ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/F/CC din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Danemarcei înaintată Curții de Apel Pitești prin adresa nr. x/2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 Republicată, s-a recunoscut hotărârea penală pronunțată de Tribunalul Herning la data de 11.06.2024 în dosarul nr. x/2024, definitivă prin hotărârea nr. VL S-1279-24 din data de 05.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel a Regiunii de Vest (Vestre Landsret), privind pe cetățeanul român A. condamnat la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 216 alin. (1) și art. 21 din legea penală daneză, cu corespondent în legea penală română în infracțiunea de tentativă la viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) din C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. și tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 261 alin. (1) și art. 21 din legea penală daneză, cu corespondent în legea penală rămână în infracțiunea de tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 2 ani și 9 luni închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată A. se află în custodia Direcției Administrației Naționale a Penitenciarelor din Regatul Danemarcei.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare perioada reținerii și arestării din data de 15.01.2024 până la data de 03.02.2024, inclusiv, în baza Ordonanței nr. 288/II/5/2024 din data de 15.01.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a încheierii nr. 10/F din 16 ianuarie 2024 și a sentinței nr. 23/F din 30 ianuarie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2024, precum și perioada executată din data de 03.02.2024 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de apel a reținut că din certificatul înaintat de autoritățile emitente rezultă că hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei condamnate A. nu a fost pronunțată in absentia, acesta participând personal la procesul în care a fost adoptată hotărârea.

Cu privire la condiția specială de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, prev. de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, din relațiile înaintate de autoritatea emitentă rezultă că persoana condamnată și-a dat consimțământul în data de 18.12.2024 de a continua executarea pedepsei în România (declarație atașată în limba engleză la certificat, filele nr. x), însă în data de 18.02.2025 a revenit asupra consimțământului dat anterior, declarând că nu este de acord cu continuarea executării pedepsei în România . În cadrul certificatului, autoritățile daneze au precizat că A. a informat Administrația Națională a Penitenciarelor că dorește să fie transferat în România pentru continuarea executării pedepsei, deoarece soția și fiul lui locuiesc în România, este foarte de legat de țara natală, unde are părinți, frați și surori.

A apreciat că revenirea persoanei condamnate asupra consimțământului exprimat în data de 18.12.2024, nu este de natură să împiedice recunoașterea hotărârii și admiterea solicitării autorității emitente, având în vedere faptul că, din cuprinsul hotărârilor pronunțate în cauză de Tribunalul Herning și de Curtea de Apel a Regiunii de Vest (Vestre Landsret) a rezultat că s-a dispus expulzarea lui A. din Danemarca, impunându-se interdicția permanentă de reintrare. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

De asemenea, a mai constatat că în urma verificărilor premergătoare sesizării instanței efectuate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului ne bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească în statul emitent și nici pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. Totodată, persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, răspunde penal potrivit legii penale române, pedepsele aplicate prin hotărârea de condamnare constau în închisoare cu executare fără a depăși limita maximă prevăzută de C. pen. român, nu a intervenit prescripția executării pedepsei potrivit legii penale române; nu au intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptelor pentru care cetățeanul român a fost condamnat prin sentința sus menționată.

Curtea a reținut că persoana condamnată A. se află pe teritoriul statului emitent din data de 03 februarie 2024, dată de la care s-a aflat în arest preventiv până la 04 decembrie 2024 inclusiv, ulterior aflându-se în executarea pedepsei aplicate, perioade ce vor fi deduse din pedeapsa aplicată, precum și cea executată ulterior acestei date, la zi. Întrucât A. a fost predat Regatului Danemarcei în baza unui mandat european de arestare, procedură în cadrul căreia a fost privat de libertate, se vor deduce din pedeapsă și perioada reținerii și arestării din data de 15.01.2024 până la data de 03.02.2024, inclusiv, în baza Ordonanței nr. 288/II/5/2024 din data de 15.01.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a încheierii nr. 10/F din 16 ianuarie 2024 și a sentinței nr. 23/F din 30 ianuarie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana condamnată A. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate și pe cale de consecință, respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Analizând apelul formulat de persoana condamnată, atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată.

Obiectul procedurii de față îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) si e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanțele române recunosc și pun în executare hotărârile judecătorești de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracțiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancționabil; persoana condamnată este cetățean român și este de acord să execute pedeapsa în România și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. În cazul condamnării pentru mai multe infracțiuni verificările menționate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracțiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeași faptă penală.

Aplicând aceste dispoziții legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Așadar, reține Înalta Curte că hotărârea penală pronunțată de Tribunalul Herning la data de 11.06.2024 în dosarul nr. x/2024, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani și 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 216 alin. (1) și art. 21 din legea penală daneză și tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 261 alin. (1) și art. 21 din legea penală daneză, a rămas definitivă prin hotărârea nr. VL S 1279-24 din data de 05.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel a Regiunii de Vest (Vestre Landsret)și este executorie.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, instanța de control judiciar reține că și aceasta este îndeplinită, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menționată au corespondent în legislația penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) din C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. și tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen.

Cu ocazia recunoașterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat și s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menționate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât și ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, și în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanță română, conform principiului personalității, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.

Înalta Curte reține din relațiile înaintate de autoritatea emitentă rezultă că persoana condamnată și-a dat consimțământul în data de 18.12.2024 de a continua executarea pedepsei în România, însă în data de 18.02.2025 a revenit asupra consimțământului dat anterior, declarând că nu este de acord cu continuarea executării pedepsei în România, or acest aspect nu este de natură să împiedice recunoașterea hotărârii și admiterea solicitării autorității emitente, având în vedere față de persoana condamnată A. din Danemarca, s-a dispus expulzarea și interdicția permanentă de reintrare.

Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

În raport de aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, apelantul nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleași fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârea penală pronunțată de Tribunalul Herning la data de 11.06.2024 în dosarul nr. x/2024.

Înalta Curte reține că prin sentința penală atacată s-a dedus din pedeapsa aplicată persoanei condamnate, perioada reținerii și arestării din data de 15.01.2024 până la data de 03.02.2024, inclusiv, în baza Ordonanței nr. 288/II/5/2024 din data de 15.01.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a încheierii nr. 10/F din 16 ianuarie 2024 și a sentinței nr. 23/F din 30 ianuarie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2024, precum și perioada executată din data de 03.02.2024 la zi.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 8/F/CC din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

Va obliga apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 8/F/CC din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2025.