ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 720/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91/F din 16 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 20/F- C. civ./18 octombrie 2023, definitivă prin neapelare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut, în esență, că la data de 30.05.2024, a fost înregistrată contestația la executare formulată de petentul A., împotriva sentinței penale nr. 20/F- C. civ. din 18 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2023, solicitând rejudecarea cauzei potrivit legislației penale române și redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, având în vedere și faptul că este pentru prima dată când intră sub incidența legii penale.

Instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr. 20/F- C. civ. din 18 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii, hotărârea din data de 06.01.2023 a Tribunalului Districtual din Ljubljana din Slovenia III K 67928/2022, astfel cum a fost modificată și rămasă definitivă prin Sentința VI Kp 67928/2022 din 05.04.2023 a Curții de Apel din Ljubljana, Slovenia, prin care A., a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare (1278 zile), din care a executat 267 zile până la data de 13.07.2023 și s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.

S-a luat act că persoana condamnată în străinătate A., a fost condamnată prin hotărârea menționată, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (1278 zile), la pedeapsa amenzii în valoare de 5.000 euro și la pedeapsa complementară a expulzării din Slovenia pentru o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei sau a teritoriului unui stat, prevăzută de art. 308 alin. (6) și alin. (3) din C. pen. al Sloveniei, faptă care are corespondent în C. pen. român drept infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada executată, respectiv 267 zile, calculate până la data de 13.07.2023, inclusiv, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse pe teritoriul statului solicitant.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus ca sentința definitivă și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii să se comunice Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, autorității judiciare emitente și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În continuare, Curtea de Apel Pitești a reținut că, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia RIL nr. 9/2011, contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia. Contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă.

Contestația la executare nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, astfel că nu se poate ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în puterea lucrului judecat.

Instanța de fond a constatat că solicitarea contestatorului A., referitoare la micșorarea pedepsei, dat fiind faptul că în țara în care a fost condamnat definitiv, deși a recunoscut comiterea faptei, nu a beneficiat de reducerea pedepsei de care ar fi beneficiat prin prisma legislației române, nu se circumscrie dispozițiilor care reglementează contestația la executare, având în vedere că, în această fază procesuală, nu se poate redoza pedeapsa, în forma solicitată de persoana condamnată. Argumentele invocate puteau fi analizate de instanța care s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ori în calea de atac, pe care însă petentul nu a exercitat-o, sentința anterior menționată bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Împotriva sentinței penale nr. 91/F din 16 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație condamnatul A..

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A., prin apărător ales, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și adaptarea pedepsei la care a fost condamnat de autoritățile judiciare din Slovenia, prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, ca urmare a recunoașterii săvârșirii faptei, procedură reglementată de C. proc. pen. român. Astfel, a arătat că, potrivit art. 144 din Legea nr. 302/2004, continuarea executării pedepsei în țara de origine de către o persoană condamnată în alt stat, este guvernată de legea statului de executare. Prin urmare, a apreciat că instanța trebuie să aplice art. 6 C. pen., care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, întrucât prin sentința nr. 20/F- C. civ. din 18 noiembrie 2023, prin care s-a recunoscut hotărârea judecătorească pronunțată de autoritățile din Slovenia, Curtea de Apel Pitești a omis să reducă limitele de pedeapsă.

Analizând hotărârea atacată, în raport de susținerile contestatorului condamnat A. și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare reprezintă un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta. Ca urmare, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Această concluzie reiese din cuprinsul dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează expres cazurile în care se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale, unul dintre acestea vizând situația în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei (lit. d).

Totodată, Înalta Curte reține că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (cauza Brumărescu împotriva României).

Verificând, în raport cu aceste considerații, cererea formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că, în speță, nu există nicio cauză de micșorare a pedepsei, care să atragă incidența art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitarea contestatorului, de adaptare a pedepsei aplicată de autoritățile judiciare din Slovenia și recunoscută prin sentința penală nr. 20/F- C. civ./18 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (definitivă prin neapelare), prin reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, ca urmare a recunoașterii săvârșirii faptei, procedură reglementată de legea penală română, neputând forma obiectul examinării în această procedură.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, după ce constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din același act normativ, instanța de judecată română admite cererea de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine și procedează la adaptarea pedepsei aplicate prin respectiva hotărâre, atunci când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română ori când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Așadar, revine instanței române învestite cu soluționarea cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine să efectueze operațiunea de adaptare a pedepsei atunci când, din datele speței, rezultă că este incidentă una dintre situațiile reglementate de textul de lege menționat, impunându-se, astfel, aplicarea dispozițiilor referitoare la conversiunea condamnării.

Verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește necesitatea adaptării pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează, însă, în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere, drept pe care condamnatul A. a înțeles să nu îl exercite în cauză.

În aceste condiții, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, în această procedură nu poate fi examinată solicitarea condamnatului de adaptare a pedepsei aplicată de autoritatea străină, respectiv de reducere a acesteia, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 20/F- C. civ./18 octombrie 2023 a Curții de Apel Pitești.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 91/F din 16 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, iar, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 90 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 91/F din 16 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 90 RON rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2024.