ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din data de 29 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/54/2024, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria înaintată Curții de Apel Craiova prin adresa nr. x/II/5/2024 din data de 11.04.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 172 alin. (3) rap. la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a recunoscut hotărârea de condamnare nr. 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022, pronunțată de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya prin care persoana condamnată A (fiul lui (...), născut la (...) în orașul Strehaia, jud. Mehedinți, domiciliat în orașul Strehaia, str. (...), jud. Mehedinți, CNP (...)) a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni (911 de zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 353 alin. (1), alin. (2) lit. a și b C. pen. ungur, faptă incriminată și în legislația română, respectiv infractiunea de trafic de migranti, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a C. pen.

A dispus continuarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.

A dedus din pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni perioada executată (1 an și 2 zile=367 zile) de la data de 26.02.2022 până la 27.02.2023, inclusiv.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Cu adresa nr. x/II/5/2024 din 11.04.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare maghiare privind executarea într-un penitenciar din România a restului de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (echivalentul a 911 zile), aplicată prin sentința penală 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022, pronunțată de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a înregistrat cauza la data de 12.04.2024 sub nr. x/54/2024.

În referatul întocmit de parchet s-a reținut că, la data de 26.02.2024, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova lucrarea cu nr. x/2024/18.01.2024, având ca obiect recunoașterea unei hotărâri judecătorești definitive în materie penală, prin care a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea în regim de detenție, cu o durată de 2 ani și 6 luni, pentru persoana condamnată A, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului din pedeapsa privativă de libertate la care s-a făcut referire.

Din documentele înaintate, a rezultat că prin hotărârea nr. 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022, pronunțată de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya, cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (echivalentul a 911 zile), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, constând în aceea că la solicitarea unei persoane necunoscute, în schimbul sumei de 2000 euro pentru efectuare cu succes a transportului, în data de 26.02.2022, înainte de ora 17:50, inculpații A și B au luat din România, Timișoara, de la o locație care nu poate fi definită cu exactitate, în autovehiculul marca (...), nr. de înmatriculare (...) – proprietatea inculpatului A, într-un loc de ascundere dinainte amenajat în acest sens, 6 persoane de cetățenie siriană, care nu dispuneau de permis de intrare și ședere pe teritoriul Uniunii Europene, cu scopul de a le transporta în Austria.

Ulterior luării persoanelor migrante, inculpații A și B, în data de 26.02.2022, au trecut granița româno-maghiară la Nădlac, împreună cu migranții ascunși în autovehicul, după care s-au deplasat prin Ungaria, către Austria, ocazie cu care, chiar în ziua respectivă, la ora 17:50, la km 93 al autostrăzii M1, autovehiculul condus de inculpatul B a fost oprit pentru control de angajații Autorității Naționale Fiscale și Vamale a Ungariei, care au găsit persoanele migrante ascunse.

Inculpații A și B au avut cunoștință despre faptul că persoanele transportate de ei au venit din România în Ungaria, fără deținerea unui permis de intrare și ședere valabil pentru teritoriul Uniunii Europene, dorind astfel să treacă ilegal granița austro-ungară și au luat cele 6 persoane de cetățenie siriană în autovehiculul tip (...), nr. de înmatriculare (...), pentru suma de 2000 euro, faptă care constituie infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 353 alin. (1) și alin. (2) lit. a și lit. b C. pen. maghiar, care are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a C. pen.

Persoana condamnată A, potrivit mențiunilor care rezultă din certificat și din înscrisurile înaintate de autoritățile judiciare maghiare, a executat în Ungaria, în legătură cu fapta pentru care a fost condamnat prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, în regim de detenție, 1 an și 2 zile (367) închisoare, în perioada 26.02.2022-27.02.2023, când s-a dispus în ceea ce îl privește întreruperea executării pedepsei, iar în prezent nu se mai află pe teritoriul Ungariei.

De asemenea, persoana condamnată A, în procedura care a precedat dispunerea față de aceasta a întreruperii executării pedepsei închisorii, începând cu data de 27.02.2023, a arătat că își dă acordul ca restul din pedeapsa privativă de libertate aplicată să fie executat în România, iar prin hotărârea definitivă de condamnare instanța maghiară a dispus și expulzarea acestuia de pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 5 ani.

Având în vedere starea de fapt prezentată, actele înaintate de autoritățile judiciare maghiare și verificările efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că în cauză sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004 și, în temeiul dispozitiilor art. 172 alin. (1), 3 și 5 din Legea nr. 302/2004, a propus admiterea cererii formulate de autoritătile judiciare maghiare privind transferarea cetățeanului român A în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat, din pedeapsa de 2 ani și 65 luni închisoare, care i-a fost aplicată prin sentința nr. 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022, pronunțată de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya, urmând ca în prealabil să fie recunoscute aceste hotărâri.

Curtea, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 171 din Legea 302/2004 rep., prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reținut, astfel, că cetățeanul român A a fost condamnat prin sentința penală nr. 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022, pronunțată de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya, la pedeapsa de 911 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 353 alin. (1) și alin. (2) lit. a și b C. pen. ungar, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de migranti, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a C. pen.

Din descrierea faptelor a rezultat că, la solicitarea unei persoane necunoscute, în schimbul sumei de 2000 euro pentru efectuare cu succes a transportului, în data de 26.02.2022, înainte de ora 17:50, inculpații A și B au luat din România, Timișoara, de la o locație care nu poate fi definită cu exactitate, în autovehiculul marca (...), nr. de înmatriculare (...) – proprietatea inculpatului A, într-un loc de ascundere dinainte amenajat în acest sens, 6 persoane de cetățenie siriană, care nu dispuneau de permis de intrare și ședere pe teritoriul Uniunii Europene, cu scopul de a le transporta în Austria.

Ulterior luării persoanelor migrante, inculpații A și B, în data de 26.02.2022, au trecut granița româno-maghiară la Nădlac, împreună cu migranții ascunși în autovehicul, după care s-au deplasat prin Ungaria, către Austria, ocazie cu care, chiar în ziua respectivă, la ora 17:50, la km 93 al autostrăzii M1, autovehiculul condus de inculpatul B a fost oprit pentru control de angajații Autorității Naționale Fiscale și Vamale a Ungariei, care au găsit persoanele migrante ascunse.

Inculpații A și B au avut cunoștință despre faptul că persoanele transportate de ei au venit din România în Ungaria, fără deținerea unui permis de intrare și ședere valabil pentru teritoriul Uniunii Europene, dorind astfel să treacă ilegal granița austro-ungară și au luat cele 6 persoane de cetățenie siriană în autovehiculul tip (...), nr. de înmatriculare (...), pentru suma de 2000 euro, faptă ce constituie infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 353 alin. (1) și alin. (2) lit. a și lit. b C. pen. maghiar, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a C. pen.

Persoana condamnată, A (fiul lui (...), născut la (...) în orașul Strehaia, jud. Mehedinți, domiciliat în ORAȘUL Strehaia, str. (...), jud. Mehedinți, CNP (...)), este cetățean român.

Din cuprinsul certificatului a rezultat că persoana condamnată este în statul de executare unde urmează să aibă loc executarea, a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-a pronunțat hotărârea anterior menționată, iar persoana condamnată a fost de acord să execute, într-un penitenciar din România, pedeapsa aplicată prin sentința mai sus menționată.

Prin hotărârea de condamnare s-a dispus și expulzarea persoanei condamnate de pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 5 ani

În urma verificărilor premergătoare sesizării instanței efectuate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească în statul emitent.

Față de aceste împrejurări, Curtea a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria privind recunoașterea sentinței penale nr. 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022, pronunțată de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya, în vederea executării de către persoana condamnată A a pedepsei închisorii de 2 ani și 6 luni (911 de zile) închisoare într-un penitenciar din România.

În ceea ce privește procedura de recunoaștere și executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate, Curtea a reținut că, potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep., obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine, dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții, altele decât cele privind executarea pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, neconstituind obiectul prezentei proceduri.

S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep., întrucât hotărârea este definitivă și executorie, iar fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa are corespondent în legislația penală română în infracțiunea de trafic de migranti, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a C. pen.

Curtea a reținut că persoana condamnată A a executat 1 an și 2 zile=367 zile) de la data de 26.02.2022 până la 27.02.2023, inclusiv, fiind reținut la data de 26.02.2022 (fila 20 din dosar), iar ulterior a părăsit institutul penal, fiindu-i încuviințată întreruperea pedepsei privative de libertate cu condiția ca aceasta sa fie de acord cu executarea pedepsei în România, iar în prezent persoana condamnată A se află la adresa de domiciliu din România.

Totodată, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr.302/2004 republicată.

S-a arătat că, susținerea apărătorului persoanei condamnate A, cu privire la faptul că, prin exprimarea acordului privind transferarea în România, persoana condamnată nu a avut cunoștință de consecințele la care se supune în România, nu poate fi reținută de către Curte, în condițiile în care, prin hotărârea definitivă de condamnare, instanța maghiară a dispus și expulzarea acestuia de pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 5 ani.

Chiar dacă persoana condamnată A a precizat că nu este de acord să execute restul de pedeapsă în România, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea 302/2004 rep., „consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România”.

Împotriva sentinței penale nr. 95 din data de 29 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, a declarat apel persoana condamnată A, la data de 05.06.2024, în termenul legal.

În motivarea apelului declarat, persoana condamnată a arătat că dispozițiile art. 171 din Legea nr. 320/2004, republicată, aplicabile speței de față, presupun ca situație premisă prezența pe teritoriul României a persoanei condamnate, în raport de care se solicită recunoașterea unei condamnări și punerea în executare a pedepsei privative de libertate.

A susținut că, prioritar oricărei alte analize vizând condițiile de fond aferente unei astfel de solicitări este esențial a se stabili dacă persoana condamnată se află pe teritoriul României atunci când instanța analizează solicitarea autorității străine.

Cu privire la acest aspect, a arătat că, din actele atașate la dosarul cauzei, rezultă că apelantul nu se află în prezent în România, ci acesta lucrează în Germania, locuind într-un spațiu de cazare pus la dispoziție de către angajator și pentru care achită suma de 54 euro săptămânal, cu titlu de cheltuieli de cazare.

În acest context, având în vedere că persoana condamnată nu a fost localizată pe teritoriul României, aceasta locuind în Germania, a apreciat că recunoașterea hotărârii de condamnare de către instanța română nu asigură realizarea scopului procedurii de cooperare judiciară internațională în materie penală, respectiv garantarea executării în România a hotărârii pronunțate în străinătate.

A susținut că procedura reglementată de dispozițiile art. 171 si următoarele din Legea 302/2004, republicată, se aplică doar în cazul în care persoana condamnată se află în România, însă în cauza dedusă judecății apelantul nu se află pe teritoriul României, având reședința în Germania.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind cererea autorităților judiciare din Ungaria, de recunoaștere a hotărârii străine pe teritoriul României și de executare a restului de pedeapsă într-un penitenciar din țară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală sub nr. x/54/2024, iar la termenul de judecată din 18.09.2024, cauza a rămas în pronunțare.

Analizând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. pen. raportat la art. 172 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul declarat de condamnatul A este fondat și va fi admis, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, „Obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine”, iar potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, „Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Decizia cadru nr. 909/JAI/2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, „Prezenta decizie-cadru se aplică în cazul în care persoana condamnată se află în statul emitent sau în statul de executare.”

Deopotrivă, dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a din decizia mai sus menționată prevăd următoarele: „Cu condiția ca persoana condamnată să se găsească în statul emitent sau în statul de executare și ca respectiva persoană să-și fi dat consimțământul atunci când acesta i-a fost cerut în temeiul art. 6, o hotărâre judecătorească, însoțită de certificatul al cărui model figurează în anexa I, poate fi transmisă unuia din următoarele state membre: (a) statului membru de cetățenie al persoanei condamnate, pe teritoriul căruia trăiește aceasta; (…)”.

Totodată, dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b din decizia anterior citată, arată că „Autoritatea competentă din statul de executare poate refuza să recunoască hotărârea judecătorească și să dispună executarea pedepsei, în cazul în care: (b) nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute la art. 4 alin. (1) ”.

În acest context legal, Înalta Curtea constată că, prioritar oricărei alte analize vizând condițiile de fond ale cererii formulate în baza art. 172 alin. (3) cu trimitere la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, este esențial a se stabili dacă persoana condamnată se află pe teritoriul României („trăiește în România”, conform Deciziei-cadru 909/JAI/2008), având în vedere că, pentru situația în care persoana condamnată nu se află pe teritoriului României, regulile în materie de cooperare judiciară internațională între statele membre ale Uniunii Europene prevăd alte proceduri care au ca finalitate punerea în executare a unei hotărâri de condamnare care vizează un cetățean român.

Prin urmare, procedura aplicabilă în speță presupune localizarea pe teritoriul României a persoanei condamnate în raport de care se solicită recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunțată în statul solicitant și punerea în executare a pedepsei privative de libertate.

Astfel cum s-a reținut în jurisprundența Înaltei Curți, „de esența mecanismului privind transferarea unei persoane condamnate în vederea executării în continuare a pedepsei este ca statul de executare să aibă posibilitatea efectivă să pună în executare hotărârea de condamnare, obligația statelor de a-și asigura sprijin reciproc, neputând fi înțeleasă ca implicând în sarcina statului de cetățenie obligația de a proceda el însuși la căutarea și aducerea persoanei condamnate pe teritoriul țării sale pentru a putea ulterior să pună în executare hotărârea pronunțată de un alt stat membru. ” (Decizia nr. 129/A/2024, publicată în www.x.ro nr. (...) din 18 aprilie 2024).

Înalta Curte reține că apelantul A nu s-a prezentat în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 26.06.2024, apărătorul ales al acestuia precizând că persoana condamnată a fost prezentă în fața instanței de fond, însă, la acea dată, nu exista dovada faptului că locuiește pe teritoriul statului german.

La același termen, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Orașului C, localitatea de domiciliu a apelantului persoană condamnată A, pentru a se comunica instanței dacă acesta locuiește în orașul Strehaia și dacă se află în localitate. Totodată, instanța a dispus emiterea unui mandat de aducere față de apelantul persoană condamnată A.

Pentru termenul de judecată din data de 18.09.2024, Inspectoratul de Jandarmi al județului Mehedinți – Detașamentul nr. x Jandarmi Strehaia a înaintat la dosarul cauzei procesul-verbal din care a rezultat imposibilitatea de executare a mandatului de aducere, în care s-a consemnat faptul că persoana condamnată nu a fost găsită la domiciliu, iar mama acestuia a relatat faptul că este plecat în străinătate, urmând să revină în țară în luna noiembrie, când îi va înceta contractul de muncă.

Totodată, din răspunsul transmis de Primăria Orașului C pentru același termen de judecată, a rezultat că apelantul A are domiciliul la adresa la care a fost citat și că, la momentul efectuării verificărilor, acesta era plecat în Germania, în baza unui contract de muncă, astfel cum a rezultat din relatările tatălui acestuia.

La termenul de judecată din data de 18.09.2024, Înalta Curte a încuviințat depunerea la dosarul cauzei, de către apărătorul ales al apelantului persoană solicitată A, avocat D, a înscrisului constând în contractul de muncă pe perioadă nedeterminată, încheiat între apelant și angajatorul din Germania.

Prin urmare, din informațiile prezentate anterior, rezultă că, deși apelantul condamnat figurează cu adresa de domiciliu în România, acesta nu locuiește pe teritoriul României, având reședința pe teritoriul Germaniei.

Înalta Curte reține că scopul reglementării instrumentelor de cooperare judiciară internațională în materie penală, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, este cel de a asigura executarea acesteia, condiția premisă fiind ca persoana condamnată să fie localizată pe teritoriul statului solicitat.

În cauza de față, constatând că la data formulării și soluționării cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare persoana condamnată nu se afla nici în statul emitent (aspect confirmat în certificatul înaintat potrivit art. 4 din decizia-cadru nr. 909/JAI/2008) și nici în cel de executare, contrar dispozițiilor art. 3 alin. (2) și art. 4 alin. (1) din decizia-cadru nr. 909/JAI/2008, și că la dosar nu există probe că persoana condamnată trăiește pe teritoriul României, recunoașterea hotărârii de condamnare de către instanțele române nu asigură realizarea scopului procedurii de cooperare judiciară internațională în materie penală, respectiv garantarea executării în România a hotărârii pronunțate în străinătate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 166 alin. (6) lit. c din Legea nr. 302/2004, republicată, va admite apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 95 din data de 29 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.

Va desființa sentința penală apelată și, rejudecând, va respinge cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria înaintată Curții de Apel Craiova prin adresa nr. x/II/5/2024 din data de 11.04.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind recunoașterea hotărârii nr. 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022, pronunțată de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya, prin care apelantul A (fiul lui (...), născut la (...) în orașul Strehaia, jud. Mehedinți, domiciliat în orașul Strehaia, str. (...), jud. Mehedinți, CNP (...)) a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni (911 de zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 353 alin. (1), alin. (2) lit. a și b C. pen. ungur, faptă incriminată și în legislația română, respectiv infractiunea de trafic de migranti, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de către persoana condamnată A vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 95 din data de 29 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.

Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, respinge cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria înaintată Curții de Apel Craiova prin adresa nr. x/II/5/2024 din data de 11.04.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind recunoașterea hotărârii nr. 5.B.71/2022/2.1 din data de 23.05.2022 de Judecătoria Komarom, rămasă definitivă la data de 18.10.2022, prin decizia penala nr. 10.Bf.197/2022/14 a Tribunalului din Tatabanya, prin care apelantul A (fiul lui (...), născut la (...) în orașul Strehaia, jud. Mehedinți, domiciliat în orașul Strehaia, str. (...), jud. Mehedinți, CNP (...)) a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni (911 de zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 353 alin. (1), alin. (2) lit. a și b C. pen. ungur, faptă incriminată și în legislația română, respectiv infractiunea de trafic de migranti, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a C. pen.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de către persoana condamnată A rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2024.