ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50/PI/2025 din data de 11 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 166 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare daneze de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și, în consecință:

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 1-2047/2025 - 1 - 2053/2025 din data de 30 mai 2025 pronunțată de Tribunalul Nykobing Falster, definitivă la data de 30 mai 2025, prin care s-a dispus condamnarea numitului A., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare (echivalentul a 488 zile închisoare), în regim de detenție - pentru încălcarea dispozițiilor art. 59b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor, realizând conținutul infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (2) lit. b) din C. pen. român.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare (echivalentul a 488 zile închisoare), în regim de detenție și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deținută în Penitenciarul Storstrom.

S-a dedus din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare (echivalentul a 488 zile închisoare), în regim de detenție, perioada executată de 48 zile, calculată de către autoritățile judiciare din Danermarca, la data de 16 iulie 2025.

S-a dedus în continuare perioada executată de la data de 16 iulie 2025 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare (echivalentul a 488 zile închisoare), în regim de detenție pe numele persoanei condamnate A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a se pronunța în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin adresa nr. x/22.07.2025, Ministerul Justiției din România - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) raportat la art. 164 din Legea nr. 302/2004, republicată, documentele înaintate de către autoritățile judiciare daneze în legătură cu persoana condamnată A..

Obiectul procedurii de față îl constituie, potrivit art. 166 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, verificarea condițiilor privitoare la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine.

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte. Atunci când condițiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătorești. În acest caz, anterior pronunțării sentinței prevăzute la alin. (6), instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul.

Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la lit. a)-e) din lege.

În conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă și executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; persoana condamnată are cetățenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.

Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Dacă este necesar, în raport, cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când:

a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;

b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;

c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;

d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;

f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;

g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată, fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Curtea a constatat că din înscrisurile aflate la dosar, respectiv din certificatul emis de autoritățile judiciare daneze la data de 16 iulie 2025, în baza Deciziei Cadru 208/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, precum și din cuprinsul hotărârii judecătorești transmise de către autoritățile judiciare străine rezultă că A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1-2047/2025 - 1 - 2053/2025 din data de 30 mai 2025 pronunțată de Tribunalul Nykobing Falster, definitivă la data de 30 mai 2025, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare (echivalentul a 488 zile închisoare), în regim de detenție - pentru încălcarea dispozițiilor art. 59b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei condamnate A. faptul că, în data de 29 mai 2025, în jurul orei 14:00, a intrat în Danemarca, încălcând astfel o interdicție de a pătrunde care i s-a impus pentru o perioadă de 6 ani printr-o sentință pronunțată de Tribunalul Frederiksberg în data de 02 iulie 2024.

Curtea a reținut că, potrivit legii penale române, fapta reținută în sarcina persoanei condamnate A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (2) lit. b) din C. pen.

Așadar, a constatat că pedeapsa stabilită prin hotărârea judecătorească străină a cărei recunoaștere se solicită corespunde ca natură și cuantum cu pedeapsa reglementată de legea penală română.

Conform mențiunilor privind durata pedepsei inserate în cuprinsul certificatului emis în baza Deciziei - cadru 2008/909/JAI A Consiliului din 27 noiembrie 2008, durata totală a pedepsei este de 1 an și 4 luni închisoare (488 zile) în regim de detenție, din care persoana condamnată a executat 48 zile închisoare până la data de 16 iulie 2024, pedeapsa conform dreptului intern al statului emitent urmând să fie executată complet până la data de 29 septembrie 2026, în prezent, persoana condamnată aflându-se în stare de detenție în executarea pedepsei în Penitenciarul Storstrom, conform înscrisurilor de la dosar.

Astfel, potrivit înscrisurilor de la dosar, a considerat că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru transferarea persoanei condamnate.

Hotărârea de condamnare este definitivă și executorie (lit. a), fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiune în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil (lit. b), condamnatul este cetățean român cu domiciliul în România (lit. c), nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 (lit. e).

De asemenea, a arătat că executarea în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent nu este contrară principiului non bis in idem, respectiv, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.

S-a mai reținut că persoana condamnată a fost prezentă la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia.

Ca atare, a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale privind transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana condamnată A. a formulat apel, solicitând, în esență, admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și, pe cale de consecință, respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare daneze de transferare a persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 2 septembrie 2025, fiind repartizată aleatoriu pentru termenul din data de 11 septembrie 2025.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc. pen. raportat la art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte reține că transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Obiectul procedurii de față îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanțele române recunosc și pun în executare hotărârile judecătorești de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracțiune potrivit legii penale române, iar autorul ei este sancționabil; persoana condamnată este cetățean român și este de acord să execute pedeapsa în România și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. În cazul condamnării pentru mai multe infracțiuni verificările menționate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracțiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeași faptă penală.

În situația în care hotărârea de condamnare străină se referă și la alte fapte penale se poate face o recunoaștere parțială a acesteia dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; respectiv persoana nu a fost condamnată în alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea de condamnare străină nu a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală în România; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa constă într-o măsură constând în asistență psihiatrică sau medicală ce poate fi executată în România sau prevede un tratament medical sau terapeutic care poate fi supravegheat în România în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; nu a intervenit prescripția executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, însă a fost încunoștințată, în timp util, cu privire la ziua, luna, anul si locul de înfățișare precum și la consecințele legale în caz de neprezentare; persoana având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare a fost reprezentată efectiv în fața instanței de judecată de avocatul ales sau cel desemnat din oficiu sau când înmânându-i-se hotărârea de condamnare personal și aducându-i-se la cunoștință că aceasta poate fi supusă unei căi de atac persoana condamnată, fie a renunțat expres la calea de atac, fie nu a declarat în termenul legal respectiva cale de atac.

Aplicând aceste dispoziții legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Așadar, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 1-2047/2025 - 1 - 2053/2025 din data de 30 mai 2025 pronunțată de Tribunalul Nykobing Falster, prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru încălcarea dispozițiilor art. 59b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor a Danemarcei, a rămasă definitivă la data de 30 mai 2025 și este executorie.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, instanța de control judiciar reține că și aceasta este îndeplinită, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menționată au corespondent în legislația penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (2) lit. b) din C. pen.

Cu ocazia recunoașterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat și s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menționate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât și ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, și în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanță română, conform principiului personalității, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.

Înalta Curte reține, pe de-o parte, că persoana condamnată nu a fost de acord să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă, iar pe de altă parte, că aceasta este cetățean român și are domiciliul în România, astfel că nu este necesar consimțământul acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a sentinței penale nr. 1-2047/2025 - 1 - 2053/2025 din data de 30 mai 2025 pronunțată de Tribunalul Nykobing Falster.

Înalta Curte reține că prin sentința penală atacată s-a dedus din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare (echivalentul a 488 zile închisoare), în regim de detenție, perioada executată de 48 zile, calculată de către autoritățile judiciare din Danermarca, la data de 16 iulie 2025.

Pentru aceste considerente, constatând hotărârea atacată temeinică și legală, iar criticile formulate în apel - neîntemeiate, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 50/PI/2025 din data de 11 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 50/PI/2025 din data de 11 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2025.