ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/PI din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Slovenia.

S-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, prin care inculpatul A., cetățean român, a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum și la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A., durata reținerii, a arestului preventiv și perioada executată din data de 26.07.2023 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Timișoara a reținut că prin propunerea nr. 33548/II/5/2024 din data de 16.01.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2025 la data de 17.01.2025, s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Republica Slovenia de recunoaștere a sentinței penale și transferare a persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

S-a reținut că, la cererea formulată, autoritățile judiciare solicitante au atașat adresa nr. x Pom-i 54855/2023 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 29.10.2024; certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008; sentința penală nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024 și cererea persoanei condamnate de transferare într-un penitenciar din România.

În cuprinsul certificatului s-a precizat că, prin sentința penală nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, numitul A. a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum și la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

Conform certificatului și a cererii persoanei condamnate, s-a reținut că aceasta a fost de acord și a solicitat transmiterea sentinței judecătorești și a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

La data de 16.01.2025, au fost efectuate verificări în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, cu privire la condițiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că, nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres. De asemenea, au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că, nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Slovenia și punerea acesteia în executare este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, numitul A. a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum și la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că împreună cu inculpatul B. și cu încă cel puțin doi complici necunoscuți, în calitate de membri ai unei organizații criminale, au fost implicați în introducerea ilegală de străini peste frontiera statului, care nu dețineau permise de intrare și de ședere în Republica Slovenia, precum și în transportul ilegal pe teritoriul acesteia, în scopul obținerii unor beneficii patrimoniale pentru sine și pentru altul, ultima faptă fiind, de asemenea, săvârșită în așa fel încât, aceștia au expus o persoană unui pericol pentru viață și sănătate.

Fapta constă în aceea că, în perioada cuprinsă între 22.0l.2023 și 26.07.2023, în baza unui acord încheiat în prealabil cu cel puțin doi membri necunoscuți ai organizației, în timp ce rolurile acestora au fost împărțite în cadrul organizației criminale în așa fel încât un membru necunoscut al grupului, organizatorul principal, s-a ocupat de afluența străinilor care, în calitate de migranți ilegali, au fost dispuși să plătească pentru transportul ilegal din România până în Italia, a încasat plățile pentru transportul străinilor respectivi, urmând ca din banii astfel încasați să plătească membrilor organizației criminale cotele-părți cuvenite acestora, a organizat punerea în aplicare și a dat instrucțiuni și coordonate transportatorilor și străinilor cu privire la locurile de deplasare și de preluare, în timp ce un alt membru necunoscut al organizației, printre altele, a participat la adoptarea deciziilor cu privire la transportul străinilor, a supravegheat transporturile și a primit dovezi cu privire la transportul străinilor la locația convenită, în timp ce A. și B., în cadrul organizației criminale respective, au efectuat transporturi de străini din România, prin Ungaria și prin Republica Slovenia în Italia.

Astfel, aceștia și-au procurat în prealabil mijloace de transport și au aranjat documentația necesară, iar în acest sens, în cadrul unei organizații criminale, la data de 25.07.2023, chiar și în timpul serii, într-un loc convenit din Timișoara, în România, au preluat 19 cetățeni străini, care au primit anterior, prin intermediul telefoanelor, locația unde trebuiau să meargă pentru transportul în Italia de la un membru necunoscut al organizației criminale, i-au preluat împreună și i-au plasat într-un grup de autovehicule compus dintr-un vehicul cap tractor, cu nr. de înmatriculare x (România), căruia a fost adăugată o remorcă auto, remorcă pe care aceștia au condus-o în mod alternativ, și anume, mai întâi B., din România în Ungaria, apoi A., din Ungaria în R publica Slovenia și spre Italia, iar la data de 26.07.2023, în timpul orelor dimineții, într-un loc nespecificat, i-au introdus împreună, în mod ilegal, în Republica Slovenia, peste frontiera de stat, aceștia fiind opriți și controlați la data de 2 .07.2023, în jurul orei 13:50, pe autostrada x, în direcția spre Ljubljana, de către o patrulă de poliție din cadrul Unității Specializate de Control al Traficului, în apropierea ieșirii spre Vransko.

În acest fel aceștia au transportat 19 străini, care nu dețineau permise de intrare și de ședere în Republica Slovenia, în timp ce străinii menționați anterior, au convenit singuri în prealabil cu un membru necunoscut al organizației criminale, fie ei personal, fie prin intermediul rudelor și al prietenilor, pentru transportul ilegal din România în Italia, în schimbul unei plăți în valoare de 3.000, 00 EUR de persoană. În acest sens, unii dintre străinii respectivi sau rudele acestora i-au plătit în mod anticipat suma respectivă, restul urmând să îl plătească în conformitate cu acordul încheiat, după efectuarea cu succes a transportului.

Transportul de străini, descris mai sus, l-au efectuat împreună, într-un compartiment modificat al unei remorci auto destinate transportului de mărfuri, și anume în așa fel încât compartimentul în care se aflau străinii era alcătuit din șase grilaje de rezervoare IBC, fiecare dintre acestea având lățimea de 100 cm, înălțimea de 116 cm și adâncimea de 240 cm, într-un compartiment comun cu dimensiunile de 300 cm lățime, 116 cm înălțime și 240 cm adâncime, iar pe fiecare part a grilajului era făcut un orificiu de intrare având dimensiunile de 80 x 90 cm, străinii neputând face altceva în compartimentul respectiv decât să stea așezați sau îngenunchiați, în acesta neexistând scaune și centuri de siguranță și nedispunând de suporturi și de o ventilație adecvată, deasupra grilajului metalic, în care se aflau străinii, fiind stivuite alte rezervoare IBC goale cu grilaje, remorca auto fiind închisă cu o prelată.

Ca urmare a unei astfel de modalități de transport aceștia au pus în pericol viața și sănătatea străinilor, aceștia putând să fie răniți și să moară din cauza poziționării neadecvate-și a vitezei în timpul deplasării, precum și din cauza supraîncălzirii și a lipsei de aer în timpul deplasării continue, timp de mai multe ore, sub rezervoarele IBC echipate cu grilaje și sub o prelată, în timpul verii, când temperaturile atmosferice sunt ridicate.

S-a reținut că fapta este incriminată în legislația penală din România de dispozițiile art. 263 alin. (1) alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. (trafic de migranți).

Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere că potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004, necesare pentru recunoașterea și executarea sentinței penale nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Astfel, s-a reținut că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă (hotărârea a rămas definitivă la data de 28.06.2024), fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare constituie și în România infracțiune și autorul acesteia ar fi sancționabil (conform C. pen. român, fapta reținută în sarcina persoanei condamnate A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) C. pen.), iar persoana condamnată este cetățean român. S-a reținut că persoana condamnată a consimțit la predarea sa, așa cum rezultă din certificatul emis de autoritățile judiciare din Slovenia.

De asemenea, s-a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004: numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceeași faptă și nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceeași faptă, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei și nici amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfășurat în Slovenia, persoana condamnată a fost prezentă personal, conform certificatului emis de autoritățile judiciare din Slovenia.

În același timp, s-a constatat că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanța străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 10 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepsei aplicate nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune (traficul de migranți fiind pedepsit cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani).

Totodată, instanța a constatat că din înscrisurile depuse la dosar persoana condamnată A. a fost reținută și arestată preventiv începând cu data de 26.07.2023 până la data pronunțării sentinței penale de condamnare, respectiv 28.02.2024, iar în prezent persoana condamnată execută pedeapsa cu închisoarea.

În consecință, față de cele reținute în cauză, prima instanță a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia, a recunoscut hotărârea de condamnare și a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare.

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24.02.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 04.03.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susținute cu prilejul dezbaterilor, în esență, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul A. a menționat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, față de condițiile de detenție din țară, solicitându-se astfel respingerea cererii de transfer și să se aibă în vedere faptul că apelantul dorește să execute pedeapsa în Slovenia.

Analizând apelul declarat de apelantul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Slovenia față de cetățeanul român A. este condiționată în speță de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeași lege.

Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârilor străine de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare slovene, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârile definitive recunoscute în cauză.

Astfel, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum și la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunțate de autoritățile din Slovenia, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute și de legea penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) C. pen.), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, s-a reținut că persoana condamnată și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, precum și faptul că față de apelantul persoană condamnată A. s-a dispus, prin hotărârea de condamnare recunoscută în cauză, pedeapsa accesorie a expulzării de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii de condamnare, (traducerea în limba română, dosar fond).

Astfel, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deși în declarația de apel persoana condamnată a arătat că dorește să rămână în continuare în statul de condamnare, la data de 15.07.2024, aceasta a arătat că este de acord și dorește să fie transferat pentru executarea pedepsei în țara de domiciliu, respectiv România, conform cererii persoanei condamnate aflate la dosarul de fond, sens în care au fost transmise actele statului de executare - România, în scopul recunoașterii și executării pe teritoriul acestui stat a pedepsei aplicate.

Având în vedere faptul că apelantul persoană condamnată A. este cetățean român, cu domiciliul în România, iar recunoașterea în România a hotărârii prin care aceasta a fost condamnat, putându-se dispune chiar dacă acesta nu ar fi fost de acord cu transferul, deoarece, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autoritățile din Slovenia au luat măsura expulzării împotriva acestuia, astfel că, în aceste condiții se constată îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se reține că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, din examinarea tuturor datelor existente în cauză, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil și nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că în mod legal prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind așadar legală și temeinică, iar apelul de față nefondat.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susțin soluția instanței de fond, ci, exclusiv împrejurarea că și-a schimbat opinia în ceea ce privește transferul în România și că dorește să rămână în continuare în statul de condamnare (invocând condițiile de detenție ori liberarea condiționată la o data mai recentă în Slovenia), însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emisă, așa cum s-a arătat, și o decizie de expulzare de pe teritoriul Republicii Slovenia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 7/PI din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 7/PI din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2025.