ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/F din data de 17 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025 a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Danemarca, au fost constatate îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și, în consecință, a fost recunoscută sentința penală nr. 99 - 1123/2024 din data de 04.10.2024 a Tribunalului Herning din Danemarca, definitivă la data de 16.10.2024, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoarea pentru săvârșirea a 4 (patru) infracțiuni de furt prin efracție cu caracter deosebit de grav, prev. de art. 276 lit. a), art. 286 alin. (1) din Legea Penală din Danemarca, faptă care are corespondent în legea română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare perioada executată de la data de 22.01.2024 la data de 03.10.2024 inclusiv și perioada executată de la 04.10.2024 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția I penală, ulterior prezentării sesizării formulate și a situației de fapt reținute prin hotărârea de condamnare, a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-a reținut că cetățeanul român A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 99 - 1123/2024 din data de 04.10.2024 a Tribunalului Herning din Danemarca, definitivă la data de 16.10.2024 la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că la data de 09.01.2024, în jurul orei 22:00, împreună cu alte persoane, precum și cu B. și C., al căror dosar este prelucrat separat, și după o înțelegere prealabilă, în cadrul unor infracțiuni organizate, au pătruns, fără să aibă dreptul, în societatea D., situată din Nr. Holsted, de unde au furat 13 role de cablu din cupru în valoare totală de 19.3000 DKK.

- La data de 12.01.2024, în jurul orei 21:45, împreună cu alte persoane, precum și cu B. și C., al căror dosar este prelucrat separat, și după o înțelegere prealabilă, în cadrul unor infracțiuni organizate, au pătruns, fără drept, la întreprinderea E., situată la adresa din F., de unde au încercat să mai fure o rolă de cablu din cupru în valoare totală de 120325 DKK, dar nu au reușit pentru că a sosit poliția la locul respectiv. La data de 14.01.2024, în jurul orei 20:00 și la data de 15.01.2024, în jurul orei 05:45 împreună cu alte persoane și după o înțelegere prealabilă, în cadrul unor infracțiuni organizate, au pătruns, fără să aibă dreptul, la întreprinderea G. din Esbjerg, de unde au furat cel puțin 2.078 metri de cablu din cupru, 20 cartoane cu cutii din suc, diverse unelte, precum și un set de cabluri, în valoare totală de 426.445 DKK.

- Între 21 ianuarie 2024, în jurul orei 19:30 și 22 ianuarie 2024, în jurul orei 01:00 împreună cu alte persoane și după o înțelegere prealabilă, în cadrul unor infracțiuni organizate, au pătruns, fără să aibă dreptul, la întreprinderea H. din Silkeborg, de unde au furat 22 role de cablu din cupru, în valoare totală de 385800 DKK.

S-a constatat că fapta săvârșită are corespondent în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) din C. pen. român.

Totodată, s-a notat că persoana condamnată nu și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, față de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, consimțământul persoanei condamnate nu este necesar, având în vedere că acesta este cetățean român, reținând aici și că prin hotărârea de condamnare din data de 04.10.2024 a Tribunalului Herning s-a dispus expulzarea acestuia din Danemarca și interdicția de reintrare pentru totdeauna.

În fine, constatându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârea este definitivă și executorie, fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa are corespondent în legea penală română, iar persoana condamnată are cetățenie română, s-a subliniat că din verificările efectuate rezultă că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinței penale nr. 21/F din data de 17 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel persoana condamnată A..

În esență, apelantul persoană condamnată a susținut că nu și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare străine .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2025.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Danemarca.

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Danemarca față de apelantul A..

Procedând la verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, după cum urmează:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

Astfel cum rezultă din actele dosarului, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie, sentința penală nr. 99 - 1123/2024 pronunțată la data de 04.10.2024 de Tribunalul Herning din Danemarca, definitivă la data de 16.10.2024.

Din conținutul certificatului emis de către autoritățile judiciare din Danemarca rezultă că persoanei condamnate i s-a stabilit durata totală a pedepsei de executat ca fiind de 2 ani și 9 luni închisoare.

b) faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracțiuni, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil;

Fapta pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracțiune și dacă ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prev.de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) din C. pen. român.

c) persoana condamnată are cetățenie română

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că persoana condamnată A. este cetățean român.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România).

Din certificatul emis în baza prevederilor art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene rezultă că persoana condamnată nu a fost de acord să fie transferată în România, însă, astfel cum rezultă din dispozițiile menționate anterior, consimțământul nu este necesar în situația în care condamnatul este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România, iar această condiție este îndeplinită în cazul lui A., având în vedere că prin hotărârea de condamnare din data de 04.10.2024 a Tribunalului Herning s-a dispus expulzarea din Danemarca și interdicția de reintrare pentru totdeauna cu privire la acesta.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menționat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză. Sub acest aspect, se observă că apelantul persoană condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare; persoana condamnată are domiciliul stabilit în România, recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine nu este contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; pedeapsa nu a fost aplicată pe motiv de discriminare (rasă, religie etc.), apelantul nu este cercetat pe teritoriul statului român pentru aceeași faptă penală pentru care a fost condamnat în străinătate.

Critica formulată de apelantul condamnat I., în sensul că nu și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din danemarca, este nefondată, având în vedere considerentele expuse anterior, cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, în cauză nefiind necesar consimțământul acestuia.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana transferabilă A. împotriva sentinței penale nr. 21/F din data de 17 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana transferabilă A. împotriva sentinței penale nr. 21/F din data de 17 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană transferabilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană transferabilă, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2025.