ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 748/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 6 octombrie 2022 sub nr. x/2021*/a2, reclamanta A. a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului B., în calitate de administrator și asociat unic al debitoarei C. S.R.L., solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare, în cuantum de 70.000 RON, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c) și h) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 27 octombrie 2023, sub nr. x/2021*/a3, reclamanta C.I.I. D., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L. a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului B., în calitate de administrator și asociat unic al debitoarei, solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare, în cuantum de 80.505,55 RON, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolvenței.

Prin încheierea de ședință din 29 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalului București, secția a VII-a civilă a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 1218 din 14 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021 a respins ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată formulate de reclamanta A. și de Cabinet Individual de Insolvență D., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect atragerea răspunderi pentru intrarea în insolvență a debitoarei C. S.R.L., în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), c) și h) din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea de apel trimisă prin e-mail și înregistrată la 26 aprilie 2024, în dosarul nr. x/2021, reclamanta A. a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 80.505.55 RON, reprezentând pasivul debitoarei înscris în tabelul definitive de creanțe.

Prin decizia civilă nr. 1635A din 4 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția tardivității și a fost anulat ca tardiv formulat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1218 din 14 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021, pe care a obligat-o la plata către moștenitorii intimatului-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și desființarea hotărârii instanței de apel și, în rejudecarea apelului să fie analizată în mod corect calitatea procesuală a părților și a actelor depuse. Solicită repunerea în termen pentru formularea apelului, având în vedere că nu a avut cunoștință de termenul de apel din motive obiective, nefiind informată de către lichidator.

Prin întâmpinarea depusă la, 28 ianuarie 2025, intimatele-pârâte E. și F. au solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal, având în vedere împrejurarea că nu s-a declarat apelul, în termenul legal de 7 zile de la data la care sentința tribunalului a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.

La termenul din 10 aprilie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, s-a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizându-se actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., la art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Obiectul recursului este reprezentat de decizia civilă nr. 1635A din 4 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1218 din 14 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamanta A. și de Cabinet Individual de Insolvență D., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect atragerea răspunderi pentru intrarea în insolvență a debitoarei C. S.R.L., în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), c) și h) din Legea nr. 85/2014.

În raport cu temeiul de drept evocat, instanța supremă constată că hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate, separat, numai cu apel, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a II-a a aceluiași alineat, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Așadar, Legea nr. 85/2014 prevede în mod expres sistemul căilor de atac ce pot fi exercitate în cadrul procedurii insolvenței, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu derogă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că se impune concluzia, potrivit căreia, decizia civilă nr. 1635A din 4 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu poate fi supusă recursului, deoarece este definitivă.

In consecință, este incident art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia "sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", astfel încât, hotărârea atacată era definitivă de la data pronunțării și nu era susceptibilă de a mai fi atacată cu calea de atac exercitată de recurentă.

Referitor la cererea intimatelor-pârâte E. și F. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimatele-pârâte E. și F. au solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocațial dovedit prin înscrisul aflat la dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatelor-pârâte, constând în onorariu avocațial.

Față de cele expuse, Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1635A din 4 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatelor-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1635A din 4 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte E. și F..

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatelor-pârâte.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2025.