ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa din 11 aprilie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, îîn baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, a fost recunoscută hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunțată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la 05.06.2023, privind persoana condamnată A. , la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul național, prevăzută de art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. sloven, cu corespondent în infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 C. pen. român și s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro, perioada executată începând cu 30.03.2023 la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro, conform C. proc. pen. român și în condițiile Convenției.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse în Penitenciarul Ljubljana - din Slovenia și că executarea pedepsei de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro, expiră la 30.03.2027.

În baza art. 166 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca sentința definitivă să fie comunicată autorității competente a statului emitent și Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

La data de 11 aprilie 2025, prin adresa din 10.04.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a fost înaintată instanței cererea având ca obiect recunoașterea efectelor hotărârii nr. III K 21970/2023 pronunțată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la 05.06.2023, privind persoana condamnată A., pentru pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul național, conform art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă neexecutat.

Conform mențiunilor din certificat, durata totală a pedepsei este de 4 ani (1460 de zile) închisoare, persoana condamnată A. fiind privată de libertate în mod continuu începând cu 30.03.2023 (reținerea și arestarea preventiva fiind dispuse de la 30.03.2023, ora 16:04). Tot în certificatul emis de autoritățile slovene se menționează că pedeapsa aplicată cetățeanului român A., conform dreptului intern al statului emitent, va fi executată complet până la 30.03.2027.

S-a arătat că persoana condamnată se afla în statul emitent și nu a fost de acord să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei.

Totodată, din informațiile cuprinse în certificatul înaintat de autoritățile din Slovenia, rezultă că A. a participat personal la procesul în care a fost adoptată hotărârea.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a considerat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecința recunoașterii efectelor sentinței de condamnare sus-menționate, dar și a transferării persoanei condamnate pentru executarea pedepsei rezultante de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sentința rămasă definitivă și certificat.

Din perspectiva arătată, Curtea de Apel Pitești a constatat că prin hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunțată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la aceeași dată, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul național, prevăzută de art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. sloven, cu corespondent în infracțiunea de trafic de migranți de art. 263 C. pen. român.

În cuprinsul sentinței, ca temei al condamnării, s-a reținut că persoana solicitată A. a introdus ilegal peste frontiera de stat mulți cetățeni străini care nu dețineau permise de intrare și de ședere în Republica Slovenia și i-a transportat pe teritoriul țării, cu intenția de a obține un folos patrimonial pentru sine și pentru alții, punând în pericol viața și sănătatea acestora, iar acesta a comis fapta în calitate de membru al unui grup infracțional, constând în aceea că, la 29.03.2023, pe timp de noapte, pe teritoriul României, în calitate de conducător auto al unui camion, acesta a urcat într-un loc prestabilit, într-o semiremorcă, cu numărul de înmatriculare x (RO), atașată la camionul menționat, 52 de cetățeni străini, respectiv 44 de cetățeni din Bangladesh, 3 cetățeni pakistanezi, 3 cetățeni nepalezi și 2 cetățeni indieni, care nu aveau permise de intrare sau de ședere în Republica Slovenia, și i-a transportat prin Ungaria în Slovenia, conducând pe Autostrada Al în direcția spre Italia, până în momentul în care, la 30.03.2023, la ora 15. 57 în apropiere de Ljubljana, a fost oprit de poliție în spațiul de servicii B.. Așadar, i-a transportat pe acești străini timp de aproximativ 18 ore, fără opriri mai lungi sau perioade de odihnă pentru șofer, în compartimentul de marfă al semiremorcii, separat de cabina șoferului și acoperit cu o prelată, fără ferestre și fără nicio formă de protecție, culcați și așezați pe podea, împreună cu încărcătura și propriile bagaje, expunându-i astfel la un risc pentru viața și sănătatea lor.

Fapta a fost săvârșită în scopul obținerii unui folos patrimonial pentru sine și pentru alții în cadrul unui grup infracțional, întrucât călătoria a fost organizată, planificată și plătită în avans, iar el însuși ar fi primit o remunerație într-un cuantum neprecizat, întrucât pentru transportul din România în Italia, migranții au plătit mai multor membri neidentificați ai grupului infracțional, printre care C., D. și E., sume cuprinse între 2 650 de euro și 3 500 de euro de persoană, și au fost îndrumați către camionul menționat mai sus, cu care A. a venit să îi ia, în mod coordonat, în mai multe grupuri și primind coordonate de la organizatori, membri până în prezent neidentificați ai grupului infracțional, organizatori, asistenți acestora și călăuze, inclusiv F. și G., precum și E., menționat mai sus.

S-a reținut că persoana condamnată A. este cetățean român.

Curtea de Apel Pitești a constatat că persoana condamnată A. se află pe teritoriul statului emitent, fiind privată de libertate în mod continuu începând cu 30.03.2023, perioadă ce va fi dedusă din pedeapsa aplicată, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi.

Având în vedere că nu au fost identificate motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de Legea nr. 302/2004 și ținând seama de toate considerentele precizate anterior, Curtea de Apel Pitești a recunoscut și a pus în executare, în România, sentința penală ce face obiectul prezentei solicitări.

Împotriva sentinței penale nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel condamnatul A..

Prin motivele formulate, în esență, apelantul condamnat A. a învederat că, în ianuarie 2025, a fost înștiințat de către autoritățile din Slovenia despre procedura de transfer și a răspuns în scris că nu este de acord cu transferul, întrucât dorește să rămână în Penitenciarul din Slovenia pentru a beneficia de liberarea condiționată.

La momentul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a solicitat examinarea apelului din oficiu referitor la greșita recunoaștere a amenzii complementare de 4992 euro aplicate prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare din Slovenia.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 167 din actul normativ. Potrivit acestui text de lege, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă și executorie (lit. a); fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil, iar, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte (lit. b); persoana condamnată are cetățenie română (lit. c); persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul său nefiind, însă, necesar dacă este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România (lit. d); nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 (lit. e).

Față de aceste dispoziții, verificând hotărarea a cărei recunoaștere se solicită, Înalta Curte constată că hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunțată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare și amendă complementară de 4992 euro, a rămasă definitivă la 05.06.2023, astfel că este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Așa cum rezultă din certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în sarcina cetățeanului român A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul național, prevăzută de art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. sloven, faptă care, așa cum a fost descrisă de către autoritatea judiciară emitentă, are corespondent în legea penală română în infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 C. pen. român, fiind astfel întrunită și cerința dublei incriminări, reglementată de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, se constată că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată A. fiind cetățean român cu domiciliul în județul Argeș.

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte observă că apelantul nu a fost de acord să execute pedeapsa în România. Cu toate acestea, se reține că, potrivit dispozițiilor anterior indicate, consimțământul său nu este necesar, întrucât, așa cum s-a arătat, apelantul este cetățean român și are domiciliul pe teritoriul României, executarea pedepsei în țară servind scopului de a facilita reabilitarea sa socială. Pentru aceste motive, din perspectiva recunoașterii și executării în România a hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Slovenia nu pot fi valorificate susținerile apărării, conform cărora condamnatul A. nu și-a exprimat consimțământul pentru transfer.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei). De asemenea, se constată că persoana condamnată a participat la procedurile derulate în fața autorităților judiciare slovene.

Sub aspectul sancțiunii stabilite, se observă că, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, rezultă că, pentru săvârșirea infracțiunii mai sus amintite, persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa 4 ani (1460 zile) închisoare, care corespunde ca natură și cuantum celei ce ar fi putut fi stabilită potrivit legislației române pentru fapte similare, apelantul începând a executa pedeapsa de la data de 30.03.2023.

Referitor la critica formulată de apelant, în sensul că nu este de acord cu transferul, întrucât dorește să rămână în Penitenciarul din Slovenia pentru a beneficia de liberarea condiționată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, cererea formulată de persoana condamnată privind liberarea condiționată a fost respinsă.

Sub acest aspect, se observă că, prin încheierea din 03 iunie 2025, instanța, constatând, pe de-o parte, că în cuprinsul certificatului de transfer emis de autoritățile judiciare din Slovenia se menționează că, potrivit dreptului intern al statului emitent, persoana condamnată are dreptul să fie eliberată înainte de termen sau condiționat după executarea a jumătate din pedeapsă, iar pe de altă parte, că persoana condamnată a susținut, în motivele de apel, că este programată la comisia de eliberare condiționată în data de 11.06.2025, a încuviințat solicitarea reprezentantului Ministerului Public și a dispus emiterea unei adrese către penitenciarul H. din Slovenia, pentru a comunica dacă apelantul este programat la comisia de liberare condiționată din data de 11 iunie 2025, precum și emiterea unei adrese către Tribunalul Districtual din Ljubliana, pentru a preciza dacă își menține cererea având ca obiect recunoașterea efectelor hotărârii nr. III K 21970/2023, pronunțată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, definitivă la 05.06.2023, și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Prin adresa nr. x IKZ 21970/2023 din 12.06.2025, autoritățile judiciare din Slovenia au comunicat că persoana condamnată a depus o cerere pentru eliberare condiționată, pe care Comisia pentru Eliberare Condiționată a Ministerului Justiției a revocat-o, însă această hotărâre nu este finală. Drept urmare, Instanța Districtuală din Ljubljana insistă în recunoașterea hotărârii și transferarea persoanei condamnate.

La termenul din 17 iunie 2025, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public, pentru a acorda posibilitatea apelantului persoană condamnată A. să exercite eventuale demersuri judiciare în Slovenia împotriva hotărârii Comisiei pentru Eliberare Condiționată a Ministerului Justiției care a revocat cererea acesteia privind eliberarea condiționată, astfel cum rezultă din relațiile transmise de autoritățile judiciare străine, s-a dispus amânarea cauzei. Totodată, s-a emis o adresă către autoritățile judiciare din Slovenia pentru a comunica dacă hotărârea anterior indicată a rămas definitivă.

Prin adresa nr. x IKZ 21970/2023 din 11.09.2025, autoritățile judiciare din Slovenia au comunicat că, până la 10 septembrie 2025, persoana condamnată nu a formulat contestație administrativă împotriva deciziei privind eliberarea condiționată (prin care cererea sa a fost respinsă), astfel încât această decizie poate fi considerată definitivă.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunțată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la 05.06.2023, sub aspectul pedepsei de 4 ani (1460 zile) închisoare.

În ceea ce privește amenda complementară de 4992 euro aplicată prin hotărârea anterior indicată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (Titlul VI), prezentul titlu se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine nu vizează dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate.

Având în vedere aceste prevederi, Înalta Curte constată că recunoașterea hotărârii de condamnare nu presupune ca pe lângă pedeapsa principală să fie puse în executare toate dispozițiile cuprinse în aceasta.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 1 lit. b) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, în care se arată că "pedeapsă" înseamnă orice pedeapsă sau măsură privativă de libertate impusă pentru o perioadă de timp limitată sau nelimitată ca urmare a unei infracțiuni pe baza unui proces penal.

Prin urmare, doar pedepsele privative de libertate pot forma obiectul unui asemenea instrument. În cazul de față, doar pedeapsa principală de 4 ani (1460 zile) închisoare la care apelantul A. a fost condamnat poate fi pusă în executare, nu și amendă complementară de 4992 euro stabilită prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită.

De altfel, această chestiune a fost tranșată de instanța supremă în mecanismul de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 471 și următoarele C. proc. pen., care, prin Decizia nr. 26/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 64 din 28 ianuarie 2016) a statuat că sancțiunile/interdicțiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunțate de autoritățile judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia 2008/909/JAI, al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de autoritățile judiciare române.

Drept urmare, amendă complementară de 4992 euro nu poate forma obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent, aceasta vizând doar pedeapsa privativă de libertate.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în mod greșit, a procedat prima instanță când a recunoscut hotărârea de condamnare a autorităților judiciare din Slovenia inclusiv sub aspectul amenzii complementare de 4992 euro.

Pentru motivele mai sus expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Va înlătura dispoziția de executare a amenzii complementare de 4992 euro.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Înlătura dispoziția de executare a amenzii complementare de 4992 euro.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2025.