ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut sentința nr. 733/16.11.2023, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 03.01.2024, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B), C) și D), art. 12 alin. (3 bis) și art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998, fapte incriminate și în legislația penală română de art. 263 din C. pen.

A dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, respectiv 413 zile, conform C. proc. pen. român.

Din durata pedepsei s-a scăzut, în conformitate cu legea italiană, un număr de 90 de zile liberare înainte de termen, recunoscute în baza art. 156 alin. (1) din Legea 302/2004, rezultând un rest de pedeapsa rămas de executat de 323 zile închisoare.

Perioada de la 19.03.2025 până la momentul încarcerării într-un loc de detenție din România a fost dedusă.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că, la data de 12.03.2025, pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrată sesizarea nr. 2842/II/5/2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a solicitat admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare din Italia, având ca obiect recunoașterea sentinței penale nr. 733/16.11.2023 a Tribunalului Ordinar din Trieste, rămasă definitivă la data de 03.01.2024, privind pe condamnatul A., transferul persoanei condamnate și executarea restului de pedeapsă în România.

Prin adresa nr. x/19.02.2025, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești cererea formulată de către autoritățile judiciare din Italia.

Cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia a fost înaintată împreună cu hotărârea judecătorească și certificatul prevăzut în Anexa nr. 5 la Legea nr. 302/2004, precum și cu informațiile prevăzute la art. 164 lit. e) din Legea nr. 302/2004, transmise de statul emitent și traduse în limba română.

Din cuprinsul sentinței penale nr. 733/16.11.2023, pronunțată de către Tribunalul Ordinar din Trieste, rămasă definitivă la data de 03.01.2024, a rezultat că cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B, C, și D, art. 12 alin. (3) bis și art. 12 al 3 TER din Decretul legislativ nr. 286/1998 din legislația italiană, constând în aceea că la data de 13.01.2023, în participație cu alte persoane, a facilitat intrarea ilegală pe teritoriul Italiei a zece persoane din Bangladesh pe care le-a transportat pe teritoriul Italiei într-o furgonetă, în condiții improprii, punându-le viața în pericol.

Curtea a reținut că, în prezent cetățeanul român, A. se află în statul emitent, unde execută pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală mai sus menționată.

S-a mai reținut că, potrivit mențiunilor din certificat, din pedeapsa de 1200 de zile de închisoare persoana condamnată A. a executat până la data de 12.09.2024 un număr de 600 de zile de închisoare, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată. Pedeapsa de 1200 de zile aplicată persoanei condamnate A., urmează să fie considerată executată integral la data de 11.02.2026.

Din informațiile cuprinse în certificatul înaintat de autoritățile din Italia, precum și din înscrisurile înaintate, a rezultat că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România.

În urma verificărilor premergătoare sesizării instanței efectuate în cauză, în conformitate cu disp. art. 165 alin. (2) și art. 163 din Legea nr. 302/2024, s-au precizat următoarele:

- sentința penală nr. 733/16.11.2023, pronunțată de către Tribunalul Ordinar din Trieste a rămas definitivă la data de 03.01.2024;

- fapta pentru care s-a dispus condamnarea cetățeanului român, A. prin sentința anterior menționată ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României infracțiunea de traficul de migranți prev. de art. 263 C. pen.;

- persoana condamnată A. are cetățenie română;

- persoana condamnată A. a fost de acord să execute pedeapsa în România;

- nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 respectiv:

1) executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem;

2) A. nu a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un alt stat, recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României, pentru faptele penale ce formează obiectul sentinței penale mai sus menționată;

3) persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;

4) A. răspunde penal potrivit legii penale române;

5) pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 733/16.11.2023, pronunțată de către Tribunalul Ordinar din Trieste constă în închisoare cu executare;

6) nu a intervenit prescripția executării pedepsei potrivit legii penale române;

7) persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată;

8) nu a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei pentru care cetățeanul român, A. a fost condamnat prin sentința nr. 733/16.11.2023, pronunțată de către Tribunalul Ordinar din Trieste;

9) persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetat în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.

Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile legale, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce, în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, precum și condițiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, pentru recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine, în sensul că hotărârea penală pronunțată de autoritățile judiciare din Italia este definitivă și executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit infracțiune și dacă ar fi fost comisă pe teritoriul României, persoana condamnată are cetățenie română și nu este incident vreunul din motivele legal prevăzute de art. 163 din legea nr. 302/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a considerat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu consecința recunoașterii efectelor sentinței de condamnare sus-menționate, dar și a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sentința rămasă definitivă și certificatul atașate cauzei.

Din perspectiva arătată, Curtea a constatat că prin sentința penală nr. 733/16.11.2023, pronunțată de către Tribunalul Ordinar din Trieste, rămasă definitivă la data de 03.01.2024, a fost condamnat numitul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În cuprinsul sentinței, ca temei al condamnării s-a reținut că persoana condamnată a săvârșit infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B, C, și D, art. 12 alin. (3) bis și art. 12 al 3 TER din Decretul legislativ nr. 286/1998 din legislația italiană, constând în aceea că la data de 13.01.2023, în participație cu alte persoane, a facilitat intrarea ilegală pe teritoriul Italiei a zece persoane din Bangladesh pe care le-a transportat pe teritoriul Italiei într-o furgonetă, în condiții improprii, punându-le viața în pericol.

S-a reținut că fapta se regăsește și în legislația penală română fiind incriminată ca infracțiunea de trafic de migranți prevăzută de art. 263 din C. pen.

În urma verificărilor premergătoare sesizării instanței efectuate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1)-(3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească în statul emitent.

De asemenea, din informațiile cuprinse în documentele transmise de autoritățile din Italia, a rezultat că persoana condamnată este cetățean român și are domiciliu în România.

Față de toate acestea, s-a apreciat că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din același act normativ.

Curtea a examinat condițiile impuse de art. 167 din Legea nr. 302/2004 modificată, stabilind că hotărârea de condamnare este definitivă, potrivit relațiilor înaintate de autoritățile judiciare din Italia, persoana condamnată aflându-se încarcerată în executarea pedepsei, într-un penitenciar din Italia.

Din Certificatul emis de autoritățile din Italia a rezultat că hotărârea judecătorească de condamnare a susnumitului nu a fost pronunțată in absentia, iar persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România.

Împotriva sentinței penale nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat apel condamnatul A..

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Conform dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte);

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România);

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Raportând considerentele anterior menționate la cauza dedusă judecății se constată că, prin hotărârea din data de 16.11.2023, Tribunalul Ordinar din Trieste a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. A), B), C) și D), art. 12 alin. (3 bis) și art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998.

În ceea ce privește durata pedepsei ce urmează a fi recunoscută, Înalta Curte reține că autoritățile italiene, prin Ministerului Justiției, au transmis prin adresa nr. SA033,008.004-262/2024/LA faptul că, prin ordonanța emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată numitului A. a fost redusă la 3 ani și 4 luni închisoare.

Așadar, Înalta Curte constată că instanța fondului nu a avut în vedere la momentul pronunțării sentinței nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025 cuantumul corect al pedepsei dispuse față de numitul A..

Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, întocmit potrivit dispozițiilor art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, hotărârea din data de 16.11.2023, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Trieste, a rămas definitivă la data de 03.01.2024.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat A. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 din C. pen.

Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu există vreun motiv de impunitate pe teritoriul României.

De asemenea, se constată că persoana condamnată are cetățenie română, sub acest aspect, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește exprimarea consimțământul pentru transfer, persoana vizată inițial a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului, iar în motivele de apel transmise a revenit asupra poziției exprimate, solicitând să rămână în statul italian, invocând în acest sens probleme medicale.

În privința eficienței unei lipse a acordului la transfer, Înalta Curte reține că nu este necesar consimțământul atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României. Se constată că persoana condamnată A. are cetățenie română, ultimul domiciliu stabil al acesteia este în județul Argeș, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Se constată că apelantul A. este cetățean român și are domiciliul în România.

Verificând motivele de nerecunoaștere ori de neexecutare a hotărârii judecătorești străine, prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea.

Susținerile apelantului vizând starea sa de sănătate, respectiv că a suferit un atac cerebral, fiind diagnosticat cu emoglobinuria parossistica notturna și hepatită virală tip B, urmând în prezent un tratament medical special, nu pot constitui motive de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii statului emitent, apelantului fiindu-i recunoscut și garantat dreptul la asistență medicală, tratament și ingrijiri în penitenciarele din România, fără discriminare, după cum sunt dispuse măsuri suplimentare și specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a persoanelor condamnate care execută pedeapsa în regim de detenție.

În ceea ce privește lipsa citării la judecata în fond sau în apel, în cadrul prezentei proceduri, sunt aplicabile art. 166 alin. (2) și (11) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit căruia instanța de fond judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate.

În ambele situații însă, în fond și în apel, persoana solicitată a beneficiat de apărător desemnat din oficiu.

În consecință, considerând întrunite condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii definitive pronunțate de autoritatea judiciară străină, astfel cum a reținut și prima instanță, însă, având în vedere că, prin ordonanța emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată numitului A. a fost redusă la 3 ani și 4 luni închisoare, apelul este admisibil doar sub acest aspect, urmând a se dispune și recunoașterea acestei ordonanțe.

Față de aceste considerente, va admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, va recunoaște sentința nr. 733/16.11.2023, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 03.01.2024 și ordonanța emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. a), b), c) și d), art. 12 alin. (3 bis) și art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998, fapte incriminate și în legislația penală română de art. 263 din C. pen.

Va dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Va deduce perioada executată la zi, respectiv de la data pronunțării sentinței penale în continuare, condamnatul aflându-se în executarea pedepsei neîntrerupt.

Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de persoana condamnată A. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 7/F- C. civ. din data de 18 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaște sentința nr. 733/16.11.2023, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 03.01.2024 și ordonanța emisă la data de 02.02.2024 de Judecătorul pentru Cercetările Preliminare din cadrul Tribunalului din Trieste, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 110 C. pen., art. 12 alin. (2) lit. a), b), c) și d), art. 12 alin. (3 bis) și art. 12 alin. (3) TER din Decretul legislativ nr. 286/1998, fapte incriminate și în legislația penală română de art. 263 din C. pen.

Dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Deduce perioada executată la zi.

Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de persoana condamnată A. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2025.