ÎCCJ, Secția penală, decizia din 21.01.2026 — recurs în casație

Asupra recursurilor în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87/03.06.2023 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2022, s-au dispus, printre altele, următoarele: Inculpatul A. a fost condamnat la: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă comisă, în cursul lunii august 2021, în raport de cumpărătoarea de influență B.), prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen.

s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. - 2 ani 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată (faptă comisă, în cursul lunii noiembrie 2021, în raport de persoanele vătămate C. și D.), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

- 5 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă comisă în cursul lunii decembrie 2021, asupra numitului E., zis "F."), prevăzută de art. 207 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen.

s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă comisă, în cursul lunii noiembrie 2021, în raport de cumpărătorul de influență G.), prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen.

s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a constatat că faptele descrise mai sus sunt concurente cu fapta de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, precum și a pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. - pedepse aplicate prin sentința penală nr. 39/23.03.2022 pronunțată în dosar x/2022 al Tribunalului Sibiu, definitivă prin neapelare la 13.04.2022. În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40, art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a dispus contopirea acestei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, respectiv cu pedepsele de 2 ani, 2 ani și 3 luni, 5 ani și 5 luni și 2 ani închisoare și s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 5 ani și 5 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 2 ani 7 luni închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte pedepse), astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare. În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pe o perioadă de 4 ani pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen. În baza art. 45 alin. (4) din C. pen., parte din pedeapsa complementară executată începând cu data de 13.04.2022, s-a scăzut din durata pedepsei complementare aplicată prin prezenta hotărâre. În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 12.01.2022, la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 362 din C. proc. pen. a fost menținută măsura arestului la domiciliu a inculpatului A.. Inculpatul H. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen. În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen.

s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., și anume: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. S-a constatat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen., suspendată pe un termen de încercare de 7 ani conform art. 86 1 și 2 din C. pen.

din 1968 (precum și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 din C. pen., art. 71 alin. (5) din C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) din C. pen.) pedepse aplicate prin sentința penală nr. 14/2015 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 627/A/18.06.2015 a Curții de Apel Alba Iulia. În temeiul art. 96 4 din C. pen. (fostul art. 86 4 din C. pen. din 1968) a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare și s-a dispus executarea acestei pedepse de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 08.02.2022 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 362 din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului H.. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., cu referire la art. 291 alin. (2) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.000 euro și 2.000 RON, sumă remisă cu titlu de preț al influenței de către numita B.. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc.

pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța procurorului nr. 650/P/2021 din data de 14.01.2022 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu asupra sumei de 7.000 RON ridicată de la inculpatul A.. În temeiul art. 25 din C. proc. pen., art. 23 alin. (3) din C. proc. pen., art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. prin raportare la art. 1357 din C. civ. și urm. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă E. și au fost obligați inculpații A., I., H., J. și K., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 20.000 euro reprezentând daune morale. În temeiul art. 25 din C. proc. pen., art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. prin raportare la art. 1357 din C. civ.

și urm., s-a constatat că persoanele vătămate C. și D. nu s-au constituit parte civilă în cauză. S-a constatat că prin încheierea penală din 29.06.2022 pronunțată în dosar nr. x/2022 al Tribunalului Sibiu, în temeiul art. 255 din C. proc. pen. raportat la art. 250 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A. a telefonului mobil marca x, având cartela SIM cu numărul de apel x, ambalat în plic sigilat, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sibiu, inculpatul având obligația de a păstra bunul până la pronunțarea unei soluții definitive în acest dosar penal. În baza art. 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3.500 RON (din care suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmării penale și suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în cursul judecății judecății).

În baza art. 274 din C. proc. pen. au fost obligați inculpații H., J., I. și K., la plata către stat a sumei de câte 1.500 de RON, fiecare (din care suma de câte 500 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmării penale și suma de câte 1.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în cursul judecății judecății). În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate C. (av. Oficiu L.) și D. (av. Of. M.) în cuantum de câte 940 RON fiecare, au rămas în sarcina statului. În temeiul art. 276 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.800 RON fiecare către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocatului ales.

Împotriva sentinței penale au declarat apel în termenul legal inculpații A., I., H., K. și J.. Prin decizia penală nr. 228 din data de 20.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția penală, în dosarul nr. x/2022, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul H. împotriva sentinței penale nr. 87/03.03.2023 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2022. A fost desființată sentința penală atacată doar în ce privește greșita reținere a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. la încadrarea juridică a infracțiunii în privința inculpatului H. și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite: A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen.

de la încadrarea juridică a infracțiunii, deduse judecății, în privința inculpatului H.. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului H. perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu 08.02.2022-20.03.2025 În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., I., J. și K. împotriva sentinței penale nr. 87/03.03.2023 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. x/2022. În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu 12.01.2022-20.03.2025.

În baza art. 241 alin. (1)/1 lit. a) din C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpații A., J. și H.. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., I., J. și K. să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte de 5.100 RON cheltuielile judiciare în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina acestuia. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații H., J., I. în cuantum de câte 500 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs în casație inculpatul H., prin apărător ales, avocat N., și inculpatul A.. Inculpatul H. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), cu argumentarea că acest caz de casare impune și o verificare a respectării principiilor care influențează tratamentul sancționator, cum este principiul non reformatio in pejus. Astfel, în căile de atac, instanța este obligată să verifice nu doar corectitudinea aplicării limitelor legale, ci și respectarea principiilor fundamentale care guvernează individualizarea pedepsei. Nelegalitatea unei hotărâri privind stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă. Această situație nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, ci o problemă de nelegalitate, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc.

pen., nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. În susținerea cazului de casare invocat, inculpatul a evidențiat că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, din următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 87/2023, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare. Pentru a stabili această soluție, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului disp. art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (5) din C. pen. Antecedența penală a inculpatului a fost reprezentată de o singură condamnare, cu suspendarea executării pedepsei, iar noua faptă pentru care a fost condamnat în prezentul dosar a fost săvârșită în cadrul termenului de încercare.

Astfel, instanța de fond, deși în cazul concret erau incidente doar dispozițiile art. 43 alin. (1) din C. pen. (referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei și executarea în cumul matematic a primei pedepse alături de noua sancțiune), a reținut și dispozițiile art. 43 alin. (5) din C. pen., majorând limitele de pedeapsă cu 1/2 pentru noua infracțiune. În cazul infracțiunii de șantaj, noile limite de pedeapsă, majorate cu 1/2 au fost cuprinse între 3 ani și 10 ani și 6 luni închisoare. Instanța de fond a stabilit pedeapsa pentru noua infracțiune la 5 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat pedeapsa veche de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă totală de 7 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a formulat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, iar prin decizia penală nr. 288/2025, instanța de apel a admis parțial apelul, înlăturând dispozițiile art. 43 alin. (5) din C. pen.. Cu toate acestea, a menținut însă pedeapsa inițială de 5 ani și 6 luni închisoare, în condițiile în care, după înlăturarea dispozițiilor referitoare la recidiva postexecutorie, noile limite de pedeapsă ar fi trebuie să se încadreze între 2 ani și 7 ani închisoare. Or, această abordare a condus la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, contrar dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. Astfel, instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus, consacrat de art. 418 din C. proc.

pen., prin faptul că a menținut o pedeapsă orientată către maximul special al intervalului legal (5 ani și 6 luni, în condițiile în care limita maximă era de 7 ani), deși apelul a fost formulat exclusiv în favoarea inculpatului, în timp ce instanța de fond a stabilit pedeapsa orientată către mediu (în condițiile în care limita maximă reținută era de 10 ani și 6 luni). Or, instanța de apel a menținut o pedeapsă orientată către maximul special, fără a justifica în mod corespunzător această decizie, în condițiile în care nu a existat un apel formulat de parchet sau de partea civilă pentru agravarea pedepsei. În concluzie, pe fond, a solicitat, în principal, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc.

pen., casarea deciziei atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii (stabilirea pedepsei în conformitate cu normele de drept aplicabile), iar, în subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, caz în care, în baza art. 448 pct. 4 din C. proc. pen., a cerut să se dispună față de inculpat măsura arestului la domiciliu. Inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii materiale prin neaplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși inculpatul a îndeplinit condițiile legale pentru reducerea limitelor de pedeapsă.

Conform literaturii juridice, precum și practicii judiciare, pedeapsa este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de legea penală nu doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite pentru infracțiunile comise, dar și atunci când instanțele nu au dat eficiență efectelor obligatorii ale cauzelor de agravare sau de atenuare. Așadar, atâta vreme cât instanța de apel a constatat incidența disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, aceasta avea obligația legală de a dispune aplicarea efectelor acestei cauze speciale de reducere a pedepsei. Neprocedând în acest fel, instanța de apel a dispus aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală. A invocat practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 349/RC/2024, prin care s-a stabilit că sunt incidente disp.

art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în ipoteza în care instanța de apel a reținut incidența disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și nu a redus, în mod corespunzător, limitele de pedeapsă ca urmare a acestor prevederi. Într-o asemenea ipoteză se poate considera că s-a aplicat o pedeapsă nelegală, în accepțiunea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. În acest sens, inculpatul a arătat că la data de 09.07.2024 a formulat un denunț în fața D.I.I.C.O.T. - S.T. Târgu Mureș, iar în urma acestui denunț s-a pus în mișcare acțiunea penală față de persoana denunțată. Ulterior, aceasta a fost condamnată în primă instanță (fiind format dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Mureș), în prezent aflându-se în apel (pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș în pronunțare).

Prin încheierea din 18.06.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2022 au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații H. și A. împotriva deciziei penale nr. 228 din data de 20 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia - secția penală, în dosarul nr. x/2022. În esență, s-a reținut că cererile de recurs în casație îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen. Examinând recursurile în casație declarate de inculpații H. și A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 18.06.2025, Înalta Curte apreciază că acesta sunt fondate, pentru următoarele considerente: Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte reține că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", consfințită de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este principiul non reformatio in pejus (în același sens, I. C. civ..J., secția penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019).

Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel. Ca atare, limitele pedepsei sunt influențate și de regulile care guvernează judecata în căile de atac. În ceea ce îl privește pe inculpatul H., acesta și-a întemeiat recursul în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând, în esență, că i-a fost înrăutățită situația în propria cale de atac, din moment ce instanța de apel a înlăturat recidiva postexecutorie și a menținut pedeapsa stabilită de instanța de fond, cu toate că parchetul nu a declarat apel în cauză. Astfel, analizând regimul sancționator al infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul H., se constată că infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În ceea ce îl privește pe acest inculpat, prima instanță a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., majorând limitele de pedeapsă cu jumătate, ca urmare a reținerii recidivei postexecutorii. Instanța de apel a admis apelul inculpatului H. și a înlăturat dispozițiile art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie, menținând pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată de prima instanță. Înalta Curte reține că, în cauză, parchetul nu a declarat apel.

În aceste circumstanțe, urmare a înlăturării stării de recidivă postexecutorie, Înalta Curte constată că menținerea pedepsei stabilite de instanța de fond este una nelegală, întrucât la stabilirea acesteia au fost avute în vedere limitele de pedeapsă majorate cu 1/2, cuprinse între 3 ani și 10 ani și 6 luni închisoare, și nu limitele prev. de art. 207 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare. Astfel, instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus, consacrat de art. 418 din C. proc. pen., prin faptul că a menținut o pedeapsă orientată către maximul special al intervalului legal (5 ani și 6 luni închisoare, în condițiile în care limita maximă era de 7 ani închisoare), deși apelul a fost formulat exclusiv în favoarea inculpatului, în timp ce instanța de fond a stabilit pedeapsa orientată către mediu (în condițiile în care limita maximă reținută era de 10 ani și 6 luni închisoare).

Stabilirea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. în alte limite decât cele prevăzute de lege nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. Ca atare, înlăturarea recidivei postexecutorii în apel are ca efect reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanța de apel urmând să valorifice în procesul de individualizare a pedepsei, pentru a respecta principiul neagravării situației în propria cale de atac, același procedeu de calcul aplicat și de prima instanță în ceea ce îl privește pe acest inculpat.

La calculul pedepsei rezultante, se impune a se avea în vedere faptul că instanțele de fond au constatat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen., suspendată pe un termen de încercare de 7 ani conform art. 86 1 și 2 din C. pen. din 1968 (precum și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 din C. pen., art. 71 alin. (5) din C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) din C. pen.) pedepse aplicate prin sentința penală nr. 14/2015 a Judecătoriei Sibiu definitivă prin decizia penală nr. 627/A/18.06.2015 a Curții de Apel Alba Iulia. În ceea ce îl privește pe inculpatul A., acesta și-a întemeiat recursul în casație pe același caz de casare, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen., apreciind că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii materiale prin neaplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși el a îndeplinit condițiile legale pentru reducerea limitelor de pedeapsă. În practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în ipoteza în care instanța de apel a reținut incidența disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și nu a redus, în mod corespunzător, limitele de pedeapsă ca urmare a acestor prevederi.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Prin Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 96 din 31 ianuarie 2022, s-a statuat că aplicarea beneficiului dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpatul care are calitatea de denunțător într-o cauză penală este condiționată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunțător, condiție necesară, dar nu suficientă, instanța urmând a evalua întrunirea cumulativă a condițiilor de aplicare a textului. Înalta Curte constată că așa cum rezultă din încheierea din 13 septembrie 2025, instanța de apel a făcut demersuri pentru a verifica și eventual a reține incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îl privește pe inculpatul A., fiind primit de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

un răspuns în conținutul căruia se menționează că în baza denunțului și informațiilor comunicate de către autorul sesizării, respectiv A., la data de 18.07.2024 a fost organizat un flagrant și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana menționată în denunț, iar la data de 19.07.2024, față de această persoană s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, apreciind că inculpatul A. poate beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 . Cu toate acestea, deși din răspunsul înaintat de parchet rezultă că pot fi reținute dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în beneficiul inculpatului A., instanța de apel nu a dat eficiență acestor dispoziții, deși reținerea lor era obligatorie.

Ca atare, aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 are ca efect reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare a faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat (respectiv infracțiunea de trafic de influență - faptă comisă în cursul lunii august 2021 în raport de cumpărătoarea de influență B. - prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., infracțiunea de șantaj, în formă continuată - faptă comisă în cursul lunii noiembrie 2021, în raport de persoanele vătămate C. și D. - prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., infracțiunea de șantaj - faptă comisă în cursul lunii decembrie 2021, asupra numitului E., zis "F." - prevăzută de art. 207 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., infracțiunea de trafic de influență - faptă comisă în cursul lunii noiembrie 2021, în raport de cumpărătorul de influență G. - prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 7 8/2000 și la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), instanța de apel urmând să valorifice în procesul de individualizare a pedepsei aceste dispoziții legale.

Se impune a se avea în vedere că, în cauză, parchetul nu a declarat apel, iar individualizarea pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul A. urmează a fi realizată doar în raport cu reținerea incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce are ca efect reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., va admite recursurile în casație formulate de inculpații H. și A. împotriva deciziei penale nr. 228 din data de 20 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția penală, în dosarul nr. x/2022. Va casa, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la inculpații H. și A. și va trimite cauza la Curtea de Apel Alba Iulia - secția penală, în vederea rejudecării apelurilor declarate de acești inculpați.

Va dispune anularea formelor de executare emise cu privire la recurenții-inculpați H. (zis "Ali" ) și A. în baza sentinței penale nr. 87 din 03.06.2023, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 228/2025 din 20 martie 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022. Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților H. și A., dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate care nu contravin prezentei. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 189 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile în casație formulate de inculpații H. și A. împotriva deciziei penale nr. 228 din data de 20 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția penală, în dosarul nr. x/2022. Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la inculpații H. și A. și trimite cauza la Curtea de Apel Alba Iulia - secția penală, în vederea rejudecării apelurilor declarate de acești inculpați. Dispune anularea formelor de executare emise cu privire la recurenții-inculpați H. (zis "Ali" ) și A. în baza sentinței penale nr. 87 din 03.06.2023, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 228/2025 din 20 martie 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților H. și A., dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate care nu contravin prezentei. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 189 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2026.