ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2024

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 966 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1733 din 21 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată la 30.05.2018 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 893 din 1 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1202 din 15 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a fost constatată nulitatea apelului formulat de reclamantă.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât reclamanta nu a avut posibilitatea să depună concluzii scrise referitor la excepția invocată de instanța de apel, din oficiu, la termenul de judecată din 15.09.2023, când partea nu a fost reprezentată de avocat, fiindu-i cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii astfel pronunțate.

S-a arătat în acest sens că reprezentantul său convențional a transmis în timp util o cerere de amânare motivată și dovedită, care a fost însă respinsă de către instanța de apel, precum și că cererea de apel a fost însoțită de împuternicirea avocațială seria x nr. x/08.05.2023, semnată de reprezentantul legal al societății, C.. De asemenea, s-a învederat că această împuternicire lipsește de la dosarul instanței de apel, astfel cum reiese din cuprinsul deciziei recurate.

Reclamanta a concluzionat că sunt incidente dispozițiile art. 175 C. proc. civ. care stabilesc că actul de procedură este lovit de nulitate dacă, prin nerespectarea cerinței legale, s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 84 din același cod, care reglementează reprezentarea convențională a persoanelor juridice.

A învederat reclamanta că reprezentarea sa convențională în cadrul acestui demers juridic a fost asigurată de avocat D., în temeiul contractului de asistență juridică seria x nr. x din 21.02.2013, precum și că la dosar au fost depuse, pe durata procesului, mai multe împuterniciri, semnate de reprezentanții legali care s-au succedat la conducerea societății.

Pentru etapa procesuală a apelului, reprezentantul convențional indicat a fost împuternicit de către reclamantă, prin reprezentantul sau legal, C., să formuleze, să semneze motivele de apel și să reprezinte reclamanta în fața Curții de Apel București, sens în care a fost semnată împuternicirea avocațială seria x nr. x din 08.05.2023, aceasta fiind atașată în original motivelor de apel.

S-a conchis că, prin raportare la aceste considerente de fapt, este greșită motivarea instanței de apel potrivit căreia apelul ar fi fost declarat de către E., prin avocat, în numele lui C., aceasta din urmă acționând ca reprezentant legal al reclamantei, dat fiind calitatea sa de administrator.

Intimata-pârâtă F. S.A. nu a depus întâmpinare, deși i s-a comunicat cererea de recurs formulată de reclamantă, astfel cum rezultă potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din 16 ianuarie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 27 februarie 2024, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 23 aprilie 2024 s-a dispus admiterea în principiu a recursului, fiind stabilit termen de judecată la 11 iunie 2024, cu citarea părților.

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticând decizia prin care a fost constatată nulitatea apelului, ca urmare a lipsei calității de reprezentant.

Potrivit unor prime critici, se susține încălcarea dreptului la un proces echitabil, dat fiind că excepția invocată, din oficiu, la termenul de judecată din 15.09.2023, a fost soluționată în lipsa părții, căreia i s-a respins cererea de amânare, cu consecința că nu a avut posibilitatea să depună concluzii asupra excepției, fiindu-i cauzată o vătămare în sensul dispozițiilor art. 175 C. proc. civ.

Mai invocă recurenta-reclamantă și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 84 C. proc. civ., având în vedere că avocatul părții a fost împuternicit de societate, prin reprezentantul sau legal, C., să formuleze, să semneze motivele de apel și să reprezinte reclamanta în fața Curții de Apel București, potrivit împuternicirii avocațiale seria x nr. x din 08.05.2023, instanța de apel reținând în mod greșit că apelul a fost declarat de către mandatar E., prin avocat, în numele administratorului societății C..

Reținându-se că susținerile recurentei privesc soluția de constatare a nulității apelului, ca urmare a lipsei calității de reprezentant, analiza recursului se va face prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere (...) când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Motivul de casare este fondat.

Se reține că, la primul termen de judecată din 15.09.2023, părțile nefiind prezente, instanța de apel a respins cererea de amânare a judecății formulată de avocatul apelantei-reclamante și a pus în discuție nulitatea cererii de apel potrivit art. 176 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la ilicitatea reprezentării apelantei-reclamante de către o persoană fizică, mandatată de administratorul societății.

Anterior, în cadrul procedurii prealabile, prin comunicarea emisă la 23 mai 2023, instanța de apel a pus în vedere apelantei, sub sancțiunea anulării cererii de apel, să precizeze numele și prenumele reprezentantului legal al intimatei și să evalueze fiecare capăt de cerere, precum și să achite taxa judiciară de timbru la valoare.

Prin adresa înregistrată la 8 iunie 2023 apelanta, prin avocat, nu numai că s-a conformat dispozițiilor instanței dar a și depus, suplimentar, din proprie inițiativă, certificatul constatator nr. x/29.05.2023 cu privire la datele firmei și reprezentarea legală a societății apelante, precum și procura autentificată sub nr. x din 02.06.2022, înscrisuri care au stat la baza invocării, din oficiu, a excepției nulității cererii de apel.

Or, apreciind că în cazul cererilor formulate în numele unei persoane juridice de către avocat, este necesară nu numai dovada calității de reprezentant convențional, ci și dovada privind calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice și, constatând că reprezentantul legal al părții este altul decât cel indicat în cererea de apel și care a desemnat avocatul în cauză, față de dispozițiile art. 84 C. proc. civ., la termenul din 15.09.2023, instanța de prim control judiciar a reținut că apelul a fost formulat de o persoană fără putere de reprezentare a societății și a constatat nulitatea cererii de apel potrivit art. 176 alin. (1) pct. 2 din același cod.

Înalta Curte reține că excepția lipsei calității de reprezentant este o excepție dilatorie, așa cum rezultă din prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că instanța este obligată să înștiințeze partea despre lipsurile constatate și despre posibilitatea de a le remedia. Așadar, doar dacă neregulile nu sunt înlăturate până la termenul acordat se va proceda la anularea cererii.

De altfel, prin Decizia nr. 40/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu referire la dispozițiile art. 82 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 84 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că, atunci când constată că în numele unei persoane juridice acționează un reprezentant convențional care nu are calitatea de consilier juridic sau avocat al acesteia, instanța va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor iar, în cazul în care acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. Astfel, s-a arătat că dispozițiile legale sunt lipsite de echivoc sub aspectul modalității în care instanțele de judecată trebuie să procedeze atunci când constată lipsa calității de reprezentant, acestea neimplicând nicio dificultate de interpretare (paragrafele 67 și 68).

Așa fiind, instanța de apel, la primul termen de judecată, avea obligația amânării cauzei cu scopul de a-i comunica apelantei-reclamante neconcordanțele sau neregulile constatate ca urmare a înscrisurilor depuse, astfel încât eventualele lipsuri ale cererii de apel în ceea ce privește calitatea reprezentantului său legal și, implicit, a celui convențional, să poată fi complinite.

De altfel, se reține că, din perspectiva reprezentării convenționale a apelantei-reclamante, potrivit art. 87 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a reprezentat partea pe durata întregului proces putea formula apelul, chiar fără mandat, urmând ca, în vederea susținerii căii de atac, să fie depusă o nouă împuternicire.

Prin urmare, în cauză, se impunea ca instanța de apel să facă verificări sub aspectul reprezentării legale și convenționale a apelantei-reclamante, oferindu-i părții posibilitatea de a lămuri aspectele constatate de instanță și de a depune, în probațiune, înscrisuri.

Cu toate acestea, instanța de apel a ignorat caracterul dilatoriu al excepției lipsei calității de reprezentant, neacordând apelantei-reclamante un termen pentru comunicarea și acoperirea deficiențelor procedurale invocate și puse în discuție, pentru prima dată, la singurul termen acordat în fața instanței de prim control judiciar.

Ca o consecință, ignorând prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu care se interpretează textul art. 84 din același cod, instanța de apel a încălcat și dreptul la apărare al apelantei-reclamante, prin aceea că a aplicat sancțiunea nulității cererii de apel, ca urmare a lipsei calității de reprezentant.

Partea a fost lipsită astfel de posibilitatea de a complini pretinsele deficiențe legate de reprezentarea acesteia în fața instanței de apel și de a formula apărări ori a propune dovezi în combaterea excepției nulității apelului invocate din oficiu, contrar dispozițiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ..Vătămarea este evidentă, părții fiindu-i, practic, negat dreptul la calea ordinară de atac.

Prin urmare, în cauză au fost încălcate normele de procedură aplicabile, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În rejudecare, instanța de apel va comunica apelantei-reclamante neconcordanțele constatate, solicitându-i să clarifice aspectele legate de reprezentarea sa legală și, implicit, convențională și să remedieze eventualele lipsuri.

Totodată, instanța de apel va avea în vedere și susținerile părții potrivit cărora la dosarul de apel a fost depusă în original împuternicirea avocațială seria x nr. x din 08.05.2023, semnată de către administratorul C., copia acesteia aflându-se la dosarului de recurs, specimenul de semnătură aflat la dosar, precum și restul înscrisurilor depuse în recurs cu privire la succesiunea administratorilor la conducerea societății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1202 din 15 septembrie 2023, pronuntate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa decizia atacată, urmând a trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1202 din 15 septembrie 2023, pronuntate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.