ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 334/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VII-a Civilă la 17 februarie 2021, sub nr. x/2018/a2, reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților C. și D. să suporte pasivul rămas neacoperit al debitoarei B. S.R.L., în baza art. 169 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 85/2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72, art. 73, art. 148 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Pârâta D., la 02.06.2021, a depus precizări și note de ședință.

Pârâtul C., la 08.02.2022, prin notele de ședință înainate la dosar, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de atragere a răspunderii.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei, la 30.03.2022, reclamantul C.I.I. A. a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata întregului pasiv al societății.

Prin sentința civilă nr. 3884 din 28 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București – secția a VII-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul C.I.I. A., în contradictoriu cu pârâții C. și D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul C.I.I. A. solicitând admiterea apelului și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâților, în solidar, la plata pasivului societății debitoare, în valoare de 379.978,35 RON.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă, la 08 decembrie 2022, sub nr. x/2018/a2.

Prin decizia civilă nr. 320 din 28 februarie 2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant C.I.I. A., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și D. și a schimbat sentința apelată, în sensul că:

- a admis în parte cererea; a obligat pârâtul C. să suporte din averea personală pasivul societății debitoare, până la concurența sumei de 379.978,35 RON;

- a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul C. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, respingerea apelului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a susținut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a fi reținute considerentele sentinței civile nr. 3884 pronunțate de Tribunalul București, în ședința publică din 28.09.2022.

Astfel, recurentul-pârât a arătat că, la 21 noiembrie 2016, prin facturile cu seriile x/22.11.2016, respectiv x/23.11.2016, societatea E. S.R.L. a achiziționat de la societatea B. S.R.L. autoturismul marca x, având număr de identificare x, la prețul menționat în facturi.

De asemenea, a menționat că, anterior deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății B. S.R.L. (24.10.2018), la 21 septembrie 2018, prin facturile cu seriile x/24.09.2018, respectiv x/25.09.2018, societatea a înstrăinat către F. autoturismul marca x, încasând prețul specificat în facturi.

Recurentul-pârât a subliniat faptul că toate aceste operațiuni, efectuate cu respectarea legislaței în vigoare, au fost confirmate de către instanța de judecată prin respingerea cererilor formulate în dosarele nr. x/2018, nr. y/2018/a3 și nr. x/2018/a4.

A învederat că, a fost administratorul societății B. S.R.L. în perioada specificată în evidențele Registrului Comerțului, respectiv că activitatea acesteia s-a desfășurat în mod legal, astfel cum rezultă și din declarația martorului G., aflată la dosarul cauzei.

A mai susținut că, în speță, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute la art. 169 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 85/2014, pentru atragerea răspunderii persoanale a organelor de conducere.

În acest sens, a precizat că, răspunderea pentru intrarea unei societăți în insolvență nu operează automat, ci cel ce solicită atragerea răspunderii, în speță, practicianul în insolvență, are obligația de a dovedi elementele răspunderii și de a arăta, în concret, ce fapte au determinat insolvența societății, aspect confirmat de prima instanță care a reținut că nu au fost identificate, individualizate și probate faptele pentru care practicianul în insolvență a solicitat atragerea răspunderii sale pentru intrarea societății în procedura insolvenței, nu a precizat cine este persoana administratorului special al societății debitoare și nici dacă au fost sau nu efectuate distribuiri în cadrul procedurii.

Învederând că nu i s-a comunicat interogatoriul formulat de către practicianul în insolvență, precum și faptul că a predat practicianului toate documentele prevăzute de lege, recurentul a precizat în finalul memoriului că toate aspectele evocate au fost corect și legal analizate de instanța de fond, în hotărârea pronunțată fiind descrisă atât situația de fapt cât și cea de drept într-un mod corect, legal și transparent, pe baza dovezilor certe.

Prin întâmpinarea înaintată la dosar la 12 octombrie 2023, intimata-pârâtă D. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor intimatei-pârâte ca nefondate.

Intimatul-reclamant C.I.I. A. nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 decembrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Față de raportul comunicat, recurentul-pârât a formulat punct de vedere.

Prin rezoluția din 30 ianuarie 2024, în cauză, s-a fixat termen pentru examinare admisibilitate recurs în completul de filtru la data de 13 februarie 2024, fără citarea părților.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de atac declarate, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În concret, se constată că acțiunea are ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată în materia legii care reglementează procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, Înalta Curte reține că, potrivit:

- art. VII din Legea nr. 216/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 709 din 14 iulie 2022: "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.";

- art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "(1) Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: (…) h) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 169, (...);"

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive.";

- art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

De asemenea, se cuvine menționat că art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că: "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Reținând, așadar, că, în speță, decizia recurată a fost pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului (art. 43 corelat cu art. 46 din Legea nr. 85/2014), aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Dimpotrivă, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, aplicabile tuturor proceselor începute anterior datei de 1 ianuarie 2019, nu sunt supuse recursului "hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Fiind, așadar, operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ., față de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 320 din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 320 din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.