ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100/F din data de 14.08.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 80F din data de 10.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2025, definitivă prin necontestare.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea a reținut că în cauză se solicită deducerea perioadei executate în Polonia în care persoana condamnată s-a aflat sub incidența reținerii și arestării preventive, însă din dispozitivul sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești reiese că este recunoscută o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, dispunându-se executarea în România, conform C. proc. pen. român, numai a restului rămas neexecutat de 277 zile închisoare, iar nu a întregii pedepse.

De asemenea, în considerentele sentinței, care au caracter obligatoriu, la fel ca dispozitivul, din moment ce argumentele au legătură și susțin soluția pronunțată, s-a precizat expres că persoana condamnată A. a fost arestată preventiv pe teritoriul statului polonez în cauza în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, din data de 14 iunie 2023 până la 07 martie 2024, iar din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată se scade perioada de reținere și arestare preventivă, de la 14.06.2023, ora 14:25, până la data de 07.03.2024, ora 15:17, respectiv 268 de zile, conform mențiunilor din cuprinsul mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei de față.

Curtea a apreciat că susținerile contestatorului în sensul că nu poate beneficia de instituția liberării condiționate sunt neîntemeiate, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 100 din C. pen., fracția de executat este de 2/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, care la acest moment, luând în considerare inclusiv perioada executată în Polonia, nu pare împlinită.

Împotriva acestei sentințe condamnatul A. a formulat contestație.

Condamnatul contestator a solicitat a solicitat admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 100/F din data de 14.08.2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și, pe cale de consecință, deducerea din pedeapsa a perioadei pe care a executat-o în Polonia.

Examinând contestația formulată de contestatorul A. în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul B. (aflat în prezent în executarea restului de pedeapsă de 277 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoar aplicată prin sentința penală nr. 80F din data de 10.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2025, definitivă prin necontestare) a solicitat să i se deducă din pedeapsă perioada pe care a executat-o în Polonia.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, pe această cale putându-se invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor. Nu se pot pune în discuție, pe calea contestației la executare, legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că persoana condamnată se află în executarea unui rest de pedepsă de 277 de zile închisoare dintr-o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată de autoritățile judiciare din Polonia prin hotărârea judecătorească din data de 27 martie 2024, definitivă și executorie, pronunțată de Tribunalul Districtual din Przemysl, în dosarul nr. x K 111/24 și recunoscută prin sentința penală nr. 80F din data de 10.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2025, definitivă prin necontestare.

De asemenea, se constată că prin hotărârea judecătorească din data de 27 martie 2024, definitivă și executorie, pronunțată de Tribunalul Districtual din Przemysl, în dosarul nr. x K 111/24, contestatorul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de primire intenționată de bunuri furate, prevăzută de art. 291 ^ 1 din C. pen. polonez și întărirea responsabilității penale prevăzută art. 294 ^ 1 din C. pen. polonez la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. În sentința penală de condamnare, se face vorbire, la pct. II din aceasta, că, din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., se scade perioada de reținere și arestare preventivă, de la 14.06.2023, ora 14:25, până la data de 07.03.2024, ora 15:17, respectiv 268 de zile.

Totodată, se constată că autoritățile judiciare din Polonia au emis un mandat european de arestare a persoanei condamnate A. pentru diferența de 277 de zile din pedeapsa totală aplicată acestuia (1 an și 6 luni minus 268 de zile), ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Pitești, care a refuzat executarea mandatului european de arestare și a procedat la recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii judecătorești străine.

Așadar, Curtea de Apel Pitești, prin sentința penală nr. 80F din data de 10.07.2025, procedând la recunoașterea hotărârii străine, a dispus ca persoana condamnată să execute doar restul de 277 de zile din pedeapsă, exact pedeapsa ce făcea obiectul mandatului european de arestare, perioada executată în Polonia, respectiv 268 de zile, fiind deja scăzută din totalul pedepsei de însăși autoritățile judiciare poloneze.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de persoana condamnată nu se încadrează în vreunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Pedeapsa recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestația la executare nu poate suferi modificări sub aspectul cuantumului pe calea contestației la executare, în lipsa incidenței unei cauze de micșorare a pedepsei.

Așadar, sentința penală atacată este legală și temeinică.

Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 100/F din data de 14.08.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 100/F din data de 14.08.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.