ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 67/F din data de 06 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67/F din data de 06 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 166 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați privind cererea formulată de autoritățile judiciare străine - Austria de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a hotărârii pronunțate la data de 24.02.2025 în dosarul nr. x Hv 1/25m al Tribunalului Korneuburg, rămasă definitivă la data de 24.02.2025, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. o pedeapsă de 729 zile (2 ani) închisoare în regim privativ de libertate pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, conform art. 28a cazul doi și trei și alin. (4) cifra 3 din Legea Stupefiantelor cu aplicarea art. 15 din C. pen. austriac, având corespondent în legea română în infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei totale de 729 zile (2 ani) închisoare în regim de detenție și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 729 zile (2 ani) închisoare în regim de detenție, perioada executată în Austria, de la data de 31.12.2024 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa de 729 zile (2 ani) închisoare, în regim de detenție pe numele persoanei condamnate, astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României, conform prevederilor prezentei hotărâri.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., suma de 1159 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Galați, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 31743/26.05.2025, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., această sumă să rămână în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin adresa nr. x/2025 din data de 15.05.2025 înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 16.05.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a transmis cererea autorităților judiciare austriece prin care se solicită transferul persoanei A. în vederea continuării executării pedepsei, fiind condamnată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x Hv 1/25m al Tribunalului Korneuburg la data de 24.02.2025, rămasă definitivă la data de 24.02.2025, la pedeapsa privativă de libertate de 729 zile (2 ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Examinând actele și lucrările de la dosar, s-a reținut că Ministerul Justiției din România - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - (adresa nr. x/25.04.2025) a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați - potrivit prevederilor Legii nr. 302/2004 republicată, certificatul redactat de autoritățile judiciare austriece conform dispozițiilor Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008, copia hotărârii (minuta sentinței) din data de 25.02.2025 pronunțată de Tribunalul Korneuburg în dosarul nr. x Hv 1/25m, opinia la transfer a persoanei condamnate privind acordul pentru transferul executării pedepsei din Danemarca în România, fișa DEPABD și fișa de cazier judiciar.

Din documentele transmise de autoritățile judiciare, în conformitate cu Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, rezultă că față de persoana condamnată A. s-a dispus executarea pedepsei de 729 zile (2 ani) zile închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, conform art. 28a cazul doi și trei și alin. (4) cifra 3 din Legea Stupefiantelor cu aplicarea art. 15 din C. pen. austriac, având corespondent în legea română în infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

În fapt, s-au reținut următoarele:

- Condamnatul A., la data de 31.12.2024 în Mannsworth, Aeroportul Viena - Schwechat, a deținut ilegal stupefiante de douăzeci și cinci de ori cantitatea limită și anume aproximativ 18 kg plantă de canabis brut (conținând delta - 9 - THC și THCA) cu un conținut cel puțin mediu de delta -9-THC și THCA, deci conținând 2.133 de grame de THCA pur sau 162 de grame de delta -9-THC pur (de 61 de ori cantitatea limită) din Bangkok/Thailanda în Austria transportând drogul ascuns în bagajele sale și intenționând să-l folosească în zborul de continuare către Barcelona/Spania, încercând astfel să-l transporte.

Curtea a constatat că persoana condamnată a executat din pedeapsa aplicată de către autoritățile judiciare din Austria, conform înscrisurilor de la dosar și a hotărârii penale din data de 25.02.2025 pronunțată de Tribunalul Korneuburg în dosarul nr. x Hv 1/25m, persoana condamnată s-a aflat în stare privativă de libertate (prevenție) din data de 31.12.2024 până la data de 25.02.2025, iar până la data de 10.03.2025 a executat 69 zile, care se scad din pedeapsa de executat. Executarea pedepsei a început la data de 24.02.2025, urmând a fi executată integral la data de 30.12.2026. Condamnatul este în prezent în executarea pedepsei în Penitenciarul Korneuburg.

De asemenea, potrivit înscrisurilor de la dosar, s-a constatat că sunt realizate condițiile prevăzute de articolul 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru transferarea persoanei condamnate. Hotărârea de condamnare este definitivă și executorie, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracțiuni în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României (art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000) și autorul ar fi fost sancționabil (lit. b), condamnatul este cetățean român cu domiciliul în România (lit. c), și deși nu și-a dat consimțământul pentru transferul executării pedepsei din Austria în România, acesta nu este necesar, întrucât, pe de o parte, este cetățean român ce trăiește în România, iar pe de altă parte, conform datelor menționate în cuprinsul certificatului, persoana condamnată va fi deportată de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei, în temeiul ordinului de expulzare/deportare emis la data de 26.02.2025 (în aceste condiții consimțământul persoanei condamnate nefiind necesar, conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004).

Totodată, pedeapsa cu închisoarea corespunde ca natură cu pedepsele reglementate de legea penală română, iar durata acesteia nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni.

Ca atare, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale privind transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Împotriva sentinței nr. 67F din data de 06 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A., susținând, în esență, că nu este de acord cu executarea pedepsei într-un penitenciar din România având în vedere condițiile din penitenciar, precum și că și dorește să execute pedeapsa pe teritoriul Austriei.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Austria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie.

Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare austriece rezultă că prin hotărârea pronunțată la data de 24.02.2025 în dosarul nr. x Hv 1/25m al Tribunalului Korneuburg, rămasă definitivă la data de 24.02.2025, s-a aplicat persoanei condamnate A. o pedeapsă de 729 zile (2 ani) închisoare în regim privativ de libertate pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, conform art. 28a cazul doi și trei și alin. (4) cifra 3 din Legea Stupefiantelor cu aplicarea art. 15 din C. pen. austriac.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. au corespondent în legislația penală română în infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar pedeapsa aplicată de autoritățile austriece corespunde ca natură și durată cu pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea corespondentă, pedeapsa cu închisoarea corespunde ca natură cu pedepsele reglementate de legea penală română, iar durata acesteia nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni.

c) persoana condamnată are cetățenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A. este cetățean român.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată că, deși apelantul persoană condamnată A. a arătat că nu este de acord să fie transferat în România, din actele dosarului rezultă că acesta este cetățean român și are domiciliul în România, precum și că în temeiul ordinului de expulzare/deportare emis la data de 26.02.2025 persoana condamnată va fi deportată de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei, motiv pentru care acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiția supusă analizei este îndeplinită.

e) nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reține că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform mențiunilor din certificatul emis de autoritățile judiciare austriece; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul țării pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare austriece.

În ceea ce privește susținerea apelantului, referitoare la condițiile din penitenciarele din România, Înalta Curte reține că aceste argumente nu constituie motive legale, obligatorii sau facultative, de refuz al recunoașterii și executării hotărârii de condamnare emise de autoritățile judiciare ale statului membru, în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI și al dispozițiilor corespunzătoare din Legea nr. 302/2004.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenție, a pedepsei de 729 zile (2 ani) închisoare.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată B. împotriva sentinței penale nr. 72/F din data de 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 de RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 67/F din data de 06 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.