ÎCCJ, Secția penală, decizia din 24.02.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 135/2025 a Curții de Apel București

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 135/F din 07.10.2025, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a stabilit față de inculpatului A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., dispunând în condițiile art. 83 alin. (1) C. pen., amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 alin. (1) C. pen., perioadă în care acesta trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) C. pen.

și să comunice Serviciului de Probațiune Prahova datele prevăzute de acest text de lege, punându-i-se, totodată, în vedere, dispozițiile art. 88 C. pen. și fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, la data de 01.03.2024, în jurul orei 23:00, pe inculpatul A. care conducea autoturismul marca x, culoare neagră, cu nr. de înmatriculare x, pe DN1 către orașul Otopeni, a fost oprit în trafic de lucrătorii din cadrul I.P.J.

Ilfov - Poliția Orașului Otopeni pe raza comunei Balotești și întrucât acesta emana halenă alcoolică, au procedat la testarea sa cu aparatul etilotest tip Drager, rezultând că la ora 23:13 avea o îmbibație alcoolică în valoare de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care l-au condus la o unitate sanitară, unde i-au fost recoltate două probe de sânge, la un interval de o oră una față de cealaltă, stabilindu-se, conform buletinului de analiză toxicologică nr. x, că la data de 02.03.2024, ora 00:10, avea o alcoolemie de 1,70 g/‰ (proba I), iar la ora 01:10 o alcoolemie de 1,38 g/‰ (proba II), reprezentând cantitatea de alcool exprimată în grame la 1.000 ml de sânge (g/‰).

Pentru a reține această situație de fapt, judecătorul fondului a făcut trimitere la declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, când a recunoscut că, la data de 01.03.2024, a băut niște vișinată în timp ce se afla în vizită la părinții săi, după care a dormit, întrucât urma să se deplaseze la aeroport Otopeni, aspecte confirmate și în cursul cercetării judecătorești cu ocazia audierii sale de către instanță, aducând, totodată, la cunoștința organelor judiciare tratamentul medicamentos pe care îl urma cu Tramadol, Cortizon, Tador, complexe de multivitamine, Silimarină pentru afecțiunile medicale de care suferă. În acest context, prima instanță a constatat că deși inculpatul nu a solicitat judecarea în procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție a avut o atitudine de recunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Drept urmare, judecătorul fondului, în raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de inculpat, a reținut că fapta acestuia de a conduce, la data de 01.03.2024, în jurul orei 23:00, un autoturism pe DN 1 în comuna Balotești, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 1,70 g/‰ la prima probă recoltată în data de 02.03.2024, ora 00:10, și de 1,38 g/‰ la a doua probă recoltată la ora 01:10, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. De asemenea, au fost reținute și dispozițiile art. 5 C. pen., constatându-se, în raport cu decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al Românie, Partea I, nr. 372 din 20.05.2014, că legea penală mai favorabilă este C. pen.

în forma în vigoare la data comiterii faptei, respectiv 01.03.2024, deci anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 172/2024, începând cu data de 03.06.2024, în contextul în care, în prezent, în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 336 C. pen.

este interzisă amânarea aplicării pedepsei, iar aplicarea pedepsei complementare este obligatorie La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., a apreciat că, în raport cu atitudinea de recunoaștere a faptei, cu circumstanțele personale favorabile ale acestuia (persoană cu studii superioare, în vârstă de 33 de ani, integrată socială, capabilă să înțeleagă consecințele nesocotirii normelor penale, avocat în cadrul Baroului București din anul 2014), precum și cu circumstanțele reale de comitere a faptei, respectiv conducerea unui autovehiculul pe drumurile publice, pe timp de noapte, la o oră la care traficul este relativ redus, depistarea sa cu ocazia unui control de rutină, fără să fie implicat în vreun eveniment rutier, fiind orientat temporo-spațial, alopsihic și autopsihic, coerent în comunicare verbală, cooperant, liniștit și neprezentând tulburări emoțional-instinctuale sau tulburări de echilibru ori incoordonare motorie, scopul tratamentului sancționator poate fi atins și prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an, a cărei aplicare să fie amânată pe un termen de 2 ani, motiv pentru care solicitarea parchetului de aplicare a unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării a fost considerată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând soluția atacată sub aspect de netemeinicie, întrucât în raport cu circumstanțele reale de comitere a faptei și cu cele personale ale inculpatului A. scopul sancțiunii penale poate fi atins doar prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile art. 91 și urm. C. pen., pe lângă care să fie aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv de a conduce anumite categorii de vehicule ce urmează să fie stabilite de instanță. Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel formulate de parchet, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată ca fiind nefondată calea de atac, pentru următoarele considerente: Prealabil verificării temeiniciei apelului declarat în cauză, având în vedere succesiunea de legi în timp intervenită de la momentul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. până în prezent, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate criticile invocate de parchet cu privire la tratamentul sancționator aplicabil inculpatului A.. Ca urmare, se constată că pentru inculpat legea penală mai favorabilă este C. pen.

în forma în vigoare la data comiterii faptei imputată prin actul de sesizare a instanței, identificarea acesteia realizându-se prin raportare la cele statuate, cu caracter general obligatoriu, de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, conform căreia dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, fapt ce implică compararea prevederilor din ambele Coduri cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speță și, în final, o evaluare a acestora, în vederea alegerii dintre cele două legi penale succesive a celei care este mai blândă, în ansamblul reglementărilor sale.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., sancționată la data comiterii, respectiv 1.03.2024, cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda, faptă pedepsită în prezent cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi, ca urmare a modificării normei de incriminare, prin articolul III pct. 4 din Legea nr. 172/31.05.2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri și alte substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 31.05.2024, intrată în vigoare la data de 3.06.2024.

Prin același act normativ, la art. 83 C. pen., după alin. (2) s-a introdus un nou alineat, alin. (2^1), prin care s-a interzis dispunerea amânării pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 C. pen. și art. 336 C. pen. (articolul III pct. 3 din lege). Rezultă, așadar, că legislația penală în vigoare conține dispoziții penale mai aspre în ceea ce privește tratamentul sancționator în cazul infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în condițiile în care interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară este obligatorie, iar amânarea aplicării pedepsei nu mai poate fi dispusă, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (2^1) C. pen., motiv pentru care legea anterioară se învederează a fi mai avantajoasă din această perspectivă.

În continuare, Înalta Curte, constatând ca fiind corecte împrejurările faptice stabilite de prima instanță, reține, în esență, în baza propriului examen al mijloacelor de probă administrate la urmărire penală și la judecata în fond, că, la data de 01.03.2024, în jurul orei 23:00, inculpatul A. a fost depistat conducând, pe DN 1, în comuna Balotești, către orașul Otopeni, autoturismul proprietate personală, marca x, cu numărul de înmatriculare x, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, precum și o alcoolemie de 1,70 g/‰ la prima probă recoltată în data de 02.03.2024, ora 00:10 și de 1,38 g/‰ la cea recoltată la ora 01:10, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 5 C. pen. Referitor la aspectele de netemeinicie invocate de parchet, se constată că acestea sunt nefondate, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., valorizând atât aspectele ce caracterizează persoana inculpatului A., cât și circumstanțele reale în care a fost comisă fapta.

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, instanța supremă apreciază că modalitatea de individualizare a tratamentului sancționator constând în amânarea aplicării pedepsei este aptă să asigure scopul său preventiv educativ prevăzut de dispozițiile din legea privind executarea pedepselor, în raport cu circumstanțele personale favorabile care îl caracterizează pe inculpatul A.. Sub acest aspect, se reține că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, s-a prezentat la toate chemările organelor judiciare, având o atitudine constantă de recunoaștere a faptei, a colaborat cu agenții de poliție rutieră, sens în care a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest și să îi fie prelevate probe biologice, totodată, este absolvent de studii superioare și postuniversitare juridice, fiind avocat în Baroul București din anul 2014, iar în prezent este doctorand în domeniul dreptului muncii și semnatar al unor articole și lucrări de specialitate în calitate de coautor, aspecte care dovedesc că este preocupat în mod constant să-și îmbunătățească pregătirea profesională.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, deși infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

are în abstract un grad mediu de pericol social, imprimat de limitele de pedeapsă stabilite de norma de incriminare, în concret fapta imputată inculpatului A. prezintă o gravitate redusă raportat la circumstanțele reale de comitere, întrucât acesta a condus autoturismul proprietate personală la câteva ore după ce a consumat alcool (interval în care s-a odihnit), pe timp de noapte, când traficul este redus, depistarea sa de către organele de politie fiind rezultatul unui control de rutină, iar nu al unui eveniment rutier sau al încălcării regulilor de circulație, ba mai mult la momentul examinării clinice nu s-au relevat tulburări emoțional-instinctuale, de echilibru ori incoordonare motorie, constatându-se că este orientat spațio-temporal, alopsihic și autopsihic, cooperant și coerent în comunicarea verbală, aspecte care, coroborate cu împrejurarea că prin acțiunile sale nu a adus atingere integrității corporale, sănătății sau vieții altor persoane și nici nu a cauzat prejudicii materiale, relevă o periculozitate scăzută a acestuia.

Ca atare, instanța consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum de 1 an, cu consecința amânării aplicării acesteia pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani este adecvată necesității unei corecte individualizări, fiind suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii, în contextul în care pe durata termenului menționat, inculpatul este obligat să respecte măsurile prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., care sunt identice cu cele impuse de dispozițiile art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., motiv pentru care nu se justifică schimbarea modalității de executare a tratamentului sancționator în sensul suspendării sub supraveghere a executării acestuia, așa cum a solicitat parchetul.

Suplimentar, în raport cu dezvoltările anterioare, instanța supremă apreciază că nu se impune interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. Pentru motivele expuse anterior, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 135/F din 07 octombrie 2025 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu consecința rămânerii în sarcina statului a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului, conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 135/F din 07 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2025. În baza art. art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2026.