x/321/P/2021.

În cadrul motivelor, petenta face o prezentare a dosarului de urmărire penală și arată în continuare că actele din dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au reprezentat probe în dosarul de revizuire cu referire la art. 454 alin. (1) din C. proc. pen. (în sensul că a arătat de ce nu a putut obține hotărâri definitive cu privire la abuzul polițiștilor judiciari și procurorilor în toate dosarele în care a avut calitatea de persoană vătămată), finalizat prin decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel București, rezultatul constând în respingerea demersurilor sale judiciare, astfel că, în opinia sa, "măsurile și aprecierile" au fost clare.

Totodată, petenta face referire și la plângerea formulată împotriva directorului Penitenciarului Târgșor, urmare a faptului că nu a fost dusă la instanță cu ocazia soluționării primei sale cereri de liberare condiționată, plângere care, de asemenea, a fost trimisă de același magistrat la Poliția Rurală Cocorăști Colt. Prahova.

A menționat petenta că "măsurile" au fost clare și de această dată, fiindu-i respinse cele 4 cereri de liberare condiționată.

De asemenea, petenta a făcut referire și la abuzurile pe care le-a suferit în România și în vacanța sa din India, sens în care a arătat că a formulat plângeri.

Mai critică petenta și faptul că dosarul având ca obiect plângerea formulată împotriva magistratului procuror B. a fost repartizat chiar de acesta "colegei din subordine", apreciind astfel că nu au fost respectate dispozițiile art. 132 din Constituția României și nici dispozițiile privind imparțialitatea procurorului. Totodată, petenta a criticat și durata lungă de timp în care a fost soluționată plângerea sa, respectiv 3 ani.

La termenul din 07 noiembrie 2024 a fost acordat cuvântul în dezbateri.

Analizând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (5)

1

din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea formulată de petenta A. este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Prealabil, judecătorul de cameră preliminară constată că deși prin plângerea formulată petenta înțelege să conteste ordonanța nr. 137/II/2/2024 din 12 iulie 2024 a procurorului - șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, demersul judiciar al petentei nu poate viza, în realitate, decât soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 1783/P/2022 (1423/321/P/2021) din 20.05.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, iar nu soluția dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic exercitat în condițiile art. 339 din C. proc. pen.

Împrejurarea că obiectul procedurii prevăzute de art. 340 din C. proc. pen. este reprezentat exclusiv de soluția prin care procurorul de caz dispune asupra raportului juridic de conflict rezultă atât din denumirea marginală a normei procesual penale care reglementează plângerea analizată - art. 340 din C. proc. pen. - "Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată", cât și din conținutul dispozițiilor art. 340 alin. (5)

1

din C. proc. pen., care fac referire la verificarea soluției atacate, pe baza materialului din dosarul de urmărire penală.

Soluția procurorului ierarhic superior dispusă conform art. 339 din C. proc. pen. are o natură juridică distinctă, a unei condiții de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condițiile art. 340 din C. proc. pen. și nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate acestuia din urmă.

Procurorul ierarhic superior nu dispune clasare cauzei, ci exercită atribuții de verificare și cenzurare a legalității soluției de clasare dispuse anterior de procurorul din subordine. Acest control poate avea ca urmare procedurală fie respingerea plângerii și menținerea integrală a soluției atacate, situație în care ordonanța de clasare, nu cea a procurorului ierarhic, reprezintă actul procesual și procedural atacat în condițiile art. 340 din C. proc. pen. (ipoteză incidentă și în speță), fie admiterea plângerii, infirmarea totală sau parțială a ordonanței de clasare și redeschiderea urmăririi penale în aceste limite.

În considerarea acestor argumente, judecătorul de cameră preliminară concluzionează că soluția de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în sine, dispusă de procuror, constituie obiectul plângerii la instanță, în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen., iar nu ordonanța prin care procurorul ierarhic superior respinge plângerea, în condițiile prevăzute de art. 339 din C. proc. pen.

În continuare, Judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, procurorul reținând ca evidentă, ab initio, incidența dispozițiilor art. 16 lit. a) din C. proc. pen., apreciind ca fiind suficiente doar explicații pur teoretice asupra aspectelor invocate de petentă, fără efectuarea de acte specifice activității de urmărire penală.

În esență, petenta A. a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "abuz în serviciu" prev. de art. 297 din C. pen., "uzurparea funcției" prev. de art. 306 din C. pen., "violarea secretului corespondenței" prev. de art. 302 din C. pen., "fals intelectual" prev. de art. 321 din C. pen. și "uz de fals" prev. de art. 323 din C. pen., față de magistratul procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât a calificat în mod eronat ca fiind "sesizări", cele două înscrisuri transmise de petentă, intitulate "plângere", înregistrate sub nr. x/2020 și le-a transmis în mod nelegal Judecătoriei Buftea pentru "aprecieri și măsuri", deși acestea aveau ca obiect cercetarea unor aspecte de natură penală săvârșite inclusiv de către angajați ai Judecătoriei Buftea.

În ceea ce privește infracțiunile de uzurpare a funcției și violare a corespondenței, procurorul de caz a constatat că petenta nu a fost în măsură să ofere date concludente care să susțină existența elementului material al acestor fapte penale, motiv pentru care aspectele faptice descrise în actul de sesizare au fost apreciate din punct de vedere al încadrării juridice doar sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, opinie pe care o împărtășește și judecătorul de cameră preliminară.

Infracțiunea de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. constă în "fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice".

Infracțiunea de "fals intelectual" prevăzută de art. 321 din C. pen. constă în "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări".

Infracțiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 323 din C. pen. constă în "folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice".

Declanșarea cercetărilor față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârșirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză. Din cuprinsul plângerii formulate de petentă, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reținerea în sarcina intimatului a infracțiunilor imputate.

În sprijinul acuzațiilor formulate nu este indicată nicio probă care să confirme caracterul ilegal al calificării celor două înscrisuri intitulate "plângeri" ale petentei ca fiind sesizări și înaintarea în mod nelegal a acestora Judecătoriei Buftea pentru "aprecieri și măsuri", în referire la dosarul de revizuire, și niciun text de lege care să fi fost încălcat de magistrat, acuzațiile bazându-se exclusiv pe supozițiile petentei, care atribuie caracter penal măsurilor dispuse de organele judiciare în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, măsuri care o nemulțumesc.

Astfel, se constată că prin adresa nr. x/2020 a fost transmisă Judecătoriei Buftea sesizarea formulată de A. în referire la dosarul nr. x/2020, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petentă, împreună cu înscrisurile atașate, pentru "apreciere și măsuri".

Cu alte cuvinte, magistratul procuror a procedat la analiza conținutului celor două înscrisuri intitulate plângeri, le-a calificat ca fiind sesizări și le-a înaintat instanței care soluționa dosarul de revizuire, procedând din perspectiva dispozițiilor art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002.

Or, activitatea desfășurată de magistratul procuror în sensul calificării cererilor petentei și transmiterii acestora instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire a aceleiași petente, nu constituie indicii în sensul săvârșirii vreuneia din infracțiunile reclamate de petentă, atribuțiile de serviciu ale magistraților fiind circumscrise soluționării cererilor cu care sunt învestiți. Or, simpla nemulțumire, inerent subiectivă, a petentei față de modul de soluționare a cererii sale nu poate constitui temeiul cercetării penale a magistratului procuror.

În plus, chiar din actele depuse la dosar de petentă rezultă că aceasta a fost informată de parcursul celor două cereri ale sale. Or, în aceste condiții potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în situația în care "o persoană se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Cu alte cuvinte, pentru exprimarea unor nemulțumiri în referire la modul de soluționare a petiției sale, petenta are deschise căile de atac prevăzute de prevederile legale administrative sau chiar judiciare.

Astfel, în lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire, subiectivă, a unei părți ori subiect procesual față de o măsură dispusă de organele judiciare nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o.

Pe de altă parte, independența procurorului în soluțiile dispuse, presupune, printre altele, ca acesta să nu fie supus unor acțiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe soluțiile date. Aceasta, deoarece, prin specificul raporturilor asupra cărora statuează, hotărârile organelor judiciare sunt permanent susceptibile de a provoca nemulțumirea ori suspiciunea unei dintre părți, iar declanșarea unei anchete penale ca urmare exclusivă a simplei cereri a părților ar lipsi de conținut prevederile constituționale și legale referitoare la statutul procurorului ori independența acestuia.

Or, ca un ultim argument, Judecătorul de cameră preliminară evidențiază că cele două cereri ale petentei intitulate plângeri au fost evaluate atât de procurorul care a procedat la calificarea acestora drept sesizări, cât și de judecătorul învestit cu soluționarea cererii de revizuire, care în virtutea dispozițiilor art. 289 alin. (9) din C. proc. pen., dacă ar fi considerat că sesizările primite au caracterul unor plângeri ar fi procedat la trimiterea acestora pe cale administrativă organului judiciar competent.

În continuare, Judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu poate fi reținută critica petentei vizând neadministrarea vreunei probe înainte de a se dispune soluția în cauza dedusă judecății, având în vedere dispozițiile art. 294 alin. (3) și (4) din C. proc. pen., potrivit cărora soluția de clasare poate fi dispusă chiar fără administrarea vreunei probe atunci când din conținutul sesizării rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) din C. proc. pen., așa cum este cazul în speță.

În acest sens, Judecătorul de cameră preliminară are în vedere aspectele statuate, cu caracter obligatoriu pentru organele judiciare, de Curtea Constituțională a României în considerentele Deciziei nr. 68/2017, mai exact, paragraful 101: "Atunci când sesizarea îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), procurorul, din oficiu sau la propunerea organelor de cercetare penală, dispune prin ordonanță clasarea, fără a efectua acte de urmărire penală în cauză. Cu alte cuvinte, dacă se constată că, de exemplu, fapta denunțată nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi), că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate (art. 16 alin. (1) lit. d) sau că a intervenit amnistia ori prescripția (art. 16 alin. (1) lit. f), procurorul va dispune prin ordonanță soluția de clasare, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. Curtea reține că, așa cum s-a explicat și în doctrină, acest caz de clasare poate interveni în oricare din fazele în care se află dosarul, prin raportare la începerea sau nu a urmăririi penale, a dobândirii calității de suspect sau a celei de inculpat. Dacă intervine după ce sesizarea este verificată și declarată admisibilă sub aspectul condițiilor de fond și de formă, dar din conținutul ei rezultă fără echivoc incidența unui caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, clasare are natura juridică a unei soluții de neurmărire, iar dacă soluția de clasare intervine după începerea urmăririi in rem, clasarea are valențele unei soluții de netrimitere în judecată".

În ceea ce privește critica petentei în sensul că plângerea formulată de ea împotriva procurorului magistrat B. a fost repartizată chiar de acesta unui procuror din subordina sa, Judecătorul de cameră preliminară face trimitere la dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora "în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile legii". Cu alte cuvinte, procurorul de caz este independent în activitatea de urmărire penală și în adoptarea soluției.

Judecătorul de cameră preliminară arată, totodată, că aspectele legate de imparțialitate nu pot fi analizate în această procedură raportat la obiectul cauzei și procedura distinctă prevăzută de art. 70 din C. proc. pen. care reglementează soluționarea abținerii sau a recuzării procurorului.

În ceea ce privește critica privind durata îndelungată de soluționare a plângerii sale, Judecătorul de cameră preliminară reține că acest aspect nu poate fi sancționat în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen.. Cu privire la acest aspect, petenta avea la îndemână un alt instrument procedural, și anume cel prevăzut de art. 488

1

din C. proc. pen., de care însă nu a uzat.

Raportat la conținutul plângerii, Judecătorul de cameră preliminară constată că petenta face referire și alte demersuri judiciare pe care le-a întreprins și care nu au legătură cu prezenta cauză, cum este plângerea formulată împotriva directorului penitenciarului Târgșor, aceasta exprimându-și nemulțumirea și cu privire la soluțiile adoptate de instanțele de judecată cu ocazia soluționării cererilor sale de liberare condiționată, precum și cu privire la soluția pronunțată în dosarul de revizuire, care însă nu pot fi cenzurate pe această cale.

Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 1783/P/2022 (1423/321/P/2021) din 20 mai 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 137/II/2/2024 din 12 iulie 2024 a procurorului-șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 1783/P/2022 (1423/321/P/2021) din 20 mai 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 137/II/2/2024 din 12 iulie 2024 a procurorului-șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petenta la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 05 decembrie 2024.