ÎCCJ, Secția penală, decizia din 20.01.2026 — Prin încheierea penală din data de 09 decembrie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și…

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea penală din data de 09 decembrie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, s-au respins cererile de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii formulate de către inculpații A., B., C. și D., prin apărători aleși, ca neîntemeiate. În baza art. 250 2 din C. proc. pen., s-au menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor inculpatului E. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din data de 17.02.2021, astfel cum a fost restrânsă prin încheierea judecătorului de camera preliminară din data de 23.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, respectiv până la concurența sumei de 160.092 RON, asupra următoarelor bunuri imobile: - apartamentului nr. x, situat în mun.

București, str. x, compus din 3 camere de locuit, terasă și dependințe, cu suprafață totală de 111,05 mp (s.u. 111,05 mp), întabulat în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1 și cotă indiviză de 1,051% din spațiile comune ale imobilului, teren aferent (cotă indiviză) - în proprietate; nr. CF x, imobil transcris din CF x; - unitate individuală - parcare cu o suprafață utilă de 14,50 mp situată în mun. București, str. x, ap. parcare 25, intabulat în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1. S-a ridicat măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 17.02.2021, asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului E.: - apartamentul nr. x, situat în mun.

București, Șos. x, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu suprafață totală de 150, 02 mp, intabulat în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1 și teren aferent (cotă indiviză din spațiile comune) - în proprietate; nr. CF x, imobil transcris din CF x; - unitate individuală - parcare cu o suprafață utilă de 11,60 mp situată în mun. București, Șos. x, ap. parcare, întabulată în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1. În baza art. 250 2 din C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor inculpatei A. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din data de 24.08.2020, până la concurența sumei de 1.615.680 de RON, respectiv asupra următoarelor imobile: - apartament situat în mun.

București, strada x nr. 1, jud. Prahova, în suprafață de 63,92 mp, compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate ¼; - apartament situat în orașul Sinaia, strada x nr. 42, mansarda, jud. Prahova, în suprafață construită de 85,48 mp (s.u. - 66,08 mp), compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF x a localității nr. cadastral x, cotă proprietate ¼; - teren situat în intravilanul orașului Sinaia, strada x nr. 42C, jud. Prahova, curte construcție, în suprafață de 172 mp - din acte, măsurată - 175 intabulat în CF nr. x a loc. Sinaia, nr. cadastral x, cotă proprietate ¼; - teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 1.200 m.p., tarlaua x, parcela x, întabulat în CF nr. x a loc.

Bolintin -Deal, nr. cadastral x; - teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 2.500 m.p., tarlaua x, parcela x, întabulat în CF nr. x a loc. a localității Bolintin-Deal, nr. cadastral x; - teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 3.600 m.p., tarlaua x/1, parcela x, întabulat în CF nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x; - teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 1.500 m.p. (din acte) - măsurat 1498 mp, tarlaua x, întabulat în CF nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x; - teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 600 mp, tarlaua x/1, parcela x, întabulat în CF nr. x a loc.

Bolintin-Deal, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/2; - teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 2.000 mp, tarlaua x, parcela x, întabulat în CF nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x; - teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 800 mp, tarlaua x/1, parcela x, întabulat în CF nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x; - teren arabil situat în extravilanul com. Grădinari, jud. Giurgiu, respectiv 2.300 mp, tarlaua x, parcela x, întabulat în CF nr. x a loc. Grădinari, nr. cadastral x. În baza art. 250 2 din C. proc.

pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor inculpatului B. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din data de 26.11.2021, până la concurența sumei de 2.212.339 RON, respectiv asupra următoarelor bunuri: - imobil înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului București, respectiv boxa nr. 1, în suprafață de 13.66 mp, teren în proprietate (cotă indiviză), situată în loc. București, str. x, et. subsol, ap. boxă; - imobil înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului București, respectiv cota indiviză de 3,46 mp aferentă boxei nr. 1 (IE x), situat în loc. București, str. x. În baza art. 250 2 din C. proc.

pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor inculpatului D. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din data de 26.11.2021, până la concurența sumei de 50.800,63 RON la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere începând cu anul 2014 la zi, respectiv asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului București, respectiv apartamentul compus din 2 camere și dependințe, în suprafață de 53,68 mp. situat în mun. București, Al. Politehnicii nr. 2 și cota de teren aferentă în folosință, în suprafață de 5,7 mp.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, cu referire la natura termenului de 1 an de verificare a măsurilor asigurătorii, a reținut că dispozițiile procedurale nu reglementează vreo sancțiune pentru nerespectarea termenelor de 6 luni sau 1 an în care organele judiciare trebuie să procedeze la verificarea măsurilor asiguratorii și că această sancțiune nu poate fi presupusă prin raportare la dispozițiile privind încetarea de drept a măsurilor preventive, dispoziții procesual penale care sunt de strictă interpretare și aplicare. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că măsurile asiguratorii au fost dispuse pentru a servi la repararea pagubei, iar dispozițiile procedurale nu impun drept condiție existența unor probe sau indicii în sensul că bunurile aparținând suspectului sau inculpatului ar urma să fie înstrăinate, distruse sau ascunse.

Astfel, a evidențiat că evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale reprezintă scopul prevăzut de lege pentru care se pot dispune măsuri asigurătorii, iar nu temeiul factual pentru care organul judiciar dispune măsura. S-a mai arătat și că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută în această lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, iar în prezenta cauză inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată.

În ceea ce privește prejudiciile presupus cauzate bugetului consolidat al statului prin infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, judecătorul de cameră preliminară a constatat din cuprinsul actului de sesizare că inculpata A. ar fi cauzat un prejudiciu în cuantum de 1.615.680 RON, nerecuperat, inculpatul B. ar fi cauzat un prejudiciu în valoare totală de 1.139.383 RON nerecuperat, inculpatul E. ar fi cauzat un prejudiciu în cuantum de 727.873 RON, din care a fost recuperată suma de 567.092 de RON, inculpatul D. ar fi cauzat un prejudiciu în cuantum de 837.345 RON, din care a fost recuperată suma de 786.544 de RON. Judecătorul de cameră preliminară a apreciat la acest moment că, raportat la scopul pentru care au fost dispuse, ingerința în drepturile inculpaților nu poate fi considerată ca disproporționată, acestora neimpunându-li-se o sarcină excesivă.

Astfel, a arătat că procurorul a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaților având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei, după cum urmează: asupra unor bunuri imobile (două apartamente și două locuri de parcare) aparținând inculpatului E. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din 17.02.2021; asupra mai multor bunuri imobile aparținând inculpatei A. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din data de 24.08.2020, până la concurența sumei de 1.615.680 de RON; asupra a două imobile aparținând inculpatului B. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din data de 26.11.2021, până la concurența sumei de 2.212.339 RON; asupra unui imobil aparținând inculpatului D. prin ordonanța procurorului nr. 67/P/2016 din data de 26.11.2021, până la concurența sumei de 50 800,63 RON la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere începând cu anul 2014 la zi.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin încheierea din data de 23.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a restrâns măsura asiguratorie până la concurența sumei rămase neachitate de inculpatul E., respectiv până la concurența sumei de 160.092 RON, menținându-se, în această limită, măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din data de 17.02.2021, asupra următoarelor imobile: apartamentul nr. x, situat în mun. București, str. x, compus din 3 camere de locuit, terasă și dependințe, cu suprafață totală de 111, 05 mp (s.u. 111,05 mp), intabulat în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă; proprietate 1/1 și cotă indiviză de 1,051% din spațiile comune ale imobilului; teren aferent (cotă indiviză) - în proprietate; nr. CF x; imobil transcris din CF x; unitate individuală - parcare cu o suprafață utilă de 14,50 mp situată în mun.

București, str. x, ap. parcare 25, întabulat în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1; apartamentul nr. x, situat în mun. București, Șos. x, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu suprafață totală de 150, 02 mp, întabulat în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1 și teren aferent (cotă indiviză din spațiile comune) - în proprietate, nr. CF x, imobil transcris din CF x; unitate individuală - parcare cu o suprafață utilă de 11,60 mp situată în mun. București, Șos. x, ap. parcare, intabulat în CF nr. x a mun. București, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1.

În cazul inculpatului E., judecătorul de cameră preliminară a reținut că raportat la cuantumul prejudiciului rămas de recuperat, de 160.092 RON și la valoarea estimată a celor două apartamente, cu locurile de parcare aferente, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de către apărare, menținerea sechestrului asupra ambelor imobile apare ca fiind disproporționată, apreciind, în același timp, că solicitările apărării de ridicare integrală a măsurii asiguratorii sau de a se menține măsura sechestrului numai asupra celor două locuri de parcare sunt neîntemeiate, în condițiile în care valoarea probabilă a prejudiciului rămas de recuperat, conform rechizitoriului, este de 160.092 RON, iar pe de altă parte, inculpatul nu a făcut dovada valorii estimate a locurilor de parcare, care corespund celor două imobile asupra cărora este instituită măsura.

Referitor la aspectele invocate de către inculpatul D., prin apărător și la înscrisurile depuse de către acesta în probațiune, judecătorul de cameră preliminară a remarcat faptul că acestea au fost depuse și cu ocazia soluționării contestației împotriva încheierii din data de 23.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

A arătat că în cuprinsul încheierii nr. 513/09.07.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că înscrisurile pe care inculpatul le-a depus (aceleași care au fost depuse și cu ocazia prezentei verificări) nu dovedesc că a achitat către partea civilă suma de 50.801 RON, aceste înscrisuri reprezentând două extrase de cont generate dintr-o aplicație de mobile banking, ce ar data din data de 13.12.2021, în care se menționează că suma de 50.800,63 RON a fost debitată din contul numitei F. în contul Trezoreriei Sectorului 6, având detalii de plată "recuperare prejudiciu dosar nr. x/2021, prin rechizitoriul nr. x/2021, în numele lui D.", iar pe de altă parte, în cuprinsul motivelor scrise de contestație, inculpatul a susținut că suma de 50.000 RON s-a compensat cu cauțiunea stabilită prin ordonanța din data de 30.09.2016, sumă de bani pe care nu a revendicat-o și care a rămas la dispoziția organului fiscal de la acea dată, pentru a se putea opera compensarea.

S-a reținut că niciuna dintre cele două situații nu dovedește că inculpatul a achitat prejudiciul în integralitate și că inculpatul are posibilitatea să consemneze, într-un cont deschis la ANABI, suma de bani până la concurența căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător în cauză, iar ulterior să solicite menținerea sechestrului asupra sumei indisponibilizate și, corelativ, ridicarea măsurii asiguratorii asupra bunului imobil.

În ceea ce privește intervalul de timp scurs de la instituirea măsurilor asiguratorii și a aspectelor invocate de către apărătorii inculpaților sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se impune verificarea existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit, iar o durată relativ mare de timp nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției, acesta apreciindu-se în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea cauzei și durata procedurilor în fața instanței.

Or, față de datele la care au fost instituite măsurile asigurătorii (în cursul anilor 2020-2021) și având în vedere complexitatea cauzei, s-a apreciat că nu s-a depășit un termen rezonabil, durata măsurilor fiind justificată, în cauză respectându-se cerințele de proporționalitate între scopul pentru care au fost dispuse și protecția drepturilor inculpaților de a se folosi de bunurile lor. În aceste condiții, în opinia judecătorului de cameră preliminară, temeiurile care au determinat luarea măsurii asiguratorii se mențin în continuare. Împotriva acestei încheieri, inculpații A., B., E. și D. au formulat contestație. În esență, inculpata A. a solicitat admiterea căii de atac și, în principal, constatarea încetării de drept a măsurii asigurătorii, având în vedere că ultima verificare a măsurii asigurătorii a fost efectuată la data de 23 mai 2024, în urmă cu 1 an și 6 luni, iar termenul prevăzut pentru verificarea acesteia este unul de decădere.

În subsidiar, a evidențiat necesitatea analizării proporționalității și duratei de timp pentru care a fost instituită măsura, respectiv de peste 5 ani și durata de timp pentru care a fost instituită măsura nu mai este rezonabilă. Concluzionând, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și ridicarea măsurii asigurătorii. Prin notele scrise depuse la dosar inculpatul B. a arătat că în privința sa măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr. 67/P/2016 din data de 26.1 1.2021 nu au fost verificate în termenul de un an prevăzut de lege și din acest motiv este justificată solicitarea sa de constatare a încetării de drept a acestora. A arătat că, în opinia sa, termenul de verificare a măsurii asigurătorii este unul de imperativ, menit a disciplina activitatea procesuală, prin instituirea unei durate a măsurilor procesuale privative ori restrictive de drepturi, iar nerespectarea lor atrage de drept încetarea efectelor măsurii.

În ceea ce privește proporționalitatea măsurilor asigurătorii menținute prin încheierea contestată, inculpatul B. a arătat că a fost depășită o durată rezonabilă pentru restrângerea dreptului său de proprietate față de scopul urmărit, menținerea acestora atingând esența dreptului de proprietate și transformând o măsură procesuală provizorie într-o sancțiune de natură civilă definitivă. Față de cele enunțate, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și constatarea încetării de drept a măsurii. Inculpatul E., în concluziile scrise formulate, a solicitat, în principal, admiterea contestației, încetarea de drept a măsurii asigurătorii ca urmare a faptului că nu a fost respectat termenul de un an de verificare a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea, respectiv menținerea și, în subsidiar, ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor sale, deoarece este vădit disproporționată.

Ca prim argument, a menționat faptul că ultima verificare a măsurii asigurătorii a fost efectuată în luna mai 2024, ulterior fiind analizată în octombrie 2025, așadar după 1 an și 6 luni, ceea ce denotă necesitatea aplicării normelor de drept substanțial prin raportare la pasivitatea verificării din oficiu. Referitor la ridicarea sechestrului, a indicat faptul că inițial a fost stabilit un prejudiciu de 800.000 de RON și, ulterior, acesta a fost redus la 160.000 RON prin hotărârea din camera preliminară din luna mai 2024, iar contestatorul a pus la dispoziția organelor judiciare suma de 110.000 de euro. Cu privire la analiza proporționalității, a evidențiat că este instituit sechestrul asupra unui apartament și a două locuri de parcare, a căror valoare este de aproximativ 700.000 de euro sechestrul fiind disproporționat față de prejudiciul estimat de 30.000 de euro.

Inculpatul D. a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii asigurătorii în concordanță cu prevederile art. 249 - 250 2 din C. proc. pen. și prin raportare la dispozițiile art. 268 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât termenul prevăzut pentru verificarea măsurii asigurătorii este unul de decădere și nu de recomandare. A arătat că măsura asiguratorie a fost dispusă în anul 2016 și, în același an, acesta a achitat prejudiciul, aspect menționat în cuprinsul celor două ordonanțe, dificultatea survenind cu privire la suma de 50.000 de RON restituită contestatorului ca urmare a încetării măsurii controlului judiciar și cu privire la care a fost formulată o adresă către parchet prin care să se compenseze suma de 50.000 de RON cu diferența de prejudiciu ce era de achitat.

Prioritar, cu referire la excepția tardivității contestației declarate de inculpatul D. Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reține că, potrivit art. 250 1 din C. proc. pen., împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, inculpatul poate face contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare.

Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cel de la dosarul primei instanțe, reprezentat de dovada de comunicare a încheierii penale din data de 09 decembrie 2025, constată că aceasta i-a fost comunicată inculpatului D. la data de 16 decembrie 2025, ora 14:00, la domiciliul procesual ales, respectiv Cabinet avocat G.. Totodată, se constată că, împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura asiguratorie instituită în sarcina sa, inculpatul D. a formulat contestație prin e-mail, care a fost transmis judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat încheierea atacată la data de 18 decembrie 2025, ora 17:04. În acest context, având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) din C. proc.

pen. care prevăd că la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, precum și pe cele ale art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., care stabilesc că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că termenul până la care inculpatul D. putea declara contestație împotriva încheierii penale din data de 09 decembrie 2025 s-a împlinit la data de 18 decembrie 2025, ora 16:00, iar contestația a fost depusă la ora 17:04, deci cu depășirea termenul de 48 de ore de la comunicare care, conform dispozițiilor art. 259 alin. (3) din C. proc.

pen., se calculează doar prin raportare la comunicarea făcută la domiciliul procesual ales. Examinând contestațiile formulate de inculpații A., B. și E. Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 250 2 din C. proc. pen. în tot cursul procesului penal judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, dar nu mai târziu de un an, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asigurătorii, rațiunea acestei dispoziții anterior enunțată, evidențiază, pe de o parte, faptul că măsurile asigurătorii au la bază ideea de risc, care se poate modifica odată cu trecerea timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare prin instituirea acestei obligații procedurale să efectueze periodic o analiză concretă a testului de proporționalitate consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în scopul asigurării unei protecții mai eficiente a dreptului de proprietate (CEDO, cauza Forminster Entreprises Limited c. Republici Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag.

76 78, CEDO, cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, hotărârea din 28 septembrie 2010, parag. 103). Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză Înalta Curte apreciază că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestor măsuri procesuale pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege. Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că solicitarea inculpaților de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii, motivat de faptul că s-ar fi depășit termenul de 1 an prevăzut de lege în care instanța trebuia să procedeze conform art. 250 2 din C. proc. pen., este lipsită de temei legal, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut odată cu introducerea obligației legale de verificare a măsurii asigurătorii sancțiunea nerespectării sale.

Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că rolul termenului de 6 luni, respectiv 1 an din cuprinsul art. 250 2 din C. proc. pen. este acela de a garanta exercitarea obligației organelor judiciare de a verifica subzistența temeiurilor care au stat la baza luării sau menținerii măsurilor asigurătorii. Cum măsurile asigurătorii nu au fost dispuse pe un anumit termen, atunci acestea nu încetează de drept, dacă nu au fost verificate, fiindcă nu a expirat termenul pe care au fost dispuse. Mai mult, se observă că, deși enumeră soluțiile ce se pot pronunța cu ocazia examinării temeiurilor care au justificat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, art. 250 2 din C. proc.

pen. nu face referire și la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând, în mod expres, doar posibilitatea menținerii, restrângerii, extinderii sau ridicării măsurilor asigurătorii. Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 26.11.2021 de Parchetul de pe lângă din Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2016, după cum urmează: - inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (27 acte materiale) și delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen.

raportat la art. 308 și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (131 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 27.02.2012 - 20.12.2013, în calitate de administrator al S.C. H. S.R.L. București, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății, la diferite intervale, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a unui nr. de cel puțin 37 cheltuieli/facturi fiscale fictive, în valoare totală de 5.008.607 RON și, prin aceasta, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.615.680 RON, nerecuperat; totodată, în perioada 26.03.2012 - 14.04.2014, în aceeași calitate, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpata și-a însușit în final suma de 4.544.781 de RON din conturile firmei, prin 131 de viramente distincte; - inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen.

(337 acte materiale) și delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (343 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 5.12.2012 - 31.12.2014, în calitate de administrator de fapt al S.C. I. S.R.L. București, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății, la diferite intervale, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a unui nr. de 337 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 3.532.089 RON și, prin aceasta, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 1.139.383 RON, nerecuperat; în perioada 2011 - 2012, în calitate de administrator de fapt al S.C. J. S.R.L.

București, inculpatul a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății, la diferite intervale, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a unui nr. de cel puțin 5 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totala de 3.326.164 RON și, prin aceasta, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.072.956 RON, nerecuperat; inculpatul, în calitatea de administrator de fapt al S.C. I. S.R.L. București, în intervalul 22.08.2013 - 31.12.2014, în baza unei rezoluții infracționale unice, și-a însușit suma totala de 795.538 RON din conturile și din casieria societății pe care o administra, prin 343 de fapte distincte (9 viramente și 334 acte de sustragere directă); - inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen.

(24 acte materiale) și delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (25 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 05.12.2012 - 10.03.2014, în calitate de administrator S.C. K. S.R.L. Voluntari, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății, la diferite intervale, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a unui nr. de 24 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 2.256.407 RON și, prin aceasta, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 727.873 RON, nerecuperat; în perioada 05.12.2012 - 25.03.2014, în aceeași calitate, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul și-a însușit suma totala de 1.528.894 RON din conturile și din casieria societății pe care o administra, prin 25 de fapte distincte (9 viramente și 16 acte de sustragere directă).

- inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (17 acte materiale) și delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (20 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 06.01.2014 - 16.02.2015, în calitate de administrator de fapt al S.C. L. S.R.L. București, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a 17 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 2.595.768 RON și, prin aceasta, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 837.345 RON, nerecuperat; în calitate de administrator de fapt al aceleiași firme, în perioada 12.02.2014 - 12.02.2015, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul si-a însușit în final suma de 1.268.070 RON din conturile firmei, prin 20 de viramente distincte.

În cauză, Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 1.615.680 RON, în cazul inculpatei A., cu suma de 1.139.383 RON, în cazul inculpatului B. și cu suma de 727.873 RON, din care au fost recuperați, conform rechizitoriului, 567.092 RON, rămânând neacoperit un prejudiciu de 160.092 RON în cazul inculpatului E.. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la bunurile inculpaților A., B. și E., astfel: - prin ordonanța nr. 67/P/2016 din data de 24.08.2020 asupra unor bunuri imobile (apartamente, teren intravilan și terenuri arabile) aparținând inculpatei A., până la concurența sumei de 1.615.680 RON; - prin ordonanța nr. 67/P/2016 din data de 26.11.2021 asupra unor bunuri imobile (boxă subsol) aparținând inculpatului B., până la concurența sumei de 2.212.339 RON; - prin ordonanța nr. 67/P/2016 din data de 17.02.2021 asupra unor bunuri imobile (apartamente și locuri de parcare) aparținând inculpatului E., până la concurența sumei de 727.873 RON, sumă ce a fost restrânsă la 160.092 RON prin încheierea din data de 23.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, care a menținut în această limită măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din data de 17.02.2021.

Conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. În condițiile textului legal anterior menționat, care are caracter special și derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., se constatată că instanța nu poate aprecia asupra condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge din lege.

În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 548/2019 Curtea Constituțională a stabilit că: "reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate". Prin urmare, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară notează că, în cazul în care luarea măsurilor asiguratorii își găsește izvorul chiar în lege, analiza ce urmează a fi efectuează în cadrul verificărilor prevăzute de art. 250 2 din C. proc. pen. nu va purta asupra oportunității măsurilor asigurătorii, ci doar a asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurilor asigurătorii.

Sub acest aspect, s-a apreciat că durata în timp a măsurilor asiguratorii dispuse în cauză păstrează raportul de proporționalitate necesar între interesul public, pe de o parte, și cel privat, al părților, pe de altă parte, având în vedere scopul luării măsurilor asigurătorii, obiectul și complexitatea cauzei, natura acuzațiilor, împrejurări ce impun în continuare păstrarea măsurilor asiguratorii dispuse în cauză. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (Cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr.

69; Cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (Cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (Cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragraful 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asiguratorie/confiscarea (Cauza Benet Czech, spol.

sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; Cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87). Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, se reține că sunt întrunite în cauză exigențele legale pentru menținerea măsurilor asigurătorii, respectiv că se mențin și sunt de actualitate temeiurile avute în vedere la luarea acestora, respectiv că se păstrează în continuare un just echilibru între interesul general legitim al statului, atunci când s-a dispus asupra măsurilor asigurătorii, pe de o parte, și interesul personal al celor supuși acestor măsuri asiguratorii de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate, pe de altă parte.

În ceea ce privește cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii, formulată de inculpați, aceasta nu se justifică în momentul de față, menținerea acestora fiind o garanție pentru o posibilă plată a prejudiciului în condițiile în care măsurile asiguratorii nu au caracterul unor sancțiuni penale, respectiv nu reprezintă o consecință a răspunderii penale, nu depind de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv. Mai mult, în privința inculpatului E., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că prin încheierea penală atacată a fost restrâns sechestrul asigurator instituit inițial asupra bunurilor imobile ale inculpatului, raportat la reducerea cuantumului prejudiciului pretins de 160.092 RON și la valoarea estimată a celor două apartamente, cu locurile de parcare aferente.

Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți amintește că măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta repararea eventualelor pagube produse prin infracțiune și sunt luate asupra bunurilor inculpaților până la concurența valorii probabile a presupuselor pagube. La analiza măsurilor asiguratorii dispuse în cauză potrivit art. 250 2 din C. proc. pen. nu se analizează condițiile concrete de angajare a răspunderii civile a celui al cărui patrimoniu este grevat de măsuri asiguratorii.

Având în vedere că presupusul prejudiciu nu a fost recuperat și nu s-a depășit un termen rezonabil de desfășurare a procedurilor judiciare raportat la complexitatea acestora, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, apreciază că, în cauză, au fost respectate cele statuate în jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, și anume că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei.

Așa cum a reținut și Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 146/2018 "măsurile asigurătorii au, prin natura lor, un caracter provizoriu, temporar, producându-și efectele până la momentul pronunțării hotărârii definitive, când instanța decide situația juridică a bunurilor indisponibilizate, dispunând fie confiscarea acestora, fie ridicarea sechestrului. Totodată, pentru a avea eficiență - în sensul împiedicării suspectului/inculpatului să zădărnicească recuperarea prejudiciului și restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei penale - măsurile asigurătorii trebuie dispuse cât mai devreme în cursul urmăririi penale, cu mult înainte de a fi stabilită valoarea finală a prejudiciului.

Pentru acest motiv, organele judiciare au posibilitatea de a institui sechestrul asigurător pe bunurile suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a prejudiciului și a cheltuielilor judiciare, astfel cum este aceasta apreciată la momentul luării măsurii asigurătorii." Așadar, luarea și menținerea măsurilor asigurătorii nu constituie o restrângere excesivă a dreptului de proprietate, având în vedere că aceasta este justificată de interesul bunei înfăptuiri a justiției.

Efectuând și o analiză a testului de proporționalitate al măsurilor asigurătorii prin raportare la Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii, unde instanța supremă a reținut că: "instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. S-a considerat că proporționalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului.

Mai mult, condiția rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)", se constată că, în speță, este satisfăcută cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumei a cărei recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri, astfel că nu se poate vorbi despre o restrângere excesivă a dreptului de proprietate al inculpaților.

În privința bunurilor imobile, Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reamintește că indisponibilizarea bunurilor imobile ale inculpaților, în contextul măsurilor asiguratorii, nu lipsește părțile de dreptul de proprietate, punctual de atributului folosinței, ci impietează doar posibilitatea de a dispune, respectiv de a înstrăina bunul/bunurile pe perioada procedurii judiciare. Prin urmare, în cauză este respectată cerința proporționalității acestor măsuri cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite și, concluzionând, se reține că au fost respectate standardele ce impun și justifică luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, criticile aduse de inculpați fiind nefondate.

Față de considerentele expuse anterior, va admite, excepția tardivității formulării căii de atac declarate de către contestatorul D., invocată de reprezentantul parchetului. Va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul D. împotriva încheierii din data de 09 decembrie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025. Va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A., B. și E. împotriva încheierii din data de 09 decembrie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpați la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii E. și B., în sumă de câte 167 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității formulării căii de atac declarate de către contestatorul D., invocată de reprezentantul parchetului. Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul D. împotriva încheierii din data de 09 decembrie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025. Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A., B. și E. împotriva încheierii din data de 09 decembrie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025. Obligă contestatorii inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii E. și B., în sumă de câte 167 RON, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 20 ianuarie 2026.