ÎCCJ, Secția penală, decizia din 23.12.2025 — cale de atac împotriva sentinței nr. 137/2025 a Curții de Apel București

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 137/F din data de 12 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință, în temeiul art. 166 alin. (3) și alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentința nr. SS 3-6020/2025 din data de 27.05.2025 a Tribunalului Copenhaga, definitivă la data de 17.06.2025, privind persoana transferabilă A.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. SS 3-6020/2025 din data de 27.05.2025 a Tribunalului Copenhaga definitivă la data de 17.06.2025.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată de 1 an și 9 luni închisoare, perioada arestării preventive și perioada executată din data de 04.04.2025 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere certificatul emis la data de 22.07.2025, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI precum și documentele atașate de autoritățile judiciare daneze, care relevă că prin hotărârea nr. SS 3-6020/2025, pronunțată la data de 27.05.2025 de Tribunalul Copenhaga, definitivă la data de 17.06.2025, persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri și substanțe psihotrope, prev. de art. 191 alin. (1) pct. 1 din Legea penală daneză, art. 3 alin. (1), art. 2 alin. (4) din Legea privind substanțele euforizante și art. 27 alin. (1), art. 3 alin. (2) din Decretul privind substanțele euforizante.

În fapt, s-a reținut că, la data de 04 aprilie 2025, în jurul orei 17:05, în Copenhaga, împreună cu alții și după o înțelegere prealabilă între ei și cu B., precum și cu mai mulți făptași neidentificați, s-au aflat în posesia a 35,72 grame de cocaină, 9,25 grame de ketamină și 3,91 grame de MDMA; înainte de 04 aprilie 2025, în jurul orei 17:05, în Copenhaga, împreună cu alții și după o prealabilă înțelegere între ei și cu B., precum și cu mai mulți făptași neidentificați, au fost găsiți în posesia sumei de 7550 DKK, care provenea din predarea mai departe a unei cantități de cel puțin 9,85 grame de cocaină către un număr mare de persoane necunoscute; în perioada 25 martie 2025, în jurul orei 15:25 - 4 aprilie 2025, în jurul orei 16:25, în zona orașului Copenhaga, împreună cu B., precum și cu mai mulți făptași neidentificați, au fost depistați în posesia a încă 454,05 grame de cocaină, 15,6 grame de MDMA și 7,56 grame de ketamină, care fuseseră livrate de inculpați unui număr mare de persoane necunoscute.

Din verificările efectuate, în temeiul dispozițiilor art. 165 rap. la art. 163 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana condamnată nu a fost urmărită și judecată în România pentru faptele ce fac obiectul sentinței penale pronunțate de autoritățile judiciare daneze, conform fișei de cazier judiciar a acesteia. De asemenea, din interogarea bazei de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, s-a stabilit că persoana condamnată nu este cercetată în România pentru faptele ce fac obiectul hotărârii judecătorești amintite anterior. În ceea ce privește verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat, prioritar, că hotărârea este definitivă și executorie.

Deopotrivă, a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei transferabile au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000. În continuare, s-a reținut că persoana condamnată are cetățenia română (din verificările efectuate în aplicația informatizată aparținând Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor rezultând că cetățeanul român A. a avut ultimul domiciliu în județul Teleorman) și nu a fost de acord să fie transferat în România.

Față de persoana solicitată A. s-a dispus expulzarea din Regatul Danemarcei, cu instituirea interdicției de reintrare pe teritoriul acestei țări pentru totdeauna. Deopotrivă, Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004. Din situația executării pedepsei de 640 de zile închisoare comunicată de autoritățile judiciare daneze, a rezultat că persoana condamnată a fost privată de libertate pentru 96 de zile, raportat la data de 09.07.2025, iar pedeapsa va fi executată complet la data de 04.01.2027.

Împotriva sentinței penale nr. 137/F din data de 12 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A.. Prin motivele formulate, în esență, apelantul persoana condamnată A. a susținut că nu și-a dat acordul în vederea executării în continuare a pedepsei în România, invocând condițiile improprii din închisorile din această țară. Deopotrivă, apelantul persoană transferabilă a învederat că în situația în care ar executa pedeapsa în Danemarca, ar avea posibilitatea de a fi liberat condiționat la data de 19 februarie 2026, după executarea a jumătate din pedeapsă. Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc.

pen.. raportat la art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, în considerarea următoarelor argumente: Înalta Curte reține că transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Obiectul procedurii de față îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanțele române recunosc și pun în executare hotărârile judecătorești de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracțiune potrivit legii penale române, iar autorul ei este sancționabil; persoana condamnată este cetățean român și este de acord să execute pedeapsa în România și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. În cazul condamnării pentru mai multe infracțiuni verificările menționate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracțiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeași faptă penală.

În situația în care hotărârea de condamnare străină se referă și la alte fapte penale se poate face o recunoaștere parțială a acesteia dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; respectiv persoana nu a fost condamnată în alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea de condamnare străină nu a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală în România; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa constă într-o măsură constând în asistență psihiatrică sau medicală ce poate fi executată în România sau prevede un tratament medical sau terapeutic care poate fi supravegheat în România în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; nu a intervenit prescripția executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, însă a fost încunoștințată, în timp util, cu privire la ziua, luna, anul si locul de înfățișare precum și la consecințele legale în caz de neprezentare; persoana având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare a fost reprezentată efectiv în fața instanței de judecată de avocatul ales sau cel desemnat din oficiu sau când înmânându-i-se hotărârea de condamnare personal și aducându-i-se la cunoștință că aceasta poate fi supusă unei căi de atac persoana condamnată,

fie a renunțat expres la calea de atac, fie nu a declarat în termenul legal respectiva cale de atac. Aplicând aceste dispoziții legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, după cum urmează: a) hotărârea este definitivă și executorie; Înscrisurile aflate la dosar confirmă că hotărârea nr. SS 3-6020/2025 pronunțată la data de 27.05.2025 de Tribunalul Copenhaga, a rămas definitivă la 17.06.2025. Prin această hotărâre, persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri și substanțe psihotrope, prevăzută de art. 191 alin. (1) pct. 1 din Legea penală daneză, art. 3 alin. (1), art. 2 alin. (4) din Legea privind substanțele euforizante și art. 27 alin. (1), art. 3 alin. (2) din Decretul privind substanțele euforizante.

Din situația executării pedepsei de 640 de zile închisoare, comunicată de autoritățile judiciare daneze, a rezultat că persoana condamnată a fost privată de libertate pentru 96 de zile, raportat la data de 09.07.2025, iar pedeapsa va fi executată complet la data de 04.01.2027.

b) faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracțiuni, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil; În ceea ce privește faptele pentru care a fost condamnat A. de către autoritățile judiciare daneze, în cuprinsul certificatului s-au reținut următoarele: la data de 04 aprilie 2025, în jurul orei 17:05, în Copenhaga, împreună cu ații și după o înțelegere prealabilă între ei și cu B., precum și cu mai mulți făptași neidentificați, s-au aflat în posesia a 35,72 grame de cocaină, 9,25 grame de ketamină și 3,91 grame de MDMA; înainte de 04 aprilie 2025, în jurul orei 17:05, în Copenhaga, împreună cu alții și după o prealabilă înțelegere între ei și cu B., precum și cu mai mulți făptași neidentificați, au fost găsiți în posesia sumei de 7550 DKK, care provenea din predarea mai departe a unei cantități de cel puțin 9,85 grame de cocaină către un număr mare de persoane necunoscute; în perioada 25 martie 2025, în jurul orei 15:25 - 4 aprilie 2025, în jurul orei 16:25, în zona orașului Copenhaga, împreună cu B., precum și cu mai mulți făptași neidentificați, au fost depistați în posesia a încă 454,05 grame de cocaină, 15,6 grame de MDMA și 7,56 grame de ketamină, care fuseseră livrate de inculpați unui număr mare de persoane necunoscute.

Aceste fapte ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română în infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

c) persoana condamnată are cetățenie română Din verificările efectuate în cauză rezultă că persoana condamnată A. este cetățean român, cu ultimul domiciliu cunoscut pe teritoriul României județul Teleorman. d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România). Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A. nu și-a exprimat consimțământul pentru transferul său în vederea executării pedepsei în România, însă, astfel cum rezultă din actele dosarului (extras din sentința penală nr. SS 3-6020/2025 pronunțată la data de 27.05.2025 de Tribunalul Copenhaga, dosarul Parchetului), față de acesta s-a dispus expulzarea din Regatul Danemarcei, cu instituirea interdicției de reintrare, pentru totdeauna.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată. Verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menționat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză. Critica formulată de persoana condamnată A., în sensul că nu și-a exprimat acordul în vederea executării pedepsei în România, a fost deja analizată la momentul verificării îndeplinirii condiției reglementate de 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constatând că nu este necesar acordul condamnatului, având în vedere că, față de acesta, prin sentința penală nr. SS 3-6020/2025 pronunțată la data de 27.05.2025 de Tribunalul Copenhaga s-a dispus expulzarea din Regatul Danemarcei, cu instituirea interdicției de reintrare, pentru totdeauna.

În privința celei de-a doua critici a apelantului, conform căreia, în situația în care execută pedeapsa în Danemarca, ar trebui fie eliberat la data de 19 februarie 2026, după executarea a jumătate din pedeapsă, Înalta Curte constată că, astfel cum rezultă din certificatul emis de autoritățile judiciare daneze (lit. j) - Informații privind eliberarea înainte de termen sau condiționată pct. 1), conform legislației statului emitent, persoana condamnată are dreptul de a fi luată în considerare pentru eliberarea anticipată sau condiționată la executarea a jumătate din pedeapsă, însă, liberarea condiționată nu reprezintă un efect automat al executării a jumătate de pedeapsă, ci o eventualitate supusă unor condiții prevăzute de legea statului emitent (o condiție a eliberării condiționate, astfel cum rezultă din certificat, fiind aceea ca situația persoanei condamnate să nu fie de așa natură încât să nu fie recomandabilă eliberarea condiționată).

Astfel, simpla susținere că în statul emitent persoana condamnată ar putea beneficia de liberare condiționată nu este de natură să împiedice recunoașterea și executarea pedepsei în România, în lipsa dovezii că aceste condiții sunt efectiv îndeplinite și că o asemenea măsură a fost dispusă. În consecință, în raport cu cele menționate anterior, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile de recunoaștere și executare a sentinței nr. SS 3-6020/2025 din data de 27.05.2025 a Tribunalului Copenhaga definitivă la data de 17.06.2025, privind persoana transferabilă A., nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor. Pentru aceste considerente, constatând hotărârea atacată temeinică și legală, iar criticile formulate în apel ca neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 137/F din data de 12 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025. Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 137/F din data de 12 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025. Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1.159 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 decembrie 2025.