Decizia nr. 4/2026 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj. În cauză, potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Cluj. Prin informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj, în esență, s-au menționat următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 27.01.2025, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 10/C din 22.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în calitate de reprezentant legal al societății S.C.

B. S.R.L., C.. și D.., împotriva încheierii penale nr. 162/C din data de 30.05.2023 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin încheierea penală nr. 31 din data de 21.06.2023 a Tribunalului Sălaj. Prin sentința penală nr. 365/03.09.2025, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2025, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea-petentă A.. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel contestatoarea A., care a fost înregistrat la data de 3 octombrie 2025, solicitându-se anularea în tot a sentinței nr. 365/03.09.2025 pronunțată de Judecătoria Zalău, precum și a tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul judecătoriei, apreciind că acestea sunt nelegale și netemeinice.

Totodată, prin cererea contestatoarei, s-a solicitat și strămutarea judecării cauzei în alt județ, arătând că motivele sunt identice cu cele invocate în cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023, respectiv art. 71 și art. 72 C. proc. pen., art. 6 CEDO, iar pentru apel a invocat art. 153 C. proc. civ. "viciul de procedură", apreciind că acesta este aplicabil și în procesele penale, art. 21 din Constituția României. La primul termen de judecată din data de 18 noiembrie 2025, instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de apelantă pentru angajare apărător ales. În ceea ce privește cererea de strămutare, în informare, s-a arătat că, la data de 19 noiembrie 2025, apelanta a înregistrat la dosar o cerere de strămutate prin care se solicită strămutarea judecării cauzei la București pentru bănuială legitimă și siguranță publică.

Prin aceeași cerere, apelanta a solicitat și redeschiderea dosarului Judecătoriei Zalău nr. 28/337/2022 și strămutarea lui la Judecătoria Sectorului 5 București și desființarea tuturor încheierilor, hotărârilor, deciziilor și actelor de procedură efectuate în acest dosar, și în consecință să se dispună efectuarea unei expertize psihiatrice la IML Mina Minovici din București pentru a-și recăpăta demnitatea, imaginea și reputația, precum și acordarea ajutorului public judiciar pentru transport, pentru pregătirea apărării și pentru plata onorariului avocatului ales. Cu privire la cererea formulată de către petentă, în informare, Curtea de Apel Cluj a apreciat că aceasta nu poate fi admisă întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci cănd există pericolul de tulburare a ordinii publice.

S-a mai menționat că, dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2024 privind statutul judecătorilor și procurorilor stabilesc că judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali. De asemenea, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor statuează că "judecătorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liber de influențe, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că judecătorii trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor. Pentru stabilirea independenței autorității jurisdicționaîe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat în calcul mai multe aspecte: lipsa oricărei ingerințe sau aparențe de ingerință din partea altor puteri ale statului sau a părților, precum și existența unor garanții reale împotriva riscului unei presiuni exterioare.

Astfel, a concluzionat Curtea de Apel Cluj că, din verificările efectuate nu rezultă vreo încălcare a normelor mai sus evocate în activitatea desfășurată de către judecătorii la care a fost repartizat dosarul a cărui strămutare se solicită, aceștia desfășurându-și activitatea în mod obiectiv, cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând nici un argument valid pentru a dispune strămutarea cauzei. Prezenta cerere formulată de petenta A. având ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 18.11.2026, sub nr. x/2025, iar urmare a repartizării aleatorii, a fost stabilit prim termen de judecată în cauză la data de 10.12.2025.

La acest termen, Înalta Curte, după deliberare, a respins, ca neîntemeiată, solicitarea formulată de petenta A. privind acordarea ajutorului public judiciar pentru plata onorariului cuvenit unui apărător ales, apreciind, deopotrivă, că nu se justifică nici desemnarea unui apărător din oficiu în prezenta cauză, în raport de complexitatea acesteia. Totodată, dosarul fiind la primul termen de judecată, Înalta Curte a încuviințat cererea de amânare a judecării cauzei formulată de petenta A., pentru a-i acorda posibilitatea de a-și angaja apărător și de a-și pregăti apărarea, astfel că s-a acordat un nou termen în cauză la data de 14.01.2026. Examinând cererea de strămutare formulată de petenta A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 71 din C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice." Din analiza textului de lege care reglementează instituția strămutării, rezultă că strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate cu referire la judecarea cauzei, în privința judecătorilor instanței sesizate.

Cele două cazuri de strămutare prevăzute de lege se raportează, pe de o parte, la existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților, fiind necesar ca toți judecătorii unei instanțe să se afle în mod evident într-o stare de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate a acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori ținând seama de calitatea părților, iar pe de altă parte, la existența unui pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe. Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului. Pentru ca instanța să fie considerată imparțială din punct de vedere obiectiv, aceasta trebuie să ofere suficiente garanții care să excludă orice dubiu legitim cu privire la acest aspect (hotărârea Fey contra Austriei). Opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Totodată, trebuie avută în vedere și jurisprudența Curții Constituționale a României care a statuat că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea a reținut că doctrina a arătat că strămutarea este acea "deplasare a competenței" care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză.

Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenta materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15). Curtea a statuat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014). Curtea Constituțională a apreciat că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Astfel, simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este afectată (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, precizată, paragraful 22). Examinând în aceste coordonate de principiu, anterior redate, cererea de strămutare formulată în cauză de petenta A. vizând dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj și, analizând împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, constată că acestea nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității întregii instanțe.

În speță, dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect apelul formulat de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 365/03.09.2025, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2025, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea petentă.

Înalta Curte reține că din cuprinsul cererii de strămutare aflate la dosar, rezultă în esență că petenta A. a solicitat strămutarea dosarului penal nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, pentru motive de "bănuială legitimă și siguranță publică", fără însă a expune în concret care sunt motivele pentru care solicită strămutarea dosarului de apel formulat împotriva sentinței Judecătoriei Zalău prin care i s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, din lecturarea susținerilor petentei din cererea de la dosar, reieșind faptul că petenta critică modul de soluționare a cauzelor sale de pe rolul instanțelor din județul Sălăj, făcând referire la alte cereri de strămutare, la citarea în aceste cauze și la desemnarea avocatului din oficiu, arătând totodată că, instanțele din cadrul Judecătoriei Zalău i-ar fi aplicat, în mod abuziv și nelegal, amenzi judiciare și obligații privind plata taxelor de timbru, solicitând în concluzie să se dispună încetarea practicilor pe care le consideră abuzive și nelegale, utilizate în opinia petentei de instanțele din județul Sălaj.

Or, examinând datele concrete ale cauzei și având în vedere afirmațiile petentei din cuprinsul cererii de strămutare, așa cum au fost formulate și văzând și informațiile comunicate în cauză, Înalta Curte constată că argumentele expuse de petentă în conținutul cererii de strămutare nu se circumscriu dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen. și nu au aptitudinea de a fundamenta obiectiv suspiciuni plauzibile asupra imparțialității judecătorilor instanței. În concret, argumentele formulate în susținerea solicitării de strămutare a pricinii au legătură cu nemulțumirea petentei generată de modul de desfășurare a proceselor vizând-o pe aceasta, aflate pe rolul instanțelor din județul Sălaj, care însă nu constituie temeiuri apte a justifica strămutarea pricinii.

Nemulțumirea petentei A. referitoare la dispozițiile și soluțiile unei instanțe nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, în speță, a Curții de Apel Cluj, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, or, în speță, față de cele reținute și având în vedere și informarea transmisă la dosar de către Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte constată că motivele expuse de petentă nu au natura împrejurărilor reglementate de dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., pentru a genera suspiciunea colectivă specifică unei cereri de strămutare.

Deopotrivă, în speță, așa cum s-a arătat și prin informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj nu rezultă existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice, astfel că, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentei, simpla susținere că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În concluzie, având în vedere că argumentele invocate de petenta A. nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor instanței ori să evidențieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea dosarului de apel împotriva contestației în anulare, nr. 1637/337/2025, la Curtea de Apel Cluj, s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și totodată, având în vedere informațiile furnizate în cauză de curtea de apel, Înalta Curte apreciază că nu se evidențiază în cauză motive temeinice care să justifice strămutarea pricinii. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj. Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2026.