ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția I penală (instanță învestită cu judecarea apelurilor declarate, printre alții, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 237 din 20 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Giurgiu), printre altele, în baza art. 250

2

C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților A. și B. prin ordonanțele nr. 791/D/P/2017 din datele de 6 octombrie 2017 și 31 ianuarie 2018 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, dispunând menținerea lor.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut, sub aspectul împrejurărilor de interes pentru soluționarea prezentei căi de atac, în esență, următoarele:

În cauza formată în urma sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2017 din 10 aprilie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, alături de coinculpații C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. și BB., au fost trimiși în judecată și inculpații:

- A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. camătă, prev. de art. 351 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. instigare la fals în declarații, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 326 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. instigare la spălarea banilor, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și

- B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. proxenetism (o faptă), prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. proxenetism (2 fapte), prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. și spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 6 octombrie 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului, ridicat în urma efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului B..

Totodată, prin ordonanța din 31 ianuarie 2018 s-a dispus, printre altele, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra cotei ce se va stabili că îi revine inculpatului A. asupra următoarelor bunuri:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Giurgiu, situat în mun. Giurgiu, str. x, jud. Giurgiu, format din teren intravilan - categoria curți și construcții, în suprafață de 697 mp., nr. cadastral x și construcțiile edificate pe acesta, respectiv locuință în suprafață de 150 mp. și 2 anexe în suprafață de 27 mp., nr. cadastral x și C2, dobândit în baza CVC nr. 708/01.09.2011, cotă 1/1;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localității Frățești, reprezentând teren extravilan, nr. cadastral x, în suprafață de 1.000 mp., situat în com. Frățești, sat Remuș, jud. Giurgiu, dobândit în baza CVC nr. 563/09.04.2010, cotă 1/1 și

- autovehicul, dobândit în baza facturii fiscale seria x nr. x/25.07.2011, emisă de S.C. CC. S.R.L., C.U.I. x.

Prin sentința penală nr. 237 din 20 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților A. și B. prin ordonanțele nr. 791/D/P/2017 din datele de 6 octombrie 2017 și 31 ianuarie 2018 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpații A. și B..

În cauza astfel formată - dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția I penală, dezbaterile pe fond au avut loc la termenul din 28 mai 2024, instanța stabilind că pronunțarea se va face la data 2 iulie 2024, iar apoi, succesiv, la datele de 12 iulie 2024, 27 august 2024, 24 septembrie 2024, 22 octombrie 2024 și 19 noiembrie 2024.

La termenul de dezbateri din 28 mai 2024, instanța de apel a pus în discuție și măsurile asigurătorii dispuse în cauză, amânând pronunțarea asupra acestora la data de 14 iunie 2024, iar apoi, succesiv, la datele de 12 iulie 2024 și 15 iulie 2024, când a pronunțat încheierea contestată.

În contextul prezentat, procedând, la data de 15 iulie 2024, în condițiile art. 250

2

din C. proc. pen., la verificarea, printre altele, a măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale față de inculpații A. și B., instanța de apel a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea acestora, impunându-se, prin urmare, menținerea lor.

În acest sens, instanța de apel a constatat, pe de o parte, că măsurile asiguratorii nu au depășit un termen rezonabil, dată fiind amploarea situației de fapt cu a cărei judecată a fost învestită, iar, pe de altă parte, că nici nu se întrevede, dat fiind faptul că dosarul se află în pronunțare în apel, depășirea în viitor a termenului rezonabil.

În mod particular, cu privire la incupatul A. a reținut că, deși, raportat la momentul procesual în care se află cauza, nu poate să procedeze la o analiză aprofundată a probatoriilor care au fondat soluția primei instanțe, poate constata însă o aparență de legalitate a probelor, în condițiile caracterului definitiv al încheierii de cameră preliminară, astfel încât nu poate fi exclusă de plano posibilitatea dispunerii unei măsuri de siguranță, chiar în situația în care s-ar constata intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestație inculpații A. și B., prin avocat DD..

Calea de atac a fost înaintată și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2018/a63, la data de 21 noiembrie 2024, după ce cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția I penală a fost definitiv soluționată prin decizia penală nr. 1407/A din 19 noiembrie 2024, prin care, printre altele, instanța de apel a menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale față de inculpații A. și B..

În acest context, la termenul fixat în cauză, 28 noiembrie 2024, în prezența apărătorului său ales, contestatorul inculpat B. a învederat Înaltei Curți că dorește să retragă contestația formulată în cauză, concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public cu privire la manifestarea de voință a părții fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

La același termen, apărătorul ales al contestatorului inculpat lipsă A. a susținut că, în condițiile nu are mandat special din partea acestuia pentru retragerea contestației, înțelege doar să invoce faptul că, la acest moment procesual, partea nu mai are interes în soluționarea căii de atac exercitate în cauză.

****

În contextul prezentat, evaluând, prioritar, manifestarea de voință a contestatorului inculpat B., exprimată, de o manieră neechivocă, în fața instanței de contestație, Înalta Curte constată că aceasta respectă exigențele art. 415 alin. (1) C. proc. pen., aplicabile în procedura de față ca efect al dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 250

1

coroborat cu art. 250

2

C. proc. pen.

Ca urmare, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra căii de atac formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal, Înalta Curte va lua act de retragerea contestației formulate de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, dispunând, în consecință, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea contestatorului inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

În aceste condiții, procedând, în continuare, la evaluarea contestației formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată, prioritar că, în condițiile în care, prin decizia penală nr. 1407/A din 19 noiembrie 2024, Curtea de Apel București a statuat în mod definitiv asupra măsurilor asigurătorii dispuse în cauză față de acesta, menținându-le, apărarea contestatorului a precizat, în mod expres, la termenul din 28 noiembrie 2024, că partea nu mai are interes în soluționarea prezentei căi de atac.

Deși o astfel de poziție a apărării are semnificația unei veritabile renunțări la calea de atac exercitată, întrucât nu îndeplinește condițiile legii, nu poate fi valorificată ca o manifestare de voință dirimantă de felul celei reglementate de art. 415 alin. (1) C. proc. pen., neproducând, prin urmare, efecte asupra obiectului învestirii instanței în actuala procedură.

Ca atare, în limitele învestirii sale, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că soluția contestată a fost dispusă cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 250

2

raportat la art. 250

1

C. proc. pen., măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. satisfăcând, la data verificării sale, exigențele de necesitate, în condițiile în care, date fiind faptele reținute în sarcina inculpatului, în primă instanță, o atare măsură era menită a asigura realizarea confiscării sumelor de bani obținute din activitatea infracțională.

În ceea ce privește testul de proporționalitate, Înalta Curte reține că, deși, într-adevăr, la momentul verificării sale, măsura asigurătorie menținută prin încheierea contestată subzista de aproximativ 7 ani, având în vedere, pe de o parte, complexitatea deosebită a cauzei, determinată de numărul mare de inculpați cercetați (28) și amploarea presupusei activități infracționale, iar pe de altă parte, volumul actelor de urmărire efectuate în cauză și amploarea cercetării judecătorești desfășurate în primă instanță și în apel, care dovedesc atitudinea diligentă a organelor judiciare, durata acesteia nu putea fi considerată ca excesivă în raport cu întinderea și evoluția procedurii.

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 250

1

coroborat cu art. 250

2

C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Urmare acestei soluții, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă contestatorii inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2024.