ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală din data de 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Danemarca, s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și a fost recunoscută Hotărârea nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru încălcarea dispozițiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, faptă care are corespondent în legislația română în infracțiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.

Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 1 an și 3 luni închisoare (457 zile) într-un penitenciar din România, deducând din pedeapsă perioada executată de la 05.07.2021 la zi.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin adresa din 01.04.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare daneze privind transferarea cetățeanului român A., încarcerat în Danemarca, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, care i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

A mai reținut că la data de 13.03.2022, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova lucrarea cu nr. x/2022, având ca obiect cererea formulată de autoritățile judiciare daneze, privind transferarea persoanei condamnate A. - deținută în Danemarca, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an și 3 luni închisoare (457 zile).

Totodată, din documentele înaintate a rezultat că, prin Sentința penală nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare (457 zile), pentru încălcarea dispozițiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, constând în aceea că, înainte de data de 05.07.2021, ora 15:30, a intrat în Danemarca în conflict cu măsura de interdicție pe teritoriul danez, care i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească pronunțată la data de 11.06.2020, când a primit o pedeapsă privativă de libertate de 1 an, iar măsura de interdicție, valabilă până la data de 01.10.2026, i-a fost comunicată la data de 07.12.2020.

S-a mai arătat că infracțiunea pentru care a fost condamnat A. are corespondent în legislația română în infracțiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen., iar persoana condamnată A. a început executarea pedepsei la data de 06.07.2021, a executat până la data de 06.08.2021 un număr de 32 zile din pedeapsa totală de 1 an și 3 luni închisoare într-un penitenciar în Danemarca și conform legislației statului emitent (Danemarca), pedeapsa ar trebui să fie în întregime ispășită la data de 5.10.2022.

De asemenea, în cuprinsul adresei înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a arătat că A. a fost informat cu privire la condițiile existente în închisorile din România, iar acesta a solicitat transferul în vederea executării restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, țara în care își are domiciliul și familia.

Având în vedere starea de fapt prezentată și actele înaintate de autoritățile judiciare daneze (Adresa de înaintare a Ministerului de Justiție nr. x/2022, certificatul emis de autoritățile daneze în baza Deciziei Cadru nr. 909/2008/JHA, Sentința penală nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x, s-a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Prin aceeași hotărâre din data de 06.07.2022 pronunțată de Tribunalul Copenhaga s-a decis expulzarea sa din Danemarca, fiindu-i interzisă revenirea în această țară pe o perioadă de 12 ani, care se calculează de la data predării sau trimiterii sale din Danemarca.

Față de cele menționate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a solicitat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare daneze, privind transferarea cetățeanului român A., jud. Gorj, încarcerat în Danemarca, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, care i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x, urmând ca, în prealabil, să fie recunoscută această hotărâre.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 153-170 din Legea nr. 302/2004 republicată, prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reținut astfel, că cetățeanul român A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare (457 zile) pentru încălcarea dispozițiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca.

Instanța străină a reținut că fapta săvârșită are corespondent în legislația română în infracțiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.

Din cuprinsul certificatului a rezultat că persoana condamnată a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-a pronunțat hotărârea sus-menționată și și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului.

De asemenea, din înscrisurile transmise de autoritățile daneze, atașate certificatului a rezultat că persoana condamnată a fost arestată preventiv la data de 05.07.2021, iar executarea pedepsei a început la data de 06.07.2021.

Față de aceste împrejurări, curtea a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Danemarca cu atribuții în executarea pedepselor privative de libertate privind recunoașterea Sentinței penale nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în Dosarul penal nr. x, în vederea transferării persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

În continuare, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Curtea de Apel Craiova a constatat astfel că, în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep, întrucât hotărârea este definitivă și executorie, fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa are corespondent în legislația română în infracțiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.

Totodată, a reținut că, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Potrivit considerentelor de mai sus, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța a admis cererea formulată de autoritățile judiciare daneze.

De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și a recunoscut Hotărârea nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, definitivă la data de 06.07.2021 în dosarul penal nr. x, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare (457 zile) pentru încălcarea dispozițiilor art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, faptă care are corespondent în legislația română în infracțiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 79 din data de 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 aprilie 2022, sub nr. x/2022.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de apel invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul A., cetățean român, deținut în Danemarca, a fost condamnat de statul danez, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare prin Sentința nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga la data de 06.07.2021, care a rămas definitivă la aceeași dată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 59 b, din Legea privind regimul străinilor în Danemarca, constând în aceea că, înainte de data de 05.07.2021, a intrat în Danemarca în conflict cu măsura de interdicție pe teritoriul danez, care i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească pronunțată la data de 11.06.2020, când a primit o pedeapsă privativă de libertate de 1 an, iar măsura de interdicție, valabilă până la data de 01.10.2026, i-a fost comunicată la data de 07.12.2020.

La data de 01.04.2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, a solicitat Curții de Apel Craiova recunoașterea hotărârii anterior menționate și transferul condamnatului A. (cetățean român, cu domiciliul în România) - aflată în executarea pedepsei în Danemarca - în vederea executării în continuare a pedepsei de 457 zile închisoare, într-un penitenciar din România. Sesizarea parchetului a avut la bază adresa Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară nr. x/2022 din data de 15.03.2022, în cuprinsul căreia se arată că autoritatea competentă din Danemarca a transmis un certificat privind transferarea condamnatei în vederea continuării executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, cererea formulată de autoritățile judiciare străine fiind însoțită de documentația aferentă.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

Astfel cum rezultă din certificatul întocmit potrivit dispozițiilor art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de liberate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, hotărârea judecătorească de condamnare nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga a rămas definitivă la data de 06.07.2021.

Din Referatul nr. x/2022 din 01.04.2022 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezultă că apelantul persoană condamnată A. a fost reținut la data de 05.07.2021, aflându-se în curs de executare a pedepsei, din care a executat până la data de 06.08.2021, 32 de zile (dosarul instanței de fond).

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte);

Fapta pentru care a fost condamnată persoana condamnată, respectiv infracțiunea de încălcare a interdicției de intrare pe teritoriul Danemarcei are corespondent în legislația română, respectiv în infracțiunea de sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României, prevăzută de art. 265 din C. pen.

De asemenea, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României. Mai mult, cerința dublei incriminări este îndeplinită, independent de elementele constitutive și de încadrarea juridică.

c) persoana condamnată are cetățenie română;

Din verificările efectuate privind identitatea persoanei condamnate rezultă că A. este cetățean român cu domiciliul activ în România.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România);

Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, persoana condamnată A. este cetățean român, are domiciliul activ în România, iar din cuprinsul certificatului rezultă că persoana condamnată a fost prezentă personal și, deși a susținut că nu dorește să fie transferată, a refuzat să comunice motivul refuzului. .

Față de această împrejurare, Înalta Curte apreciază că susținerea persoanei condamnate nu poate fi apreciată că reprezintă motiv de refuz al executării hotărârii și transfer în statul român.

Astfel, se constată că, deși persoana condamnată nu și-a dat consimțământul privind transferarea sa într-un penitenciar din România, un astfel de acord nu era necesar, pe de o parte, fiind vorba despre un cetățean român.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la posibilitatea derulării unor cercetări față de condamnată într-un dosar aflat în prezent pe rolul organelor judiciare din România sau cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnată în Austria; executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem și nici regulii specialității.

Înalta Curte mai constată că, în cauză, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana condamnată A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea ori dezincriminarea faptei.

Din cuprinsul certificatului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești, conform art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penal finalizat cu hotărârea de condamnare.

Prin urmare, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a Hotărârii nr. SS 92-16373/2021 pronunțată de Tribunalul Copenhaga, Danemarca definitivă la data de 06.07.2022, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică, sub toate aspectele analizate, neexistând, așadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinței apelate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 79 din data de 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 79 din data de 06 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2022.

GGC - NN