ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32/PI/CC din data de 17.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 172 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Ungaria.

În temeiul art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 3. B.25/2024/27 a Judecătoriei Raionului Battanya, din data de 29.05.2024, rămasă definitivă la aceeași dată, prin care inculpatul A., a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1095 zile (3 ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 353 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din C. pen. maghiar și deținere de droguri prevăzută de art. 178 alin. (1) și alin. (5) lit. a) din C. pen. maghiar, precum și la expulzarea de pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 6 ani, fapte incriminate de legea penală română prin art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 1095 zile (3 ani) închisoare aplicate persoanei condamnate A..

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. o perioadă de 389 zile închisoare deja executate.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămân în sarcina acestuia.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 636 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin sesizarea nr. 33540/II-5/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Ungaria, privind recunoașterea sentinței penale și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 706 zile de închisoare, din totalul unei pedepse de 1095 zile (3 ani) închisoare din care au fost executate 389 zile de închisoare, aplicată numitului A..

În motivare s-a arătat că, prin adresa nr. x/2024, din data de 13.12.2024, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, în temeiul art. 171 alin. (1) rap. la art. 164 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cererea formulată de către autoritățile judiciare din Ungaria cu privire la recunoașterea sentinței penale și executarea în România a unui rest din pedeapsa aplicată numitului A..

La cererea formulată, autoritățile judiciare solicitante au atașat: adresa nr. x/2024 a Ministerului Justiției din Ungaria, din data de 09.12.2024 (în limba engleză); certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008; sentința penală nr. 3. B.25/2024/27 a Tribunalului Districtului Battonya, din data de 29.05.2024; procesul-verbal nr. x Szv. 830/2024/4 al Tribunalului Szeged, secția Executări Penale (încheiat în vederea întreruperii executării pedepsei, conform căruia persoana condamnată și-a dat consimțământul pentru a executa restul de pedeapsă în România).

Din cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Ungaria rezultă că din totalul pedepsei de 1095 zile (3 ani) persoana condamnată a executat 389 de zile, în perioada 18.09.2023 - 11.10.2024, aceasta, în prezent, fiind eliberată pentru suspendarea executării pedepsei.

Cu privire la sentința de condamnare, în cuprinsul certificatului s-a reținut că, prin sentința penală nr. 3. B.25/2024/27 a Tribunalului Districtului Battonya, din data de 29.05.2024, rămasă definitivă la aceeași dată, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 353 alin. (1), (2) pct. a) și b) din C. pen. maghiar și posesie de droguri, prev. de art. 178 alin. (1), (5) pct. a) din C. pen. maghiar, precum și la măsura expulzării de pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 6 ani.

Referitor la starea de fapt, în cuprinsul certificatului, autoritățile judiciare din Ungaria au precizat următoarele:

a. La data de 18.09.2023, inculpatul, însărcinat de o persoană necunoscută, a condus camionul x cu numărul de înmatriculare x, închiriat de la un prieten căruia i-a spus că o să-l folosească pentru a transporta aparatură tehnică, până la periferia localității Battonya, pentru a transporta în Italia cetățenii străini care îl așteptau în acel loc. Ajungând la borna kilometrică 55 a drumului 4444 de la Battonya la Mezohegyes, în jurul orei 19:00, inculpatul A. a oprit și a așteptat cu ușile de încărcare ale autovehiculului deschise până cei 16 străini (6 din Bangladesh, 7 nepalezi și 3 indieni) au intrat din lanul de porumb în vehicul, aceștia anterior trecând fraudulos frontiera de stat, cu încălcarea legii și în mod neautorizat, fapt cunoscut și de către inculpat. După aceea, inculpatul a pornit cu autovehiculul spre interiorul Ungariei și a condus pe tronsonul de drum dintre localitățile Battonya - Mezohegyes, iar în jurul orelor 19:05, patrulele postului de poliție de frontieră Battonya au supus controlului autovehiculul condus de către acesta și persoanele care călătoreau în interiorul acestuia. Anterior, membrii familiilor și cunoscuții migranților transportați de inculpat depuseseră între 3.000 și 3.200 de euro/fiecare pentru transportul acestora în Italia de către traficanți necunoscuți;

b. Anterior săvârșirii primei fapte, la data de 09.09.2023, fiind însărcinat de o persoană necunoscută, inculpatul a mai intrat în Ungaria cu scopul de a transporta migranți din sud-est spre destinația lor finală. în zorii zilei de 09.09.2023, inculpatul, care se afla pe teritoriul județului Csongrad-Csanad, într-o locație și un interval de timp care nu se pot preciza cu exactitate, în timp ce conducea autoutilitara, proprietate a societății economice B. S.R.L., a urcat în spațiul destinat mărfurilor 24 de persoane cu cetățenie necunoscută, despre care știa că au trecut frontiera cu încălcarea dispozițiilor legale, și i-a transportat în apropierea frontierei de stat dintre Ungaria și Slovacia, într-o locație stabilită de persoana care l-a însărcinat, unde a dat jos migranții din autoutilitară. Inculpatul a intrat în posesia autoutilitarei și a cheilor acesteia la Arad, într-un loc stabilit de persoana care l-a însărcinat, respectiv a ținut legătura cu acea persoană pe telefonul x, care ulterior i-a fost confiscat. Acesta a convenit cu persoana necunoscută că va primi bani pentru livrări dacă va face două transporturi, însă suma nu a fost convenită.

Faptele comise de persoana condamnată sunt incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 25 alin. (1) din C. pen. - traficul de migranți și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri - deținerea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

Din copia de pe cazierul judiciar al numitului A. a rezultat că acesta are înscrisă pedeapsa la care a fost condamnat în Ungaria.

Curtea a reținut că persoana condamnată și-a exprimat acordul privind executarea restului de pedeapsă în România.

La data de 22.01.2025, au fost efectuate verificări în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, cu privire la condițiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, constatându-se că nu sunt incidente niciunul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că, nu există niciun motiv aplicabil persoanei condamnate.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 3. B.25/2024/27 a Tribunalului Districtului Battonya, pronunțată la data de 29.05.2024, rămasă definitivă la aceeași dată, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 353 alin. (1), (2) pct. a) și b) din C. pen. maghiar și posesie de droguri, prev. de art. 178 alin. (1), (5) pct. a) din C. pen. maghiar, precum și la măsura expulzării de pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 6 ani.

Organele judiciare maghiare au reținut că, la data de 09.09.2023, inculpatul a intrat în Ungaria cu scopul de a transporta migranți din sud-estul țării spre destinația lor finală. În zorii zilei de 09.09.2023, aflându-se pe teritoriul județului Csongrad-Csanad, într-o locație și un interval de timp care nu au putut fi precizate cu exactitate, în timp ce conducea autoutilitara, proprietate a S.C. B. S.R.L., inculpatul a urcat în spațiul destinat mărfurilor 24 de persoane cu cetățenie necunoscută, despre care știa că au trecut frontiera cu încălcarea dispozițiilor legale, și i-a transportat în apropierea frontierei de stat dintre Ungaria și Slovacia, într-o locație stabilită în prealabil, unde a coborât migranții din autoutilitară.

Ulterior, la data de 18.09.2023, inculpatul A. a condus camionul x cu numărul de înmatriculare x, închiriat de la un prieten căruia i-a spus că o să-l folosească pentru a transporta aparatură tehnică, până la periferia localității Battonya, scopul real fiind acela de a transporta în Italia mai mulți cetățeni străini care îl așteptau în acel loc. Ajungând la borna kilometrică 55 a drumului 4444 de la Battonya la Mezohegyes, în jurul orei 19:00, inculpatul A. a oprit și a așteptat cu ușile de încărcare ale autovehiculului deschise până când cei 16 străini (6 din Bangladesh, 7 nepalezi și 3 indieni) au intrat vehicul, ieșind dintr-un lan de porumb, aceștia anterior trecând fraudulos frontiera de stat, fapt cunoscut și de către inculpat.

În continuare, s-a reținut că inculpatul a pornit cu autovehiculul spre interiorul Ungariei și a condus pe tronsonul de drum dintre localitățile Battonya - Mezohegyes, iar în jurul orelor 19:05, patrulele postului de poliție de frontieră Battonya au supus controlului autovehiculul condus de către acesta și persoanele care călătoreau în interiorul acestuia.

Anterior, membrii familiilor și cunoscuții migranților transportați de inculpat depuseseră între 3.000 și 3.200 de euro/fiecare pentru transportul acestora în Italia.

S-a mai reținut că, la data de 19.09.2023, inculpatul A. a deținut o pulbere cristalină albă de 0,91 grame, care conținea drogul 3-CMC. Conținutul de bază 3-MCM din cele 0,91 grame din pulberea aflată în posesia inculpatului a fost estimat la 0,09-0,82 grame, ceea ce era sub limita superioară a intervalului de minim 9-82%.

În raport cu faptele reținute în hotărârea definitivă și executorie de condamnare, instanța a constatat că faptele inculpatului au corespondent și în legislația penală română, acestea întrunind elementele de tipicitate ale infracțiunilor de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen. și deținere de droguri în vederea propriului consum, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din legea specială și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004, necesare pentru recunoașterea sentinței penale nr. 3. B.25/2024/27 a Tribunalului Districtului Battonya, pronunțate la data de 29.05.2024, rămasă definitivă la aceeași dată.

Astfel, curtea a apreciat că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie (hotărârea a rămas definitivă la data de 29.05.2024), faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie și în România infracțiuni și autorul acestora ar fi sancționabil (conform C. pen. român, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. și deținere de droguri în vederea propriului consum, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000).

Totodată, instanța a constatat că persoana condamnată este cetățean român și este de acord să execute pedeapsa în România, unde are și domiciliul.

De asemenea, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceleași fapte și nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleași fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei și nici amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor.

În același timp, s-a constatat că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanța străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepsei aplicate nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni (traficul de migranți fiind pedepsit cu închisoarea de maxim 10 ani).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A., solicitând prin motivele de apel respingerea sesizării privind recunoașterea hotărârii, întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la art. 167 din Legea nr. 302/2004, care reglementează transferul persoanelor condamnate în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, ci sunt aplicabile dispozițiile art. 202-217 din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoașterea hotărârilor judecătorești care stabilesc măsuri de probațiune sau sancțiuni alternative, întrucât a fost liberat din executarea pedepsei în data de 12 octombrie 2024, în urma executării unei fracțiuni din pedeapsă (389 zile), fiind în prezent în stare de libertate. În consecință, apelantul a apreciat că hotărârea ar fi trebuit recunoscută în sensul măsurilor alternative dispuse de instanța străină, iar nu în sensul executării privative de libertate într-un penitenciar din România. În subsidiar, apelantul persoană condamnată a considerat că în situația în care instanța apreciază că hotărârea străină poate fi recunoscută în România potrivit temeiurilor invocate, a solicitat adaptarea pedepsei, având în vedere că instanța din Ungaria a dispus suspendarea executării pedepsei după executarea unei fracțiuni din pedeapsă, iar mijlocul cel mai asemănător din legislația română este suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementat de art. 91-98 din C. pen.

Apelantul a subliniat că în Ungaria beneficiază de o suspendare a executării pedepsei, iar executarea în România s-ar realiza în mod privativ de libertate care nu respectă natura sancțiunii impuse de instanța emitentă, sub aspectul regimului de executare. Acesta a arătat că a fost de acord cu executarea pedepsei în România, însă nu a consimțit să execute pedeapsa în regim de detenție efectivă, ci doar să continuie executarea în România în aceleași condiții stabilite de instanța emitentă, respectiv cu suspendarea executării după ce executase o parte din pedeapsă.

Prin urmare, a apreciat că executarea în România ar trebui să se realizeze în aceleași condiții ca în Ungaria, cu menținerea regimului de suspendare a executării, fără transformarea acestuia într-o pedeapsă privativă de libertate, cu impunerea unor măsuri de conformitate cu legislația națională, astfel încât hotărârea străină să fie recunoscută fără a altera natura pedepsei dispuse inițial și cu respectarea principiului echivalenței și recunoașterii reciproce a hotărârilor penale în Uniunea Europeană, astfel încât măsura dispusă de instanța emitentă să fie pusă în aplicare fără agravarea regimului sancționator.

Pe cale de consecință, a arătat că și-a exprimat consimțământul pentru o detenție efectivă, iar transformarea executării pedepsei într-o încarcerare în România reprezintă o modificare nejustificată a hotărârii străine, contrară prevederilor Legii nr. 302/2004.

Astfel, s-a considerat că în speță, instanța română avea obligația de a adapta pedeapsa conform dispozițiilor Legii nr. 302/2004 și de a respecta principiul echivalenței sancțiunilor între statele membre ale Uniunii Europene.

Apelantul a susținut că hotărârea străină stabilea în mod clar o pedeapsă de 3 ani închisoare, însă instanța română în ciuda faptului că aceasta a fost suspendată după executarea efectivă a 389 de zile, a dispus executarea în România în regim de detenție efectivă, ignorând faptul că se afla deja în stare de libertate începând cu data de 12 octombrie 2024. Prin această conversie automată a unei pedepse suspendate într-o pedeapsă cu executare efectivă, a considerat apelantul că instanța română nu doar că a modificat regimul sancțiunii, dar a și afectat grav principiul recunoașterii reciproce și al conformității cu dispozițiile statului emitent. Potrivit art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instanța trebuia să adapteze pedeapsa numai în măsura în care aceasta nu corespundea cu sistemul penal român. Or, în acest caz, legislația penală română prevede în mod expres posibilitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei, conform art. 91 din C. pen., astfel că nu există niciun impediment pentru recunoașterea pedepsei în forma stabilită de instanța maghiară.

Pe cale de consecință, apelantul a apreciat că recunoașterea hotărârii pronunțate de Tribunalul Districtului Battonya și dispunerea executării pedepsei într-un penitenciar din România încalcă principiul echivalenței măsurilor penale între statele membre ale Uniunii Europene.

Examinând apelul promovat de persoana condamnată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanța de fond apreciind în mod corect ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare maghiare.

Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, în ipoteza în care persoana condamnată se află în România, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din același act normativ și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Astfel, conform art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă și executorie (lit. a); fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil, iar, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte (lit. b); persoana condamnată are cetățenie română (lit. c); persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul său nefiind, însă, necesar dacă este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România (lit. d); nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 (lit. e).

Față de aceste dispoziții, verificând sentința penală nr. 3. B.25/2024/27 a Tribunalului Districtului Battonya, pronunțată la data de 29.05.2024, rămasă definitivă la aceeași dată, 29.05.2024, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani (1095 zile) închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Așa cum rezultă din certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în sarcina cetățeanului român s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 353 alin. (1), (2) pct. a) și b) din C. pen. maghiar și posesie de droguri, prev. de art. 178 alin. (1), (5) pct. a) din C. pen. maghiar.

Având în vedere situația de fapt descrisă în certificat și în hotărârea de condamnare, se constată că este îndeplinită și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare din Ungaria având corespondent în legislația română și realizând, în situația în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, elementele de conținut ale infracțiunilor de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. și deținere de droguri în vederea propriului consum, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român cu domiciliul în România, care și-a manifestat acordul cu privire la continuarea executării pedepsei în România . Astfel, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. x din 16 iulie 2024 întocmit de Tribunalul Szeged, secția executări pedepse, condamnatul A. a arătat că a înțeles că urmează să execute restul de pedeapsă în România, că este obligat să părăsească teritoriul Ungariei și să se reîntoarcă în România, că are obligația de a nu se întoarce în Ungaria înainte de împlinirea termenului de executare a pedepsei privative de libertate sau a sistării posibilității punerii în executare a acesteia, respectiv pe durata de timp în care este valabilă interdicția de intrare și ședere și că este de acord cu executarea privării de libertate în România. Apelantul și-a exprimat acordul pentru executarea privării de libertate în altă țară, respectiv să fie executată în România .

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Din perspectiva sancțiunii stabilite, se observă că, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, rezultă că, pentru săvârșirea infracțiunii mai sus amintite, persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani (1095 zile) închisoare, care corespunde ca natură și cuantum celei ce ar fi putut fi stabilită potrivit legislației române pentru fapte similare, pedeapsă din care a executat 389 de zile, în perioada 18.09.2023 - 11.10.2024, când a fost eliberată pentru suspendarea executării pedepsei.

În ceea ce privește susținerile apelantului în sensul că în Ungaria ar fi beneficiat de suspendarea executării pedepsei, motiv pentru care se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de instanța română, potrivit art. 91-98 din C. pen. român, Înalta Curte constată că executarea pedepsei aplicate cetățeanului român A. a fost suspendată la 11.10.2024 în baza Ordinul Guvernului nr. 3/2023, fiind eliberat din arest și expulzat din Ungaria pentru o perioadă de 6 ani. În conformitate cu prevederile Ordinului guvernamental (1.12) 3/2023, intrat în vigoare la 13 ianuarie 2023, în cazul persoanelor condamnate străine executarea pedepsei privative de libertate se întrerupe până la predarea executării. Pentru a beneficia de acest ordin, persoana condamnată trebuie să declare că părăsește teritoriul Ungariei și nu se întoarce înainte de încheierea executării pedepsei privative de libertate sau de încetarea executării acesteia sau de expulzare sau, în cazul în care se dispune expulzarea polițienească a străinului, în perioada respectivă, a interdicției de intrare și de ședere. Așadar, consimțământul prealabil al condamnatului străin pentru executarea pedepsei privative de libertate într-un alt stat este o condiție a întreruperii executării pedepsei privative de libertate. În speță, așa cum s-a arătat anterior, condamnatul și-a manifestat acest consimțământ, procesul-verbal doveditor fiind atașat la dosar.

Totodată, se apreciază că, în speță, nu se poate dispune nici schimbarea modalității de executare a pedepsei rămasă de executat, din executare efectivă în suspendarea executării sub supraveghere, așa cum a solicitat apelantul, câtă vreme autoritățile judiciare maghiare au decis ca pedeapsa privativă de libertate să se execute în închisoare și în această modalitate să fie continuată executarea pedepsei și de autoritățile române, în condițiile stabilite de instanța emitentă și la care apelantul a achiesat. De altfel, autoritățile de condamnare au solicitat recunoașterea hotărârii de condamnare și preluarea executării pedepsei în temeiul Deciziei cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană și nu în temeiul Deciziei cadru nr. 2008/947/JAI a Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative, iar persoana condamnată este în eroare cu privire la efectele Ordinului Guvernului maghiar nr. 3/2023 care nu a condus la schimbarea modalității de executare a pedepsei cu închisoarea (din executare în regim închis în suspendare sub supraveghere), ci doar a întrerupt executarea acesteia până la preluarea executării, astfel cum rezultă din chiar textul actului normativ invocat. Pedeapsa aplicată este în continuare privativă de libertate și a fost recunoscută astfel cum a fost aplicată de autoritățile maghiare, fără a se impune conversia acesteia.

Ca urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat îndeplinite cerințele prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare maghiare și pedeapsa aplicată de 3 ani (1095 zile) închisoare, dispunând executarea sancțiunii penale recunoscută într-un penitenciar din România și deducând din durata acesteia perioada executată în statul emitent, respectiv 389 de zile, în perioada 18.09.2023 - 11.10.2024.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 32/PI/CC din data de 17 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la Actul adițional nr. x din 16.04.2025 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 32/PI/CC din data de 17 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.