ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune recunoașterea hotărârii penale de condamnare din data de 04.12.2024, pronunțată de Tribunalul Aalborg în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, definitivă la data de 04.12.2024, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare a cetățeanului român A., pentru comiterea a trei infracțiuni de furt prin efracție prevăzute de art. 276 lit. a) din C. pen. danez, și a unei infracțiuni de încălcare a interdicției de reintrare în Regatul Danemarcei prevăzută de art. 59 b alin. (2) din Legea daneză privind statutul străinilor.

S-a dispus continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și transferarea persoanei condamnate A., în prezent deținut într-un penitenciar din Danemarca, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei.

A constatat că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România și, conform art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu beneficiază de regula specialității.

În temeiul art. 73 din C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dedus din pedeapsa de 1 an închisoare durata executată de la 03.12.2024 la zi.

Copia dispozitivului prezentei sentințe urma a se comunica persoanei condamnate, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, urma a se emite mandat de executare a pedepsei și se vor face comunicări autorităților prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, prin referatul nr. x/2025 din data de 14 aprilie 2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a sesizat instanța, în temeiul art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu recunoașterea și punerea în executare în România a hotărârii judecătorești, pronunțată de instanța de judecată din Regatul Danemarcei, prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea a numitului A., cetățean român.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a constatat că, la data de 05 martie 2025, Ministerul Justiției din România, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cererea autoritățile judiciare din Regatul Danemarcei, de recunoaștere și punere în executare în România a pedepsei la care cetățeanul român A. a fost condamnat, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt prin efracție și de încălcare a interdicției de reintrare în Regatul Danemarcei ce îi fusese aplicată la data de 29.04.2024, cu valabilitate până la data de 23.05.2030.

Cererea formulată de autoritățile daneze a fost însoțită de următoarele documente: certificatul emis de autoritățile Regatului Danemarcei menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, hotărârea penală de condamnare din data de 04.12.2024, pronunțată de Tribunalul Aalborg, definitivă la data de 04.12.2024, consimțământul numitului A., calculul pedepsei și copii acte de identitate.

În cadrul cererii de recunoaștere s-a arătat că, în cuprinsul certificatului și a documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea dispozițiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 6 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, se susține că cetățeanul român A. a fost condamnat prin sentința executorie pronunțată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, definitivă la data de 04.12.2024, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

De asemenea, că s-a dispus expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicție de reintrare în Danemarca pe o durată de 6 ani, cf. art. 32 alin. (4) nr. 4 din Legea privind statutul străinilor, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din țară.

În acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că, din certificatul trimis de autoritățile judiciare daneze și din sentința pronunțată de Tribunalul Aalborg 04.12.2024 în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, rezultă următoarele: prin sentința penală din data de 29.04.2024, A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni și expulzat din Danemarca cu interdicția de reintrare pentru o perioadă de 6 ani, pentru comiterea a trei furturi prin efracție, diferite, constând în pătrunderea în locuințele unor persoane străine de unde a sustras obiecte care nu îi aparțineau, fapte expuse mai sus la pct. 1, 2, 3, încălcând prevederile art. 285 alin. l, art. 276 a, parțial art. 21 din Legea penală daneză.

S-a mai arătat că, la data de 3 mai 2024, inculpatul a fost trimis în România, iar în luna septembrie 2024, s-a întors în Danemarca, deși cunoștea că are interdicție până la data de 23.05.2030.

S-a făcut trimitere la dispozițiile art. 276 a din Legea penală daneză, cf. Lg. consolidată nr. 1145 din 05 noiembrie 2024, potrivit cărora este pedepsită pentru furt prin efracție persoana care fără să aibă dreptul pătrunde într-o casă străină și fără acordul posesorului a sustras un bun mobil străin pentru a procura pentru el sau pentru alții un folos material injust prin însușirea bunului mobil.

Totodată, s-au avut în considerare prevederile art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor daneză, cf. Lg. consolidată nr. 1205 din 25 august 2022, conform cărora este pedepsit cu amendă sau închisoare până la 3 ani străinul care intră în Danemarca încălcând o interdicție de reintrare sau o interdicție pusă de poliție în temeiul legislației anterioare privind străinii, iar conform alin. (2), este pedepsit cu închisoarea de la 1 an până la 3 ani străinul care intră în Danemarca încălcând o interdicție de reintrare sau o interdicție pusă de politie cu ocazia expulzării și a unei pedepse de cel puțin 3 luni de închisoare fără suspendare sau o altă sancțiune penală care comportă privarea de libertate sau dă posibilitatea privării de libertate pentru o infracțiune care ar fi dus la o pedeapsă de aceeași durată.

S-a mai arătat că, prin sentința pronunțată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, numitul A. a fost condamnat conform Legii daneze privind statutul străinilor, pentru a fi intrat în Danemarca ulterior, încălcând o interdicție de reintrare pentru o perioadă de 6 ani, care îi fusese aplicată prin sentința pronunțată la data de 29.04.2024 și care era valabilă până la data de 23.05.2030.

S-a reținut că respectiva condamnare din data de 29.04.2024 la pedeapsa 5 luni închisoare cu suspendare executării pedepsei pe perioada de 2 ani și expulzarea din Danemarca cu interdicția de reintrare pe o perioadă de 6 ani, până la data de 23.05.2030 și încălcarea prev. art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor, expusă la pct. 4 mai sus, a condus la aplicarea față de numitul A. a pedepsei de 1 an închisoare cu executare, prin sentința din data de 04.12.2024 pronunțată de Tribunalul Aalborg în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, prin care s-a dispus și expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicție de reintrare în Danemarca de 6 ani, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din țară.

Parchetul a mai arătat că numitul A. se află în stare privativă de libertate din data de 03.12.2024, iar executarea pedepsei se consideră că a început la data de 4 decembrie 2024. Totodată, perioada de privațiune de libertate care a fost executată până la data de 22.01.2025 este de 50 de zile, iar restul perioadei de privațiune de libertate la data de 22.01.2025 era de 315 zile. Data la care se termină executarea pedepsei este 3 decembrie 2025, iar numărul total de zile care se scad din pedeapsa de executare: 1 (una) zi.

S-a notat data liberării condiționate (2/3) conform art. 38 alin. (1) din legea penală, atunci când persoana condamnată a executat două treimi, totuși cel puțin 2 luni din pedeapsa: 3 august 2025.

S-a mai arătat data liberării condiționate (1/2) conform art. 38 alin. (2) din legea penală, atunci când persoana condamnată a executat două treimi, totuși cel puțin 2 luni din pedeapsa: 3 iunie 2025.

S-a mai menționat că persoana condamnată A. a fost notificat cu privire la transmiterea certificatului și a hotărârii de condamnare către autoritățile judiciare române și a declarat că este de acord să fie transferat în România pentru continuarea executării pedepsei, iar în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că persoana condamnată nu este în prezent cercetată penal de vreuna dintre unitățile de parchet din cadrul Ministerului Public.

Verificând îndeplinirea condițiilor de recunoaștere și punere în executare a hotărârilor judecătorești străine, prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Iași a arătat că, prin sentința executorie pronunțată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, definitivă la data de 04.12.2024, s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa cu închisoare de 1 an pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

De asemenea, s-a dispus expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicție de reintrare în Danemarca pe o durată de 6 ani, cf. art. 32 alin. (4) nr. 4 din Legea privind statutul străinilor, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din țară.

A mai reținut că, în cuprinsul certificatului se menționează că persoana condamnată a fost prezentă la judecată în cauza în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, hotărâre pronunțată de altfel în condițiile recunoașterii vinovăției.

În continuare, s-a arătat că faptele săvârșite de condamnatul A. au corespondent în legislația din România în infracțiunile de furt calificat prev. art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și neexecutarea sancțiunilor penale prev. de art. 288 alin. (1) din C. pen.

Totodată, a reținut că, din certificatul menționat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E., înaintat de autoritățile din Regatul Danemarcei, rezultă că durata pedepsei a cărei recunoaștere se solicită este de 1 an închisoare, din care se scad 50 zile, iar data la care pedeapsa va fi executată integral este 03.12.2025.

De asemenea, că persoana condamnată, aflată în prezent pe teritoriul statului danez în executarea pedepsei, a fost de acord să fie transferată în România și mai are de executat din pedeapsă o durată mai mare de 6 luni închisoare.

Conchizând, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 163 alin. (1) și art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 respectiv, hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; faptele care au atras condamnarea au corespondent în legislația penală română, fiind incriminate de infracțiunile de furt calificat prev. art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și neexecutarea sancțiunilor penale prev. de art. 288 alin. (1) din C. pen., condamnatul fiind cetățean român ce și-a exprimat acordul să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei, nefiind cercetat penal în prezent în România pentru comiterea altor infracțiuni, și a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Împotriva sentinței penale nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a susținut că persoana condamnată și-a retras consimțământul cu privire la recunoașterea hotărârii străine de condamnare și transferul său într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, dorind să execute pedeapsa în Danemarca.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Danemarca, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie.

Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare daneze rezultă că sentința executorie pronunțată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04.12.2024, în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa cu închisoare de 1 an pentru săvârșirea a patru infracțiuni, respectiv furt prin efracție prev. și ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 29 noiembrie 2024, în jurul orei 19:45, prin forțarea unei ferestre de la subsol cu o rangă, a pătruns fără să aibă dreptul în locuința situată pe adresa Enighedsvej 8 din Aalborg, de unde a furat bijuterii, ceasuri și obiecte electronice de o valoare deocamdată necunoscută, furt prin efracție prev. și ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 30 noiembrie 2024, între orele 17:00 și 19:00, prin forțarea unei ferestre cu o rangă, a pătruns fară să aibă dreptul în locuința situată pe adresa Gormsvej 6 din Aalborg, de unde a furat diverse bijuterii de o valoare deocamdată necunoscută, furt prin efracție prev. și ped. de art. 276 a din Legea penală daneză, constând în aceea că la data de 1 decembrie 2024, între orele 01:30 și 05:46, prin forțarea unei ferestre de la subsol, a pătruns fără să aibă dreptul în restaurantul Bistro V.Toldbod Plads2 din Aalborg, de unde a furat un laptop de o valoare deocamdată necunoscută și infracțiunea prev. și ped. de art. 59 b alin. (2) din Legea privind statutul străinilor: duminică, 3 decembrie 2024, s-a aflat în Danemarca, încălcând interdicția de reintrare în Danemarca pentru o perioadă de 6 ani care îi fusese pusă la data de 29 aprilie 2024 și care era valabilă până la data de 23 mai 2030, a rămas definitivă la data de 04.12.2024.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. au corespondent în legislația penală română în infracțiunile de furt calificat prev. și ped. de art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., neexecutarea sancțiunilor penale prev. și ped. de art. 288 alin. (1) din C. pen. (sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau (...) de către persoana fizică față de care s-au dispus aceste sancțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă).

c) persoana condamnată are cetățenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A. este cetățean român, născut com Probota, Iași, cu domiciliul în jud. Iași .

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată că, deși apărarea apelantului persoană condamnată a arătat că acesta nu mai este de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 1 ani închisoare, prin sentința din data de 04.12.2024 pronunțată de Tribunalul Aalborg în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, s-a dispus expulzarea din Danemarca, fixându-se interdicție de reintrare în Danemarca de 6 ani, care se calculează de la data plecării sau trimiterii numitului A. din țară, motiv pentru care, acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiția supusă analizei este îndeplinită. .

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reține că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform mențiunilor din certificatul emis de autoritățile judiciare austriece; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul țării pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare daneze.

Împrejurarea că apelantul persoană condamnată dorește să execute, în continuare, pedeapsa pe teritoriul Regatului Danemarcei, nu poate constitui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii statului emitent, față și de interdicția de reintrare în Danemarca pe o perioadă de 6 ani.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenție, a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința executorie pronunțată de Tribunalul Aalborg din Regatul Danemarcei, la data de 04 decembrie 2024 în cauza nr. 18-6690/2024 și 18-6688/2024, definitivă la aceeași dată.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată temeinică și legală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemant din oficiu, în cuantum de 1217 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 34/FCJI din data de 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2025.