ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 478/2024

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 05.08.2021 sub dosar nr. x/2020, reclamantul C.I.I A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., fost administrator statutar al debitoarei, obligarea acesteia din urmă la plata întregului pasiv al debitoarei, evidențiat în tabelul definitiv de creanțe nr. 7333/25.06.2021, în valoare totală de 727.500 RON.

În drept, a invocat art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 231 din 04.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C..

Prin decizia civilă nr. 703/2022, din 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de lichidatorul judiciar și s-a dispus obligarea pârâtei C. la plata întregului pasiv al societății debitoare B. S.R.L. în cuantum de 727.500 RON.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare C., care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 166/2023 din 21 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 166/2023 din 21 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, contestatoarea C. a formulat o cerere de recurs, intitulată "recurs în casație", fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A susținut că prezentul recurs este justificat având în vedere opiniile unor reputați profesori ai dreptului românesc, în baza art. 483 alin. (1) și (3) C. proc. civ., respectiv art. 126 alin. (3) din Constituția României, precum și dispozițiile art. 485-502, art. 97 alin. (1) C. proc. civ. și art. 96 din același cod.

De asemenea, a indicat dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., referitoare la acțiunea în anulare, susținând că recursul său este justificat atâta timp cât acțiunea i-a fost respinsă.

Recurenta a mai arătat că hotărârea pronunțată în contestația în anulare a fost dată doar pentru a acoperi ilegalitățile doamnei judecător D., nefiind o hotărâre legală.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului, ca netimbrat și formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 486 C. proc. civ. referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, întrucât s-au atacat două decizii ale Curții de Apel Cluj, pronunțate in doua dosare diferite; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât, în primul rând, Noul C. proc. civ. nu prevede o calea de atac exercitată, acesta fiind prevăzută doar de dispozițiile C. proc. pen., la art. 433-451, iar, în al doilea rând, în procedura insolvenței este prevăzută doar calea de atac a apelului, fără ca legea să prevadă și calea de atac a recursului

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că recursul a fost declarat împotriva deciziei nr. 166 din 21.03.2023, iar acesta a fost timbrat; de asemenea, a menționat că art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Se constată că, la originea exercitării recursului se află un litigiu ce are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014, atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al societății S.C. B. S.R.L., C..

Prezentul recurs are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă a respins contestația în anulare formulată de C..

Astfel, conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Așa fiind, cum hotărârea dată în apel este definitivă, și hotărârea pronunțată în contestație în anulare are același caracter.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C. împotriva deciziei civile nr. 166/2023 din 21 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2024.