ÎCCJ, decizie (scj.ro #223212)

Apel. Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene. Condiție premisă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene

Legea nr. 302/2004,

art. 172, raportat la art. 167

Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI

, art. 4 alin. (1)

Pentru a se da curs unei sesizări privind recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare adresată autorităților judiciare române, persoana condamnată trebuie să se găsească pe teritoriul statului emitent sau pe cel al statului de executare, astfel cum prevede art. 3 alin. (1) din Decizia Cadru 2008/909/JAI.

De esența mecanismului privind transferarea unei persoane condamnate în vederea executării în continuare a pedepsei este ca statul de executare să aibă posibilitatea efectivă să pună în executare hotărârea de condamnare, obligația statelor de a-și asigura sprijin reciproc neputând fi înțeleasă ca implicând în sarcina statului de cetățenie obligația de a proceda el însuși la căutarea și aducerea persoanei condamnate pe teritoriul țării sale pentru a putea ulterior să pună în executare hotărârea pronunțată de un alt stat membru.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 129/A din 18 aprilie 2024

I. Sentința

Prin sentința penală nr. 42/F/CC din data de 04 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/46/2024, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria, înaintată Curții de Apel Pitești, prin adresa nr. 1144/II/5/2024 din data de 19 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 172 alin. (7), rap. la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută hotărârea de condamnare nr. 47.B.88/2022/2 din data de 25.04.2022, pronunțată de Judecătoria Raionala Tatabanya, rămasă definitivă la data de 27 septembrie 2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.152/2022/29 a Tribunalului din Tatabanya, prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani si 4 luni (850 de zile) închisoare și s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.

S-a luat act că cetățeanul român A. a fost condamnat prin hotărârea menționată la pedeapsa de 2 ani si 4 luni (850 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 353 alin. (1), respectiv calificată si pedepsită de alin. (2) lit. b) al aceluiași articol din Legea nr. C din 2012 despre Codul penal maghiar, fapte incriminate și în legislația română, respectiv infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 C. pen.

S-a luat act că persoana condamnată A. a executat 10 luni și 28 de zile = 332 zile, iar la data de 20 februarie 2023 a părăsit institutul penal, fiindu-i încuviințată întreruperea pedepsei privative de libertate cu condiția ca aceasta sa fie de acord cu executarea pedepsei în România, iar în prezent persoana condamnata A. se află la adresa de domiciliu din România.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 24.03.2022 până la 20.02.2023, inclusiv.

În fapt, acuzatul A., în data de 24 martie 2022, înaintea orei 23:00 - la un moment de timp care nu poate fi determinat cu mai multa precizie - în apropierea graniței sârbo-maghiare, dar pe teritoriul Ungariei, la marginea unei păduri, pe un drum forestier, a luat în spațiul destinat încărcăturii autocamionetei cu prelata de marca X., cu numărul de înmatriculare românesc (...), conduse de el, dar exploatate de firma B. S.R.L., 12 persoane, care s-au declarat a fi cetățeni afgani, respectiv pakistanezi și au intrat pe teritoriul Ungariei în mod fraudulos, fără documente de călătorie valide și fără vize de intrare și ședere valabile, fiind astfel imigranți ilegali. El avea intenția de a transporta aceste persoane, care așteptau la întuneric, până la apropierea graniței ungaro-austriece, ajutându-i astfel la trecerea frauduloasă a respectivei frontiere.

Pe parcursul deplasării, acuzatul a fost oprit și controlat de către patrulele Regiunii I de Poliție, în ziua de 24 martie 2022, la ora 23 fix, pe autostrada M1, pe partea dreaptă - privită dinspre Budapesta - a carosabilului, la Punctul de Popas X. (de pe raza municipiului Tatabanya), aflat în tronsonul 54 Km. Aici polițiștii i-au găsit pe cei 12 imigranți ilegali, care călătoreau în spațiul destinat încărcăturii.

Instanța de fond, în urma verificărilor premergătoare sesizării instanței efectuate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetat în România pentru aceeași infracțiune pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent sau pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă.

De asemenea, s-a reținut că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, prevăzute de art. 167 din același act normativ.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecința recunoașterii efectelor sentinței de condamnare sus-menționate, dar și a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din sancțiunea de 2 ani si 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sentința rămasă definitivă și certificatul atașate cauzei.

II. Judecata în apel - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A. A arătat că a fost încarcerat în Ungaria pentru executarea pedepsei, ulterior solicitând întreruperea pedepsei după ce a executat 10 luni și 28 de zile, solicitare ce i-a fost admisă, fără a avea cunoștință de obligațiile instituite în sarcina sa, nefiind predat autorităților române în vederea executării restului de pedeapsă. Practic, a solicitat să se aibă în vedere că nu i s-a adus la cunoștință faptul că va mai avea de executat un rest de pedeapsă pe teritoriul României, situație cu care nu ar fi fost de acord, având în vedere condițiile de detenție din România.

Față de aceste considerente, având în vedere că nu se află pe teritoriul României, a apreciat că autoritățile române nu ar trebuie să procedeze la încarcerarea sa, solicitând admiterea apelului și executarea restului de pedeapsă într-un alt regim de executare.

Analizând apelul declarat de persoana condamnată A., se constată că, pentru a se da curs unei sesizări privind recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare adresată autorităților judiciare române, persoana condamnată trebuie să se găsească pe teritoriul statului emitent (Ungaria) sau pe cel al statului de executare (România).

De esența mecanismului privind transferarea unei persoane condamnate în vederea executării în continuare a pedepsei este ca statul de executare să aibă posibilitatea efectivă să pună în executare hotărârea de condamnare, obligația statelor de a-și asigura sprijin reciproc, neputând fi înțeleasă ca implicând în sarcina statului de cetățenie obligația de a proceda el însuși la căutarea și aducerea persoanei condamnate pe teritoriul țării sale pentru a putea ulterior să pună în executare hotărârea pronunțată de un alt stat membru.

Înalta Curte constată că pentru a se putea dispune recunoașterea și executarea hotărârii de condamnare nr. 47.B.88/2022/2 din data de 25.04.2022, pronunțate de Judecătoria Raională Tatabanya, rămasă definitivă la data de 27 septembrie 2022, prin decizia penală nr. 10.Bf.152/2022/29 a Tribunalului din Tatabanya, prin care persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani și 4 luni (850 de zile) închisoare, era necesar ca persoana condamnată să se afle în România, stat de executare, sau în Ungaria, stat emitent.

Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare și la critica apelantului-persoană condamnată, Înalta Curte reține că sesizarea Curții de Apel Pitești s-a realizat la data de 20.02.2024, dată la care persoana condamnată nu se află în România, aspect confirmat de adresa nr. D4/S3/LO/507503 din 12.04.2024, emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din care rezultă, ca perioadă de referință, că persoana condamnată a părăsit teritoriul României la data de 01.09.2023, întorcându-se în România la data de 26.02.2024. Ulterior, la 07.03.2024, aceasta a părăsit din nou România, iar începând cu 31.03.2024 nu mai există date cu privire la localizarea sa în continuare pe teritoriul României, urmare a eliminării controalelor de frontieră.

Având în vedere că sesizarea Curții de Apel Pitești s-a realizat la data de 20.02.2024, dată la care persoana condamnată nu se afla în România, dar și faptul că persoana condamnată a figurat ca fiind ieșită din România în perioadele 01.09.2023-26.02.2024 și 07.03.2024-31.03.2024 (cel puțin), Înalta Curte constată că nu se poate considera că persoana condamnată A. se afla pe teritoriul României la momentul sesizării statului de executare, nefiind satisfăcută cerința prevăzută de art. 4 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI.

De asemenea, Înalta Curte reține că din actele dosarului nu rezultă că persoana condamnată să se fi aflat pe teritoriul statului emitent la momentul formulării sesizării, aceasta părăsind Ungaria la data de 20.02.2023, ca urmare a încuviințării întreruperii pedepsei privative de libertate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare maghiare, întrucât persoana condamnată nu se găsește în statul emitent sau în statul de executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI.