ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1887/2023

Ședința publică din data de 3 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

De asemenea, s-a mai solicitat radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C. asupra terenului înscris în CF nr. x Florești, nr. top. x, anularea încheierii de CF de admitere și revenirea la situația anterioară de CF.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 34-35, art. 55 din Legea nr. 7/1996, respectiv dispozițile art. 251-256 din Codul Comercial.

La data de 7 martie 2019, reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii, în sensul înlocuirii pârâtei E. S.A., în calitate de creditor ipotecar, cu pârâta G. S.A., având în vedere că la data de 28 iunie 2018, a înregistrat la Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2018, tabelul definitiv consolidat și actualizat al creditorilor societății B. S.R.L., respectiv procesul-verbal de afișare a tabelului prin care s-a menționat cesiunea de creanță dintre E. S.A., în calitate de cedent și G. S.A., în calitare de cesionar.

La termenul de judecată din 18 decembrie 2019, instanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de H., ca inadmisibilă.

S-au respins în rest pretențiile reclamantei și a fost obligată reclamanta să achite pârâtului C. suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 55 din 2 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-au respins apelurile declarate de pârâtul C. și de către reclamanta A.. în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 435 din 16.03.2020 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, care a fost păstrată în întregime.

S-a respins apelul declarat de H., împotriva încheierii civile din 18.12.2019.

S-a respins cererea apelantului C. privind obligarea intimatei B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2681 din 9 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-au admis recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. S.R.L. prin lichidator judiciar A.. și de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 55/2021 din 02 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a H-a Civilă, s-a casat decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.

Prin decizia civilă nr. 566/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A..

S-a admis apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 435 din 16.03.2020, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărților funciare și radierea drepturilor de proprietate ale pârâtului C..

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței civile nr. 435/16.03.2020 a Tribunalului Specializat Cluj.

S-a luat act de precizarea apelantului C. privind solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că prin Contractul de asociere în participațiune nr. x/10.01.2007, societatea reclamantă B. S.R.L. și pârâtul C. s-au asociat în vederea edificării unei construcții cu destinația de bloc de locuințe în Florești, zona Dealu de Jos, asupra terenului înscris în CF x Florești nr. top. x, aflat în proprietatea reclamantei, care a dobândit calitatea de asociat administrator, iar pârâtul C., calitatea de asociat participant, ceea ce îi conferă dreptul de a participa la beneficiile și pierderile asocierii.

Recurenta a evocat dispozițiile art. 251 Codul comercial, precizând că, în cauză, contractul de asocierea în participațiune, ce formează obiectul litigiului, nu își poate produce efectele recunoscute de lege, întrucât pârâtul C. nu a adus niciun aport, contractul fiind astfel lipsit de cauză.

Prin urmare, având în vedere că acest contract este lovit de nulitate, iar efectale sale sunt desființate în mod retroactiv, recurenta-reclamantă a subliniat că declarațiile de autentificare sunt lipsite de orice efect, dacă acestea vor fi calificate ca fiind acte subsecvente contractului nr. x/10.01.2007, iar în măsura în care actul inițial este lovit de nulitate, și actul subsecvent are același regim juridic.

În măsura îi care instanța ar considera că operațiunea juridică nu este lipsită de cauză, recurenta arată că aceasta are o cauză ilicită, deoarece constituie mijlocul juridic prin care părțile au urmărit să eludeze dispoziții legale imperative.

De asemenea, recurenta a mai susținut că, în cauză, convenția de asociere în participațiune nu cuprinde nicio clauză expresă cu privire la cotele de participare la beneficii și pierderi ale părților sau mențiuni cu privire la aportul pe care pârâtul C. avea obligația de a-1 aduce în cadrul asocierii. În consecință, în lipsa acestor elemente esențiale în cadrul operațiunii de asociere în participațiune, părțile urmăresc ca pe această cale să asigure transferul dreptului de proprietate.

Totodată, recurenta a învederat că, în condițiile în care convenția de asociere în participațiune este lovită de nulitate absolută prin prisma cauzei sale ilicite, și declarațiile de autentificare, considerate ca fiind emise în contextul asocierii în participațiune, vor fi lovite de nulitate.

În măsura în care instanța ar constată că nu se pune problema existenței vreunei cauze ilicite, recurenta-reclamantă susține că oricum Contractul de asociere în participațiune nr. x/10.01.2007 nu avea aptitudinea de a transfera proprietatea, astfel cum au urmărit părțile.

Recurenta a evocat dispozițiile art. 254 Codul comercial, precizând că prin intermediul operațiunii de asociere în participațiune a fost imposibil ca transferul dreptului de proprietate să opereze, având în vedere că legea exclude în mod expres un asemenea efect.

În aceste condiții, s-a susținut că declarațiile autentificate sub nr. x/24.09.2009 și nr. y/06.10.2009 sunt lipsite total de efecte juridice, dat fiind faptul că efectul translativ de proprietate pe care acestea îl constată nu se poate produce în temeiul convenției de asociere în participațiune. Pe cale de consecință, recurenta subliniază că se impune anularea declarațiilor de autentificare, raportat la faptul că însuși obiectul lor lipsea la data întocmirii acestora.

Recurenta a învederat că se impune radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C., având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data înregistrării în CF a construcției, raportat la faptul că documentele care stau la baza înscrierii dreptului de superficie, respectiv declarațiile autentificate sub nr. x/24.09.2009 și nr. y/06.10.2009 la BNP F. augustin Horea, precum și a Contractului de asociere în participațiune nr. x/10.01.2007, sunt lovite de nulitate.

Astfel, întrucât actele în temeiul căror s-a realizat înscrierea sunt lipsite de efect juridic, situația constatată scriptic în cartea funciară este neconformă cu realitatea, motiv pentru care recurenta a solicitat instanței să dispună radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C..

Intimatul-pârât C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului. Totodată, intimatul a mai susținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a înțeles să invoce lipsa cauzei ca motiv de nulitate a contractului de asociere nr. x/10.01.2007, astfel încât invocarea acestei apărări în căile de atac este inadmisibilă.

La 21 martie 2023, H. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentei-reclamante, iar la 16 iunie 2023, intimatul-pârât C. a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie ca fiind lipsită de interes.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la 3 octombrie 2023.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., analizând cu prioritate recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanța de recurs are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat conține în mare parte o o reluare a criticilor formulate în calea de atac devolutivă, motivul de casare invocat de reclamantă fiind întemeiat doar formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât dezvoltarea acestora nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a reluat situația de fapt a litigiului, a evocat dispozițiile art. 251 Codul comercial, susținând că, în cauză, contractul de asocierea în participațiune nr. x/10.01.2007, ce formează obiectul litigiului, nu își poate produce efectele recunoscute de lege, întrucât pârâtul C. nu a adus niciun aport, contractul fiind astfel lipsit de cauză, iar ca o consecință, și declarațiile de autentificare sunt lipsite de efect juridic.

În subsidiar, recurenta a subliniat că operațiunea juridică de asociere are o cauză ilicită, întrucât este lipsită de orice reglementare expresă cu privire la cotele de participare la beneficii și pierderi ale părților, precum și de orice mențiune cu privire la aportul pe care pârâtul C. avea obligația de a-1 aduce în cadrul asocierii. Ca o consecință, s-a învederat că și declarațiile de autentificare vor fi lovite de nulitate.

Instanța de prim control judiciar, constatând efectul obligatoriu al dezlegărilor date de Înalta Curte prin decizia de casare, a reținut ca argument pentru respingerea apelului reclamantei faptul că, susținerile acesteia privind lipsa cauzei sau existența unei cauze ilicite nu sunt justificate, raportat la prevederile art. 967 alin. (1) din vechiul C. civ., referitoare la prezumția legală relativă instituită, potrivit căreia sarcina probei revine celui care invocă această neregularitate, or, în cauză nu s-a făcut o atare dovadă.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă susținerile acesteia nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material prin decizia atacată, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia recurată au fost încălcate sau aplicate greșit normele de drept material.

Prin recursul formulat, recurenta a mai invocat și dispozițiile art. 254 Codul comercial, precizând că prin intermediul operațiunii de asociere în participațiune a fost imposibil ca transferul dreptului de proprietate să opereze, având în vedere că legea exclude în mod expres un asemenea efect.

Înalta Curte notează că, deși recurenta indică în cuprinsul cererii de recurs dispoziții de drept material, respectiv art. 251, art. 254 din Codul comercial, criticile au caracter teoretic și general și nu se referă la modul concret în care au fost încălcate sau aplicate greșit aceste dispoziții legale prin decizia recurată. Acestea reprezintă o reiterare, în recurs, a susținerilor formulate în instanțele devolutive, care au primit deja o dezlegare, prin soluționarea apelului și nu pot constitui, ca atare, motive de nelegalitate în sensul prevederilor de strictă interpretare cuprinse în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, reluarea situației de fapt pe care s-au întemeiat soluțiile instanțelor de fond, vizând nulitatea contractului de asociere în participațiune și a declarațiilor autentificate sub nr. x/24.09.2009 și nr. y/06.10.2009, fără a se preciza în ce constau greșelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cu referire la motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a mai susținut că, în cauză, se impune radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C., având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data înregistrării în CF a construcției, raportat la faptul că documentele care stau la baza înscrierii dreptului de superficie, respectiv declarațiile autentificate sub nr. x/24.09.2009 și nr. y/06.10.2009 la BNP F. augustin Horea, precum și a Contractului de asociere în participațiune nr. x/10.01.2007, sunt lovite de nulitate.

Sub acest aspect, verificând considerentele deciziei recurate, se constată că instanța de apel a validat raționamentul primei instanțe, reținând că nu există nicio înscriere în acest sens în cartea funciară menționată. În cadrul motivelor de apel, reclamanta a susținut că ar exista o atare înscriere a dreptului de superficie, fără a prezenta dovezi în acest sens, constând eventual într-un extras de carte funciară actualizat, care să conțină și respectiva mențiune.

Prin această critică, recurenta-reclamantă readuce în discuție aspecte de fapt privind radierea dreptului de superficie al pârâtului C. din cartea funciară nr. x, nr. cadastral x, aspecte care nu pot fi analizate de instanța de recurs, având în vedere că, fără a face referiri concrete la considerentele instanței de apel, recurenta se rezumă la reluarea celor inserate printre alte susțineri preluate ad litteram din cuprinsul cererii de apel.

Toate aceste argumente evidențiate anterior reprezintă trimiteri la elemente de fapt, deja analizate de instanțele de fond, prin prisma probatoriului administrat, precum și o reiterare a aspectelor de fond supuse judecății. Or, obiectul recursului îl constituie decizia instanței de apel, a cărei conformitate cu regulile de drept aplicabile trebuie verificate numai prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, reiterarea situației particulare a litigiului și prezentarea argumentelor expuse în cererile formulate la fond nu răspund exigențelor legale, care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar acest mod de redactare a recursului nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de fond și nu a hotărârii pronunțate în apel.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susținerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În alți termeni, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și relatarea situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei civile nr. 566/2022 din 24 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2023.