ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2024

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin plângerea împotriva încheierii nr. 5320/22.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/17.02.2023 de intimatul ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrată pe rolul instituției sub nr. x/06.03.2023, înaintată Tribunalului Specializat Cluj prin adresa nr. x/08.03.2023 și înregistrată pe rolul acestui tribunal la 08.03.2023 sub nr. x/2023, petentul A., în calitate de asociat și administrator al societății în curs de înregistrare B. S.R.L. a solicitat admiterea plângerii.

Prin sentința civilă nr. 959/23.05.2023,Tribunalul Specializat Cluj a respins plângerea.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta S.C. B. S.R.L., solicitând anularea ca netemeinică și nelegală, respectiv schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii formulată împotriva încheierii nr. 5320/22.02.2023 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/17.02.2023, cu consecința admiterii dosarului de înmatriculare și autorizarea funcționării societății B. S.R.L. în ORC de pe lângă Tribunalul Cluj și atribuirii datelor de identificare în registrul comerțului.

Prin decizia civilă nr. 133/25.03.2024, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul și a păstrat în întregime sentința apelată.

Împotriva deciziei civile menționate a formulat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, prin care să se dispună admiterea plângerii și obligarea autorității competente la înmatricularea societății în registrul comerțului.

Prin cererea de recurs și, ulterior, prin memoriul de recurs, titulara căii de atac, în esență, a susținut că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât a adăugat la lege și a aplicat prin analogie dispozițiile O.G. nr. 65/1994 la situația societății, deși condițiile de aplicabilitate a actului normativ nu erau întrunite în mod obiectiv, iar instanța nu are competența de a crea norme juridice, ci doar de a aplica dispozițiile legale în vigoare la situația de fapt dedusă judecății.

A apreciat că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece instanța de apel a invocat aspecte noi în susținerea soluției de respingere a apelului și care nu au format obiectul primei judecăți, astfel că nu a avut posibilitatea de a formula apărări. Totodată, a afirmat că motivarea este contradictorie, de vreme ce, pe de o parte, se reține că activitatea societății se circumscrie noțiunii de contabilitate primară, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile generale ale Legii contabilității nr. 82/1991, pentru ca ulterior să invoce necesitatea îndeplinirii condițiilor speciale prevăzute de O.G. nr. 65/1994.

A reproșat instanței de apel că a încălcat și aplicat greșit normele de drept material, respectiv art. 10 C. civ., care interzice aplicarea prin analogie a dispozițiilor cu caracter de excepție, astfel cum sunt cuprinse în O.G. nr. 65/1994, și a procedat la extinderea în mod nepermis a sferei de aplicabilitate a acestora, deși activitatea societății nu se regăsește în enumerarea expresă și limitativă a operațiunilor reglementate de actul normativ.

Totodată, a invocat și o posibilă nulitate relativă a deciziei atacate, afirmând că, prin depășirea limitelor învestirii sale și prin reținerea unor motive noi în susținerea soluției, instanța a nesocotit principiul disponibilității, limitele devolutive ale apelului și interdicția de a crea o situație mai grea apelantului în propria cale de atac, fiindu-i aduse grave atingeri dreptului la apărare și la un proces echitabil, cu consecința vicierii hotărârii pronunțate.

Atât cererea de recurs cât și memoriul au fost comunicate intimatului-pârât, fără ca acesta să uzeze de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și semnifică faptul că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, conform căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Examinarea actelor dosarului relevă faptul că, la 17.02.2023, petentul A. a depus la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj o cerere de înmatriculare a S.C. B. S.R.L. având cod CAEN 6920 (Activități de contabilitate și audit financiar; consultanță în domeniul fiscal); cererea a fost respinsă prin încheierea nr. 5320/22.02.2023 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/17.02.2023, iar plângerea formulată împotriva acestei încheieri a fost respinsă de Tribunalul Specializat Cluj prin sentința civilă nr. 959/23.05.2023, această din urmă hotărâre fiind menținută de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 133/25.03.2024, definitivă.

Astfel, se constată că recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care curtea de apel, apreciind nefondate criticile aduse de reclamantă sentinței civile nr. 959/23.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Tribunalului Specializat Cluj, a respins apelul și a păstrat în întregime hotărârea apelată.

Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) din Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului, "Instanța competentă să soluționeze plângerile împotriva încheierii registratorului, precum și orice alte cereri legate de activitatea de înregistrare în registrul comerțului ori introduse, potrivit legii, de ONRC sau de orice persoane interesate este judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul profesional persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau familială, respectiv tribunalul sau, după caz, tribunalul specializat în a cărui rază teritorială își are sediul social persoana juridică sau sucursala persoanei juridice".

Alin. (4) al acestui text de lege prevede că:

"Hotărârea prin care este soluționată plângerea este executorie și este supusă numai apelului. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii".

Același concluzie rezultă și din cuprinsul art. 634 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Hotărârile definitive", care, la alin. (1) pct. 4 teza I, prevede că "(1) Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Din coroborarea dispozițiilor anterior enunțate rezultă că pentru acțiunile vizând activitatea de înregistrare în registrul comerțului, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Prin urmare, se constată că decizia civilă nr. 133/25.03.2024 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunțare, context în care se reține că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Altfel spus, hotărârea atacată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind o hotărâre definitivă, dată de instanța de apel în unul din cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, astfel că aceasta nu poate forma obiectul căii de atac formulate în cauză, întrucât, recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale și legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 118 alin. (4) din Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acesteia făcând de prisos examinarea altor cereri, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 133/25.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 133/25.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.