ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 martie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 274/PI din 10 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, pe cale de consecință:

A fost recunoscută și pusă în executare sentința penală nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas - Ungaria, din data de 02.12.2022, rămasă definitivă la aceeași dată, 02.12.2022, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare (echivalentă a 609 zile), în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți, conform art. 353 alin. (1), alin. (2) pct. a) și b) și art. 13 alin. (1) din C. pen. maghiar, cu corespondent în legea penală română în infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

Din pedeapsa de 1 an și 8 luni (echivalentă a 609 zile) închisoare, s-au dedus 114 zile, reprezentând perioada de privare de libertate în executarea pedepsei aplicate de autoritățile maghiare, calculată din data de 11.10.2022 până la data de 03.03.2023, dată la care persoana condamnată a fost eliberată pentru întreruperea executării pedepsei, și s-a dispus executarea în regim de detenție pe teritoriul României a restului de pedeapsă rămas de executat.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 340 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin referatul nr. x/2023 din 03.11.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 165, art. 172 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, și a Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, ratificată de ambele state, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x, din data de 05.12.2008, admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Ungaria, privind recunoașterea sentinței penale și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 465 zile de închisoare, din totalul unei pedepse de 609 zile (1 an și 8 luni) închisoare aplicată numitului A..

La propunerea parchetului au fost atașate: adresa nr. x/19.10.2023/IM a Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, adresa de înaintare nr. x/2023 a Ministerului Justiție din Ungaria (în limba engleză) din 28.09.2023, adresa nr. x/02.10.2023/HM a Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției (în limba engleză); adresa de înaintare nr. x/2023 a Ministerului Justiție din Ungaria (în limba engleză) din 17.10.2023; certificatul emis de către autoritățile judiciare din Ungaria în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008; notificarea persoanei condamnate; sentința penală nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas, din data de 02.12.2022; procesul-verbal nr. x Szv. 231/2023/8 al Tribunalului Kecskemet (încheiat în vederea întreruperii executării pedepsei, conform căruia persoana condamnată și-a dat consimțământul pentru a executa restul de pedeapsă în România), în vederea recunoașterii sentinței penale și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 465 zile de închisoare, aplicată numitului A..

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile art. 172 alin. (3) teza I și art. 167 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat îndeplinite condițiile pentru recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritatea judecătorească din Ungaria față de persoana condamnată A., astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 167 alin. (1) din actul normativ menționat.

În acest sens, Curtea a reținut că, astfel cum rezultă din examinarea certificatului emis de către autoritățile din Ungaria și a hotărârii penale de condamnare, precum și anexa II prevăzută în Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI privind pe A., comunicate de statul de condamnare, solicitarea autorităților judiciare din Ungaria vizează recunoașterea și punerea în executare a sentinței de condamnare nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas, din data de 02.12.2022, rămasă definitivă la aceeași dată, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți, în baza art. 353 alin. (1), alin. (2) pct. a) și b) din C. pen. maghiar.

În cuprinsul certificatului s-a arătat că infracțiunea pentru care a fost condamnat numitul A. a constat în aceea că, acesta, la comanda unei persoane necunoscute, s-a angajat să asigure ajutor unor cetățeni din diverse state terțe, care anterior au trecut ilegal frontiera de stat dintre Serbia și Ungaria, fără a dispune de acte care să le autorizeze șederea pe teritoriul statelor membre din zona Schengen, urmând să ajungă în Austria, cu încălcarea dispozițiilor legale. În data de 11.10.2022, la ora 19:43, susnumitul a intrat pe teritoriul Ungariei la Kiszombor, cu autovehiculul marca x, având numărul de înmatriculare x, pe care 1-a împrumutat de la tatăl său, după care, în jurul orei 21, a condus spre o locație care nu a putut fi determinată exact, aflată în apropierea frontierei dintre Serbia și Ungaria, unde a luat în autovehicul migranții care îl așteptau și a început transportul acestora spre Baja. Ulterior, la aceeași dată, respectiv 11.10.2022, în jurul orei 21:45, în zona de extravilan a localității Tompa, pe drumul nr. 55, în segmentul de 44.000 metri, patrula de la Căpitănia Generală de Poliție din Județul Bacs-Kiskan - Poliția de Frontieră de la Kelebia a supus unui control autovehiculul condus de către inculpat, constatând că în interiorul acestuia se aflau 7 cetățeni sirieni și 2 cetățeni din Tunisia, care nu dețineau acte ce ar fi putut certifica șederea legală pe teritoriul Ungariei și identitatea persoanelor. În cazul transportării acestora la destinație, inculpatul ar fi primit suma de 100 de euro pe persoană, sumă pe care nu a mai primit-o datorită depistării acestora de către organele de poliție.

S-a constatat că fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. (această faptă nefiind, de altfel, supusă condiției dublei incriminări, conform art. 97 pct. 13 din Legea nr. 302/2004).

De asemenea, s-a observat că din acte a reieșit că persoana condamnată are cetățenie română și domiciliul în România, unde a fost legal citată în cauză (art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004), precum și că aceasta a fost de acord să execute pedeapsa în România, astfel cum reiese din procesul-verbal nr. x Szv. 231/2023/8 din 03.02.2023 întocmit de Tribunalul din Kecskemet, Biroul de executări penale, în care s-a consemnat declarația condamnatului A., care a arătat că a înțeles faptul că urmează să execute restul de pedeapsă în România, că este obligat să părăsească teritoriul Ungariei și să se reîntoarcă în România, că are obligația de a nu se întoarce în Ungaria înainte de finalizarea pedepsei închisorii sau încetarea executării acesteia, sau în perioada expulzării, și că este de acord ca restul de pedeapsă să-l execute în România (art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004).

În plus, Curtea a reținut că, în raport de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, nu este necesar consimțământul atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Totodată, Curtea a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare, obligatorii și/sau facultative, prevăzute în art. 163 alin. (1) lit. a) - g) și alin. (2), art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004. Astfel, s-a constatat, din fișa de cazier judiciar și verificările din baza de date ECRIS Global Persons Search, că A. nu a fost condamnat penal nici în România și nici în alt stat pentru aceeași infracțiune pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Ungaria; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată nu vizează asistență psihiatrică sau medicală; potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare din Ungaria; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata în urma căreia autoritățile judiciare străine au pronunțat sentința penală, aspect ce rezultă în mod expres din certificatul privind art. 4 din Decizia - cadru a Consiliului 2008/909/JAI; potrivit legii penale române, nu a intervenit nici amnistia, nici grațierea și nici dezincriminarea faptei pentru care persoana a fost condamnată de către autoritățile judiciare străine.

În final, Curtea a reținut că persoana condamnată a executat din pedeapsă un număr de 114 zile (în perioada 11.10.2022 - 03.03.2023) din totalul pedepsei de 609 zile (1 an și 8 luni) de închisoare, fiind eliberată la 03.03.2023 pentru întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A., pe de o parte, învederând că în statul de condamnare a beneficiat de grațiere, astfel că nu mai are niciun rest de pedeapsă de executat, iar, pe de altă parte, solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere.

Examinând apelul promovat de persoana condamnată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în mod corect instanța de fond apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești pronunțată de autoritățile judiciare maghiare.

Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, în ipoteza în care persoana condamnată se află în România, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din același act normativ și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Astfel, conform art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă și executorie (lit. a); fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil, iar, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte (lit. b); persoana condamnată are cetățenie română (lit. c); persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul său nefiind, însă, necesar dacă este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România (lit. d); nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 (lit. e).

Față de aceste dispoziții, verificând sentința penală nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas, din data de 02.12.2022, rămasă definitivă la aceeași dată, 02.12.2022, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni (609 zile) închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Așa cum rezultă din certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în sarcina cetățeanului român s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută art. 353 alin. (1), alin. (2) pct. a) și b) și art. 13 alin. (1) din C. pen. maghiar.

Având în vedere situația de fapt descrisă în certificat și în hotărârea de condamnare, se constată că este îndeplinită și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare din Ungaria având corespondent în legislația română și realizând, în situația în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, elementele de conținut ale infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., ce este sancționată cu pedeapsa închisorii.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român cu domiciliul în România, care și-a manifestat acordul cu privire la continuarea executării pedepsei în România. . Astfel, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. x Szv. 231/2023/8 din 03.02.2023 întocmit de Tribunalul din Kecskemet, Biroul de executări penale, condamnatul A. a arătat că a înțeles că urmează să execute restul de pedeapsă în România, că este obligat să părăsească teritoriul Ungariei și să se reîntoarcă în România, că are obligația de a nu se întoarce în Ungaria înainte de finalizarea pedepsei închisorii sau încetarea executării acesteia, sau în perioada expulzării, și că este de acord ca restul de pedeapsă să îl execute în România.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Din perspectiva sancțiunii stabilite, se observă că, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, rezultă că, pentru săvârșirea infracțiunii mai sus amintite, persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 8 luni (609 zile) închisoare, care corespunde ca natură și cuantum celei ce ar fi putut fi stabilită potrivit legislației române pentru fapte similare, pedeapsă din care a executat 114 zile, de la data de 11.10.2022 până la 03.03.2023, când a fost eliberată pentru întreruperea executării pedepsei.

În ceea ce privește susținerile apelantului în sensul că în Ungaria ar fi beneficiat de grațiere, condiții în care nu ar mai avea niciun rest de pedeapsă de executat, Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din relațiile transmise la dosar de către autoritățile maghiare, executarea pedepsei aplicate cetățeanului român A. a fost întreruptă la 03 martie 2023 în baza Ordinul Guvernului nr. 3/2023, fiind eliberat din arest și expulzat din Ungaria pentru 3 ani și 4 luni. În conformitate cu prevederile Ordinului guvernamental (1.12) 3/2023, intrat în vigoare la 13 ianuarie 2023, în cazul persoanelor condamnate străine executarea pedepsei privative de libertate se întrerupe până la predarea executării. Pentru a beneficia de acest ordin, persoana condamnată trebuie să declare că părăsește teritoriul Ungariei și nu se întoarce înainte de încheierea executării pedepsei privative de libertate sau de încetarea executării acesteia sau de expulzare sau, în cazul în care se dispune expulzarea polițienească a străinului, în perioada respectivă, a interdicției de intrare și de ședere. Așadar, consimțământul prealabil al condamnatului străin pentru executarea pedepsei privative de libertate într-un alt stat este o condiție a întreruperii executării pedepsei privative de libertate. În speță, așa cum s-a arătat anterior, condamnatul și-a manifestat acest consimțământ, procesul-verbal doveditor fiind atașat la dosar.

În cuprinsul acelorași relații, s-a mai menționat că cetățeanului român A. nu i s-a acordat niciun act de clemență, precum și că Ordonanța Guvernului nr. 148/2023 a intrat în vigoare la 28 aprilie 2023, nu are efect retroactiv și nu se aplică persoanelor care au beneficiat de prevederile Ordinului Guvernului (1.12) 3/2023, așa cum este cazul în speță.

Prin urmare, atâta timp cât din actele dosarului rezultă că apelantul condamnat A. nu a beneficiat de niciun act de grațiere emis de autoritățile guvernamentale maghiare, Înalta Curte nu poate valorifica susținerile acestuia în sensul solicitat.

Totodată, se apreciază că, în speță, nu se poate dispune nici schimbarea modalității de executare a pedepsei rămasă de executat, din executare efectivă în suspendarea executării sub supraveghere, așa cum a solicitat apelantul, câtă vreme autoritățile judiciare maghiare au decis ca pedeapsa privativă de libertate să se execute în închisoare, persoana condamnată fiind notificată despre faptul că doar executarea pedepsei este reglementată de legea penală română (respectiv procedurile de executare, condițiile eliberării înainte de termen sau condiționate, dosar fond).

Ca urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat îndeplinite cerințele prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare maghiare și pedeapsa aplicată de 1 an și 8 luni (609 zile) închisoare, dispunând executarea sancțiunii penale recunoscută într-un penitenciar din România și deducând din durata acesteia perioada executată în statul emitent, respectiv 114 zile calculată din 11.10.2022 până la 03.03.2023.

Pentru motivele mai sus expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 274/PI din 10 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 274/PI din 10 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2024.