ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 172 alin. (3) și (7) raportat la art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine pronunțate cu privire la persoana condamnată A., pentru executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România și, în consecință:

În baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunțată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la 24.01.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 353 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. C din 2012 - C. pen. maghiar, având corespondent în infracțiunea de trafic de migranți prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. român.

În baza art. 172 alin. (7) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de către autoritățile judiciare din Ungaria și s-a dispus executarea în continuare în România a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare (911 zile) în regim de detenție în România, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunțată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la data de 24.01.2023.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (911 zile), perioada de 1 an și 13 zile (378 zile) executată de persoana condamnată A..

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 15.10.2024, s-a înregistrat pe rolul instanței sesizarea formulată, în baza art. 171 și următoarele din Legea nr. 302/2014, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind cererea autorităților judiciare din Ungaria prin care se solicită recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin adresa din 11.09.2024, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) și art. 164, respectiv art. 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, certificatul emis de către autoritățile judiciare din Ungaria în baza Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 și copia hotărârii judecătorești de condamnare. De asemenea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a atașat sesizării fișa D.E.P.A.B.D. și cazierul judiciar al persoanei condamnate.

Potrivit certificatului emis de către autoritățile judiciare din Ungaria în conformitate cu art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, numitul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunțată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la data de 24.01.2023, prin care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 353 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din Legea nr. C din 2012 despre C. pen. ungar.

În fapt, s-a reținut că venind din Serbia în Ungaria, la un moment dat și într-un loc ce nu pot fi determinate cu precizie, A. s-a angajat să transporte, urmând instrucțiunile mandantului său, un traficant de persoane care nu a fost identificat în decursul cercetărilor penale, respectiv în schimbul unei compensații, care urma să fie determinată în cazul succesului transportului - imigranți ilegali, care urmau să sosească în Ungaria cu concursul traficanților de persoane, în mod fraudulos, fără documente de călătorie valide și fără vize de intrare și ședere valabile până la apropierea graniței ungaro-austriece în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat.

În dimineața de 23.03.2022, A., la un moment ce nu poate fi determinat cu precizie, în apropierea graniței sârbo-maghiare, dar pe teritoriul Ungariei, într-un loc împădurit, însă părăsit, care nu poate fi determinat cu mai multă precizie, a luat în autoturismul aflat în proprietatea cetățeanului român B., în total 8 persoane care s-ar fi declarat a fi cetățeni afgani și care au sosit din Serbia în Ungaria în mod fraudulos, fără documente de călătorie valide și fără vize de intrare și ședere valabile, fiind astfel imigranți ilegali ajutați de traficanți de persoane. A. a plasat 3 persoane în portbagajul autoturismului și avea intenția de a transporta cele 8 persoane în vederea obținerii unui folos material, până în apropierea graniței ungaro-austriece cu scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat. Mandantul său, un traficant de persoane necunoscut, i-a asigurat lui A. un smartphone în vederea transmiterii instrucțiunilor privind direcția de deplasare prin intermediul acestui telefon.

La data de 23.03.2022, ora 09:00, în partea pe care se circulă spre Austria a autostrăzii M1, în tronsonul 85km, patrulele Departamentului Circulație din cadrul Direcției de Ordine Publică a Inspectoratului General de Poliție al Județului Komarom-Esztergom, au intenționat să controleze autoturismul condus de către A.. Înaintea staționării, A. a sărit din autoturism și trecând atât peste partea dreaptă, cât și cea stângă a autostrăzii, a fugit de la fața locului.

Ulterior celor prezentate, angajații organelor de cercetare penală l-au capturat pe A. pe drumul agricol dintre terenurile arabile din extravilanul comunei Kisigmand.

S-a reținut că, potrivit art. 172 alin. (3) din Legea 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine. Conform art. 167 alin. (1) din Legea 302/2004, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la lit. a)-e) din textul de lege.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, instanța a constatat că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești de condamnare. Astfel, hotărârea de condamnare este definitivă și executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiuni în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil, executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, persoana condamnată are cetățenie română și domiciliul în România și nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004. Cu privire la consimțământul persoanei condamnate de a executa pedeapsa în România, s-a constatat că aceasta și-a exprimat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea.

Fapta reținută în sarcina persoanei condamnate A. în împrejurările descrise în hotărârea de condamnare străină este incriminată ca infracțiune și de legea penală a statului român, așa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește critica persoanei solicitate referitor la faptul că pedeapsa aplicată de autoritățile ungare este deja executată, instanța a reținut că această susținere este nefondată. Astfel, în baza decretelor emise de autoritățile ungare, s-a dispus ca o serie de persoane condamnate la executarea unor pedepse privative de libertate pentru săvârșirea de infracțiuni precum cele pentru care a fost condamnată persoana solicitată, să fie liberate din penitenciar, cu obținerea, în prealabil, a consimțământului acestora de a continua executarea pedepselor în statul de origine, dar și cu obligația acestora de a continua executarea, așa cum s-a arătat. Ca atare, contrar celor susținute de apărare, punerea în libertate s-a făcut sub condiția ca persoana eliberată să continue executarea pedepsei în statul al cărui cetățean este, cu consecința întreruperii executării pedepsei.

Prin urmare, instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale în vederea executării de persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Ungaria.

Împotriva sentinței penale nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, a declarat apel persoana solicitată A..

Prin motivele formulate, în esență, apelantul persoană solicitată A. a susținut că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Ungaria este deja executată, având în vedere că, în baza unor decrete emise de autoritățile ungare, s-a dispus să fie eliberate din penitenciar mai multe persoane condamnate la executarea unor pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni precum cele pentru care a fost și el condamnat.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Ungaria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții, altele decât cele privind executarea pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Ungaria față de apelantul persoana condamnată A..

Astfel, procedând la verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la prima condiție, reglementată de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (hotărârea este definitivă și executorie), se observă că, așa cum rezultă din actele dosarului, sentința penală nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunțată de Judecătoria Raională Komarom, a cărei recunoaștere și executare se solicită, a rămas definitivă la aceeași dată și este executorie. Din datele comunicate de autoritățile din Ungaria rezultă că persoana condamnată a executat un număr total de 1 an și 13 zile închisoare (378 zile) din totalul pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare (911 zile), fiind eliberată pentru întreruperea executării pedepsei la 27 februarie 2023.

Și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil - în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte) este îndeplinită în cauză. Astfel, faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

În ceea ce privește condiția reglementată de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (persoana condamnată are cetățenie română), instanța constată că, din verificările efectuate în cauză, a rezultat că persoana condamnată A. este cetățean român, cu domiciliul în județul Ialomița.

De asemenea, se observă că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 (persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România - consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România). În acest sens, instanța constată că, astfel cum rezultă din actele dosarului, persoana condamnată și-a exprimat consimțământul pentru executarea pedepsei în România .

În privința ultimei condiții, reglementată de art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 (nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004), verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menționat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

Apelantul A. a formulat o singură critică, în sensul că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Ungaria este deja executată, întrucât, în baza decretelor emise de autoritățile ungare, s-a dispus să fie eliberate din penitenciar mai multe persoane condamnate la executarea unor pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni precum cele pentru care a fost și el condamnat.

Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. x Szv. 288/2023/5 al Tribunalului din Szekesfehervar, încheiat la 10 martie 2023, referitor la întreruperea executării pedepsei privării de libertate, condamnatul a declarat că se obligă ca după întreruperea executării pedepsei privative de libertate să părăsească teritoriul Ungariei, să coopereze cu autoritățile în acest scop, să se supună procedurii privind cetățenii străini inițiate împotriva sa și să revină în România. Totodată, a precizat că este acord ca privarea de libertate să fie executată în România.

Drept urmare, punerea în libertate a apelantului s-a făcut urmare a întreruperii executării pedepsei, sub condiția ca acesta să continue executarea pedepsei în statul al cărui cetățean este.

În consecință, în raport cu considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile de recunoaștere și executare a sentinței penale nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunțată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la aceeași dată, 24.01.2023, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană solicitată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2025.