ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 117/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția I penală [instanță investită cu soluționarea în fond a cauzei privind pe inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L., trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen., în condițiile art. 5 și 38 C. pen. și alți 16 inculpați persoane fizice și juridice] a dispus următoarele:

În temeiul art. 250

2

C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea de încetare de drept a măsurilor asigurătorii, formulată de persoanele interesate B. și C..

În temeiul art. 250

2

C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii, formulată de persoanele interesate B. și C..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Stuctura Centrală, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptelor ce li se impută inculpaților, dar și pentru a-i împiedica pe aceștia să procedeze la înstrăinarea bunurilor pe care nu au reușit să le valorifice, s-au instituit măsuri asigurătorii (sechestru penal și/sau poprire) asupra bunurilor lor, astfel că, prin ordonanța din 21.10.2015, pusă în aplicare prin procesele-verbale din 22.10.2015, 26.10.2015, 29.10.2015 și 30.10.2015 - s-a instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatei S.C. A. S.R.L.,respectiv:

- locul de parcare P116S1, situat în municipiul București, Calea x, subsol 1, având identificator unic x, nr. cadastral vechi x și carte funciară veche x, compus din parcare cu o suprafață utilă de 25 mp., împreună cu cota parte de 8,72 mp. din părțile și dependințele comune ale ansamblului D., care prin natura și destinația lor sunt în folosință comună, forțată și perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului, precum și dreptul de proprietate a cotei părți de teren aferent parcării, în suprafață de 5,63 mp., din întregul teren pe care se află construit ansamblul, în valoare de 59,562.21 RON;

- apartamentul nr. x, situat la etajul 6 al imobilului din Municipiul București, Calea x, având identificator unic x, număr cadastral vechi x și carte funciară veche x, a localității București, compus din trei camere de locuit și dependințe (bucătărie, baie, hol, baie), având o suprafață utilă de 101,72 mp., balcon 7,43 mp., balcon 2,16 mp., rezultând o suprafață totală de 111,31 mp, împreună cu cota parte de 35,47 mp. din părțile și dependințele comune ale ansamblului D., care prin natura și destinația lor sunt în folosință comună, forțată și perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului, precum și dreptul de proprietate a cotei părți de teren aferent apartamentului, în suprafață de 22,92 mp., din întregul teren pe care se află construit ansamblul, în valoare de 570,311.94 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x, valoare de inventar 163.000 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x, valoare de inventar 3.863 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x, valoare de inventar 2609,94 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x, valoare de inventar 6.158,97 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x, valoare de inventar 50.821,14 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie șasiu x valoare de inventar 13.500;

- x valoare de inventar 6.6671 RON;

- Motostivuitor serie x valoare de inventar 10.000 RON;

- imobil compus din teren intravilan, având categoria de folosință curți construcții, în suprafață totală tabulară de 2060 mp. și construcții de sub A1.1, având destinația construcții industriale și edilitare - clădire restaurant, situat în comuna Șoimuș, județul Hunedoara, având număr cadastral/topografic x pentru construcție, drept de proprietate intabulat în CF nr. x Șoimuș, județul Hunedoara, nr. CF vechi x, în valoare de 139,889.62 RON;

- imobil compus din teren în suprafață de 5.660 mp., categoria de folosință curți construcții, cu construcția depozit de dinamită, în suprafață construită de 100 mp., construită din piatră și bolțari, în anul 1970, având racord electric, cod construcție C1, imobil situat administrativ în municipiul Reșița, zona Cariera Valea Domanului, zona Stârnic, județ Caraș-Severin, având nr. cadastral x, pentru teren și x pentru construcție, număr topografic x, înscris în CF nr. x Reșița, județul Caraș Severin, în valoare de 43,000 RON;

- imobil înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/III, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș, compus din: un antreu, una cameră, una cameră, una cameră alimente, una bucătărie, una baie, magazie și pivniță, cu cote părți comune de 38%, având părți comune: terenul construit și neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branșamentul electric, WC-ul din curte și coridorul, în valoare de 37.500 EURO;

- imobil înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/I, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, una cameră, magazie, cu o cotă de 32% parte din terenul în suprafață de 738 mp înscris în CF x Timișoara în proprietate, cu cote părți comune de 32%, având părți comune: terenul construit și neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branșamentul electric, WC-ul din curte și coridorul, în valoare de 45.500 EURO;

- imobil înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/II, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, magazie, cu o cotă de 30% parte din terenul în suprafață de 738 mp. înscris în CF x Timișoara în proprietate, cu cote părți comune de 30%, având părți comune: terenul construit și neconstruit, podul cu intrarea, racordul de apă, branșamentul electric, WC-ul din curte și coridorul, în valoare de 42.000 EURO;

- construcțiile de sub A1.1. și A1.2., reprezentând Hală P și corp administrativ P+2E, situate în Timișoara, în suprafață măsurată de 2796 mp, cu destinația construcții administrative și social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1 și anexe P situate în Timișoara, în suprafață măsurată de 564 mp, cu destinația construcții anexă, cu nr. cadastral x, de sub A1.2, înscrise în CF nr. x Timișoara, situate administrativ în municipiul Timișoara, județul Timiș, în valoare de 190,000 RON;

- construcțiile de sub A1.1., reprezentând clădire administrativă P+2E, situată în Timișoara, în suprafață măsurată de 177 mp, cu destinația construcții administrative și social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1, înscrise în CF nr. x Timișoara, situată administrativ în municipiul Timișoara, județul Timiș, în valoare de 30,000 RON.

În acest context factual, examinând cererile de încetare/ridicare a măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanța nr. 323/D/P/2014 din 21.10.2015 asupra imobilului înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, formulată de persoanele interesate B. și C., instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

În acest sens, referitor la cererea de încetare de drept a măsurilor asigurătorii, instanța a reținut, în esență, pe de o parte, că dispozițiile legale în materie nu prevăd o astfel de sancțiune în cazul nerespectării termenului de 1 an în care instanța de judecată trebuie să procedeze potrivit art. 250

2

C. proc. pen.

Pe de altă parte, a notat că în cauză a fost respectat termenul de 1 an prevăzut de norma legală precitată întrucât măsurile asigurătorii, inclusiv cele vizate de cererea persoanelor interesate, au fost menținute prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2023.

În ceea ce privește cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii formulată de persoanele interesate B. și C., instanța a notat că, în condițiile în care imobilul înscris în CF nr. x Timișoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/III (constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș) face parte din bunurile imobile aparținând inculpatei S.C. A. S.R.L., asupra cărora s-a luat măsura asigurătorie a sechestrului prin ordonanța din 21.10.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, emisă în dosarul nr. x/2014, este evident că persoanele interesate B. și C. (care susțin că sunt proprietarii lui) nu aveau cum să figureze nici în ordonanța de luare a măsurii asigurătorii și nici în dosar.

A mai notat că se justifică în continuare menținerea măsurii asigurătorii asupra imobilului anterior descris, având în vedere suspiciunea rezonabilă că, la momentul transferului dreptului de proprietate, inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L. cunoștea că există o anchetă în derulare împotriva sa. Altfel spus, există suspiciunea că actele de înstrăinare îndeplinite ulterior reprezintă doar o modalitate prin care inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L. a încearcat să sustragă bunuri de la instituirea sechestrului, împiedicând, totodată, recuperarea prejudiciilor cauzate părților civile și a cheltuielilor de judecată, dar și confiscarea specială sau extinsă.

Referitor la buna-credință invocată de persoanele interesate, instanța a notat că, la acest moment procesual există indicii de rea-credință, în condițiile în care există un act de dare în plată încheiat de persoana interesată B., care nu era terț, ci o persoană care avea informații și autoritate de decizie în S.C. A. S.R.L., fiind asociat și administrator al firmei. Or, în speță, ancheta se derula din anul 2009, iar persoana interesată B. a creditat societatea în perioada 13.11.2014-21.09.2015, în condițiile în care există informații că inculpații au avut cunoștință de existența dosarului aflat la parchet. Tocmai de aceea, în cauză există suspiciunea că actul de dare în plată sus-menționat reprezintă doar o modalitate prin care s-a încercat să se sustragă bunuri de la instituirea sechestrului.

Pentru argumentele prezentate, instanța a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de persoanele interesate B. și C..

****

Împotriva acestei hotărâri, la data de 29 decembrie 2023, au formulat contestație persoanele interesate B. și C., indicând ca temei de drept dispozițiile art. 250

2

, art. 250

1

și art. 425

1

C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casațiie și Justiție, secția penală, la data de 23 ianuarie 2024, sub nr. x/2016/a17, cu termen de soluționare la data de 25 ianuarie 2024, când, la solicitarea apărătorului ales al contestatorilor persoane interesate, s-a amânat cauza la data de 8 februarie 2024, în vederea asigurării timpului necesar pregătirii apărării de către acesta.

La termenul din 25 ianuarie 2024, reprezentantul Ministerului Public și-a exprimat intenția de a invoca excepți inadmisibilității căii de atac, chestiune pusă în discuție, cu prioritate, la termenul din 8 februarie 2024, concluziile apărătorului ales al contestatorilor persoane interesate și ale reprezentantului Ministerului Public asupra acestui aspect, ca și cele pe fondul căii de atac, fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată sub aspectul prioritar al admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stabilind că mijloacele procesuale de cenzurare a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de persoanele interesate B. și C. împotriva unei încheieri intermediare prin care, în faza de judecată, s-au respins cererile acestora de încetare de drept și, respectiv, de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituite în faza de urmărire penală.

Această încheiere nu este susceptibilă a fi atacată cu contestație, în condițiile art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 250

1

coroborat cu art. 250

2

C. proc. pen.

Calea de atac specifică în materia măsurilor asigurătorii dispuse ori, după caz, verificate în cursul judecății este contestația, care urmează regulile statornicite prin art. 250

1

C. proc. pen., completate, în mod corespunzător, cu dreptul comun în materia contestației penale (dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen.).

Or, astfel cum se prevede în mod expres în cuprinsul alin. (1) al art. 250

1

C. proc. pen., sunt supuse contestației exclusiv încheierile prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, instanța de fond sau cea de apel.

În plus, odată cu introducerea în legislația procesual penală, prin Legea nr. 6/2021, a dispozițiilor art. 250

2

C. proc. pen., care stabilesc obligația organelor judiciare de a verifica periodic, în tot cursul procesului penal, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, sunt supuse contestației și încheierile prin care, subsecvent acestei verificări efectuate din oficiu, instanța de judecată dispune, după caz, menținerea, restrângerea, extinderea, respectiv, ridicarea măsurii asigurătorii dispuse.

Or, încheierea contestată în speță nu se încadrează în vreuna dintre categoriile de hotărâri anterior menționate.

Prin încheierea din 27 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2016 nu s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii (aceasta fiind dispusă, în speță, încă din faza de urmărire penală) și nici vreuna dintre soluțiile expres și limitativ prevăzute de art. 250

2

C. proc. pen. (menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii asigurătorii dispuse) în ipoteza unei verificări din oficiu a subzistenței temeiurilor care au stat la baza sechestrului asigurător.

Încheierea contestată cuprinde exclusiv soluția de respingere a cererilor de încetare de drept și de ridicare a măsurii sechestrului asigurător, pronunțată subsecvent cererilor cu acest obiect, formulate de persoanele interesate B. și C..

Or, soluția de respingere a cererii unui terț de constatare a încetării de drept, respectiv de ridicare a măsurii asigurătorii nu se circumscrie ipotezelor limitativ reglementate în cuprinsul art. 250

1

și art. 250

2

C. proc. pen., potrivit cărora încheierile instanței de fond pot fi atacate cu contestație la instanța superioară numai atunci când conțin o soluție de luare a măsurii ori, după caz, subsecvent verificării din oficiu, de menținere, restrângere, extindere sau ridicare a măsurii asigurătorii dispuse.

În fine, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.", caracterul de strictă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală incidente în materia măsurilor asigurătorii exclud aplicarea lor la situații neprevăzute de legiuitor și atrag inadmisibilitatea căii de atac exercitate cu nerespectarea prescripțiilor legale.

Prin urmare, limitând posibilitatea exercitării contestației exclusiv la cazurile în care instanțele de judecată pronunță încheieri prin care s-a dispus luarea sau, după caz, verificarea din oficiu a subzistenței temeiurilor unei măsuri asigurătorii, rezultă că legiuitorul a exclus din sfera de aplicare a acestei căi de atac orice alte ipoteze în care este examinată tangențial măsura procesuală, cum este și cazul cererilor de constatare a încetării de drept, respectiv, de ridicare a măsurilor, formulată în speță de către contestatori.

În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte constată că persoanele interesate B. și C. au promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de reformare prin exercitarea unor căi de atac prevăzute de C. proc. pen.

Mențiunea existentă în dispozitivul încheiereii contestate, în sensul că împotriva acesteia se poate formula "contestație în termen de 48 de ore de la comunicare" nu are nicio relevanță în susținerea demersului contestatorilor persoane interesate întrucât, așa cum s-a arătat, calea de atac împotriva unei hotărâri penale este întotdeauna determinată prin lege, iar față de obiectul prezentei cauze, nu se identifică posibilitatea exercitării contestației împotriva hotărârii primei instanțe.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 250

1

coroborat cu art. 250

2

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoanele interesate B. și C. împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2016, constatând, pe cale de consecință, existența unui impediment legal în analiza pe fond a căii de atac.

Ca efect al soluției dispuse, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorilor persoane interesate la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoanele interesate B. și C. împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorii persoane interesate la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2024.