ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1294/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 07.11.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu debitorii B. S.A. și C. LTD, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că: contractul de leasing financiar nr. x/15.09.2008 și-a încetat efectele între părți pe data de 22 mai 2009; suma datorată în urma rezilierii contractului de leasing era de 7060,83 RON, iar termenul de prescripție de 3 ani pentru recuperarea acesteia curge de la data de 22 mai 2009.

În drept a indicat dispozițiile art. 111 C. proc. civ. de la 1865, art. 1020 C. civ. de la 1864 și art. 15 din Legea nr. 287/2006.

Prin sentința nr. 15500/16.10.2024, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâta B. S.A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin contractul de leasing financiar nr. x/15.09.2008, părțile au stabilit că litigiul dinte părți se va soluționa de instanța competentă teritorial de la sediul Finanțatorului, respectiv Judecătoria Sector 6 București.

Prin sentința nr. 1606 din data de 27 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că, deși părțile au inserat o clauză atributivă de competență prin contractul încheiat în 2008, aceasta este una abuzivă în raport cu prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, raportate la cele ale art. (1) lit. l) din Anexa I, întrucât se exclude dreptul consumatorului de a se adresa instanțelor de la domiciliul său (Iași) și îl obligă să se deplaseze la comerciant (București).

Întrucât a calificat această clauză ca fiind abuzivă, nulă absolut, această instanță s-a raportat la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. și a constatat că reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, conform art. 116 din același cod.

De aceea, Judecătoria Sectorului 6 București și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, de la domiciliul reclamantului.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Iași îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin demersul judiciar înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că pe data de 22 mai 2009 și-a încetat efectele contractul de leasing financiar nr. x/15.09.2008, că suma datorată în urma rezilierii contractului de leasing era de 7060,83 RON, iar termenul de prescripție de 3 ani pentru recuperarea acesteia curge de la data de 22 mai 2009.

În motivarea cererii de chemare în judecată acesta a învederat că în anul 2022 a aflat că este executat silit de către S.C. C., prin D., pentru un debit de 8075,76 euro, că a primit la societatea la care lucra o adresă de înființare a popririi și că ulterior, în martie 2023, a primit și procesul-verbal de sechestru pe autovehiculul pe care îl deține în prezent, deși în 22 mai 2009 a predat autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing și se stabilise că datorează finanțatorului, urmare a rezilierii, suma de 7060,83 euro; la dosarul Judecătoriei Iași, fila x, se află și procesul-verbal de sechestru, încheiat la 21.03.2023 în dosarul de executare nr. x/T/2018, al BEJ Asociați E., F. și G..

Așadar, reclamantul a promovat o acțiune în constatare declaratorie, care are ca obiect principal constatarea inexistenței unei obligații, urmărind să obțină o hotărâre judecătorească care să ateste imposibilitatea executării sale silite, prin intervenirea prescripției extinctive.

Conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Iași și Judecătoria Sector 6 București a fost generat de interpretarea clauzei atributive de competență și de normele procedurale aplicabile.

Înalta Curte reține că, din actele depuse la dosar, rezultă că între părți se pretinde că a existat un contract de leasing financiar, contract care intră sub incidența legislației privind protecția consumatorului.

Părțile implicate au calitatea de consumator și profesionist, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 potrivit cu care "(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.(2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia".

Astfel, raportul juridic dedus judecății are la bază convenția încheiată în anul 2008 între un profesionist și un consumator.

În cauza pendinte, reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, învestind Judecătoria Iași, ignorând astfel clauza 22, atributivă de competență, inserată în contractul de leasing financiar nr. x/15.09.2008, prin care se stabilea că dacă părțile nu pot ajunge la o înțelegere, diferendul sau litigiul va fi înaintat spre soluționare instanței judecătorești competente. În temeiul art. 19 C. proc. civ..(n.r. de la 1985), părțile convin că instanța teritorial competentă să soluționeze litigiul să fie instanța pe a cărei rază teritorială este situat sediul finanțatorului.

Înalta Curte constată că potrivit art. 126 alin. (1) din noul C. proc. civ., "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afara de cazul când această competență este exclusivă".

Articolul 126 alin. (2) atenuează însă caracterul imperativ al normei de competență prevăzute de art. 121, prevăzând că "în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

Ca urmare, deși norma este imperativă până la data nașterii dreptului la despăgubire, după această dată (a încălcării obligațiilor izvorâte din raportul de drept substanțial), beneficiarul normei, respectiv consumatorul, poate renunța la ea, prorogând în mod valabil competența în favoarea altei instanțe.

Este adevărat că, în virtutea prevederilor art. 19 C. proc. civ. de la 1865, corespondent cu art. 126 alin. (1) din noul C. proc. civ., părțile pot conveni o prorogare a competenței teritoriale relative prin inserarea în contract a unei clauze atributive de competență, dar în speță, clauza prevăzută la 22 din contractul de leasing este inoperantă, caracterul restrictiv și exclusiv ale acesteia fiind denaturat prin lezarea liberului acces al reclamantului la justiție și situarea sa pe o poziție dezavantajată în raport de pârâtă.

Astfel, concluzia Curții de Justiție a Uniunii Europene cuprinsă în hotărârea pronunțată în procedura chestiunilor preliminare, în cauza C 137/08, privind pe VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva H., în sensul că instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, din contractul încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, ce face obiectul unui litigiu cu care este sesizată, intră în domeniul de aplicare al Directivei nr. 93/13/CEE și, în caz afirmativ, să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze, justifică analiza clauzei atributive de competență sub aspectul caracterului său abuziv.

Prin urmare, jurisprudența CJUE obligă instanța să verifice chiar din oficiu dacă o astfel de clauză atributivă de competență stipulată într-un contract de adeziune încheiat între un consumator și un profesionist și care intră sub incidența Directivei (CE) nr. 13/93 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii are caracter abuziv și, în caz afirmativ, să se declare necompetentă, cu excepția situației în care consumatorul renunță la beneficiul sancțiunii edictate de lege în favoarea sa.

În consecință, referitor la competența teritorială, Înalta Curte reține că în mod corect Judecătoria Sectorului 6 București a stabilit că clauza atributivă de competență inserată la art. 22 din convenția de leasing financiar intră în categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la pct. 1 lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE, drept pentru care, în considerarea art. 6 din Legea nr. 193/2000, aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor.

Astfel fiind, în raport de cele anterior expuse și constatând totodată, că instanțele din București sunt situate la distanță mare față de localitatea de domiciliu a reclamantului, de natură să creeze o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în fața instanței s-ar putea dovedi disuasive și i-ar putea determina pe aceștia să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ., urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe învestite - Judecătoria Iași, ca instanță de la domiciliul reclamantului care are calitatea enunțată supra, respectiv aceea de consumator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.