ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 august 2025

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Danemarca.

În temeiul art. 165-167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a recunoscut sentința penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024) rămasă definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curții de Apel a Regiunii de Est, privind condamnarea cetățeanului român A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de ființe umane prevăzută de secțiunea 262a din C. pen. danez și viol, prevăzută de secțiunea 216 din C. pen. danez.

S-a luat act că persoana condamnată A. este de acord să execute pedeapsa în România.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare conform C. proc. pen. român.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată cetățeanului român A. conform C. proc. pen. român, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

De asemenea, a fost dedusă din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată cetățeanului român A. perioada executată de 462 zile de la încarcerare până la data de 26.05.2025, respectiv de la data de 26.05.2025 la zi.

S-a dispus comunicarea sentinței definitive și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorității competente a statului emitent, respectiv autorităților judiciare din Danemarca, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., precum și, în copie, Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România, precum și comunicarea de către Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România către statul solicitant a dispozițiilor din legislația internă privind eliberarea anticipată sau condiționată a persoanei condamnate.

În esență, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, prin sesizarea nr. 8386/II/5-2025 din data de 23 iunie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 25 iunie 2025 sub nr. x/2025 s-a solicitat declanșarea procedurii privind executarea cererii de asistență judiciară internațională având ca obiect transferarea în vederea executării pedepsei închisorii din Danemarca într-un penitenciar din România a persoanei condamnate, cetățeanul român A. în vederea executării unei pedepse 3 ani și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de ființe umane prevăzută de secțiunea 262a din C. pen. danez și viol, prevăzută de secțiunea 216 din C. pen. danez.

Curtea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 162 și art. 166 din Legea nr. 302/2004, arătând că, prin sentința penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024) rămasă definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curții de Apel a Regiunii de Est, cetățeanul român A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de ființe umane prevăzută de secțiunea 262a din C. pen. danez și viol, prevăzută de secțiunea 216 din C. pen. danez.

Ca și situație de fapt s-a reținut că, în perioada dintre 10 februarie 2024 - 19 februarie 2024 în jurul orelor 11:00 împreună și după ce se înțeleseseră dinainte între ei, A. și un alt inculpat au recrutat, transportat, transferat, cazat sau primit victima cetățean român folosind constrângerea, profitând de înțelegerea greșită a unei situații și printr-o altă modalitate necorespunzătoare cu scopul de a exploata-o folosind-o la prostituție în Danemarca - respectiv sub pretextul că urma să petreacă vacanța cu alt inculpat care s-a dat drept iubitul victimei, inculpații au constrâns victima (folosind amenințarea cu violență și exploatând situația vulnerabilă a victimei căreia i-au reținut actul de identitate) să presteze servicii sexuale contracost mai multor clienți, parte din sume ori întreaga sumă fiind păstrată de inculpați. de asemenea la un moment dat necunoscut între 10 februarie 2024 și 19 februarie 2024 în jurul orelor 11:00 împreună și după ce se înțeleseseră dinainte între ei, A. și un alt inculpat au violat victima și au realizat cu aceasta un alt raport sexual decât actul sexual în ciuda faptului că victima a dat de înțeles că nu dorea acest lucru; inculpații au constrâns victima asupra căreia exista amenințarea implicită cu violența să le facă ambilor sex oral, iar al doilea inculpat a constrâns-o și la un act sexual vaginal împotriva voinței ei și fără ca ea să-și fi dat consimțământul.

Curtea a constatat că faptele pentru care a fost condamnată cetățeanul român A., menționate anterior, au corespondent în infracțiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român.

De asemenea, s-a reținut că persoana condamnată A. a fost de acord să fie transferată în România.

Totodată, a reținut că, din documentația transmisă de autoritățile judiciare din Danemarca reiese că persoana condamnată a executat 462 zile de la încarcerare până la data de 26.05.2025 din totalul pedepsei de 1277 zile închisoare la care a fost condamnată.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, în sensul că hotărârea este definitivă și executorie, faptele pentru care a fost aplicată condamnarea ar fi constituit, dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, respectiv trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român și persoana condamnată, cetățean român, este de acord să fie transferată într-un penitenciar din România, că, în raport cu dispozițiile art. 9 lit. h) din Decizia cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei, la data la care a fost primită hotărârea judecătorească pronunțată de autoritățile judiciare din Danemarca, persoana condamnată mai are de executat mai mult de șase luni din pedeapsă, Curtea de Apel Ploiești a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Danemarca.

Împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025 a declarat apel persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 417 alin. (2) din C. proc. pen.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Danemarca, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie.

Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare daneze rezultă că sentința penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024) prin care cetățeanul român A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de ființe umane prevăzută de secțiunea 262a din C. pen. danez și viol, prevăzută de secțiunea 216 din C. pen. danez a rămas definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curții de Apel a Regiunii de Est.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. de către autoritățile judiciare daneze au corespondent în legislația penală română în dispozițiile art. 210 alin. (1) lit. a) și art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român referitoare la infracțiunile de trafic de persoane și viol comise în concurs.

c) persoana condamnată are cetățenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoana condamnată A. este cetățean român.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată, că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată într-un penitenciar din România . Totodată, față de persoana condamnată A. s-a dispus expulzarea din Danemarca, stabilindu-se interdicția de reintrare pe viață .

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reține că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnată definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelanta a fost prezentă la judecată în statul de condamnare, conform mențiunilor din certificatul emis de autoritățile judiciare daneze; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul țării pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnată de către autoritățile judiciare daneze.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024), definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curții de Apel a Regiunii de Est.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată temeinică și legală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemant din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelanta persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 august 2025.