ÎCCJ, Secția penală, decizia din 16.12.2025 — cale de atac împotriva sentinței nr. 146/2025 a Curții de Apel București

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 146/F din data de 21 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de Proceduri Speciale. În baza art. 172 alin. (1), (3) și 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) și art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a hotărârii penale nr. 12874/2023, pronunțată la data de 22.11.2023, în dos. nr. 6224/2024 R.G., de Curtea de Apel din Roma, secția a III-a Penală, rămasă definitivă la data de 07.03.2024, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație la tâlhărie, în formă agravată, prev. de art. 110 C. pen.

și art. 628 alin. (1) si 3 nr. 1 C. pen. italian, infracțiunii de vătămare corporală agravată, prev. de art. 110 C. pen. italian, art. 582 C. pen. italian, art. 585 C. pen. italian, art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. italian și art. 61 nr. 2 C. pen. italian, a infracțiunii de opunere de rezistență față de un funcționar public, prev. de art. 337 C. pen. italian și a infracțiunii de vătămare corporală agravată, prev. de art. 582 C. pen. italian, art. 585 C. pen. italian, art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian. S-a dispus continuarea executării pedepsei de 4 ani închisoare și 4 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A., în prezent arestat preventiv, într-un penitenciar din România.

S-a menținut măsura arestării preventive cu privire la persoana condamnată A.. În baza art. 73 C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, recunoscută prin sentință, perioada efectiv executată de la data de 25.12.2021-25.01.2025, precum și perioada arestului preventiv, începând cu data de 12.11.2025 la zi.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 01.08.2025 a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București adresa din 28.07.2025 trimisă de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 164 lit. a) și art. 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., însoțită de certificatul menționat de art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană și de sentința nr. 12874/2023, pronunțată la data de 22.11.2023, în dos.

nr. 6224/2024 R.G., de Curtea de Apel din Roma, secția a III-a Penală, rămasă definitivă la data de 07.03.2024, înscrisuri din care rezultă că se solicită recunoașterea sentinței de condamnare indicate mai sus, în vederea continuării executării în România a pedepsei aplicate de instanța din statul solicitant persoanei condamnate A.. Prin sentința penală nr. 12874/2023, pronunțată la data de 22.11.2023, în dos. nr. 6224/2024 R.G., de către Curtea de Apel din Roma, secția a III-a Penală, rămasă definitivă la data de 07.03.2024, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni, în formă continuată, prev. de art. 110 C. pen.

italian, art. 628 alin. (1) si 3 nr. 1 C. pen. italian, art. 110 C. pen. italian, art. 582 C. pen. italian, art. 585 C. pen. italian, art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 337 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian și art. 81 C. pen. italian.

Cu privire la situația de fapt, s-au reținut următoarele: La data de 25 decembrie 2021, la Roma, numitul A., în participație și împreună cu B., în scopul de a obține un folos pe nedrept, folosind violența și anume, lovindu-l pe C. în față, dându-i mai mulți pumni care l-au făcut să cadă și amenințându-l grav să-i dădea rucsacul, și-a însușit rucsacul, pe care acesta îl ținea pe spinare, cât și ceea ce conținea înăuntru; astfel, în timp ce coinculpatul a lovit violent și de repetate ori, în față, victima, A. i-a smuls rucsacul pe care acesta îl ținea pe spate, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de participație la tâlhărie, în formă agravată, prev. de art. 110 C. pen. și art. 628 alin. (1) si 3 nr. 1 C. pen.

italian. De asemenea, la data de 25 decembrie 2021, în complicitate cu B., în scopul de a comite infracțiunea descrisă mai sus, i-a cauzat lui C., vătămare corporală și anume "traumatism cranian și facial, fractura oaselor nazale, fractură cu deplasarea oaselor nazale, fractură "închisă" a oaselor nazale, care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 20 de zile, dacă nu survin complicații", fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală agravată, prev. de art. 110 C. pen. italian, art. 582 C. pen. italian, art. 585 C. pen. italian, art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. italian și art. 61 nr. 2 C. pen. italian.

Totodată, la Roma, la data de 25 decembrie 2021, numitul A. a folosit violența constând în lupta cu forța împotriva agentului D., din cadrul secției de poliție E., pentru a se opune aceluiași care îl aresta, conducându-l la sediul secției de poliție pentru a proceda la arestare, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de opunere de rezistență față de un funcționar public, prev. de art. 337 C. pen. italian. S-a mai reținut că la Roma, la data de 25 decembrie 2021, i-a cauzat lui D. vătămare corporală și anume "contuzie mâna stângă și prima rază a piciorului drept", care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 3 zile, în scopul de a comite infracțiunea descrisă mai sus, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală agravată, prev. de art. 582 C. pen.

italian, art. 585 C. pen. italian, art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian. Curtea, analizând înscrisurile comunicate de statul solicitant, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) lit. Legea nr. 302/2004 modificată și republicată. Astfel, prin hotărârea penală nr. 12874/2023, pronunțată la data de 22.11.2023, în dos. nr. 6224/2024 R.G., de către Curtea de Apel din Roma, secția a III-a Penală, rămasă definitivă la data de 07.03.2024, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni, în formă continuată, prev. de art. 110 C. pen. italian, art. 628 alin. (1) si 3 nr. 1 C. pen.

italian, art. 110 C. pen. italian, art. 582 C. pen. italian, art. 585 C. pen. italian, art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 337 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian și art. 81 C. pen. italian. Curtea a reținut că faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa persoanei condamnate A. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani și al infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1), (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 9 luni la 7 ani și 6 luni, astfel încât persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației române, felul și durata pedepsei aplicate nefiind incompatibile cu legislația română.

Autoritățile judiciare din Italia au menționat că numitul A. a fost prezent în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea, fiind arestat în perioada 25.12.2021-25.01.2025 (data evadării), rămânând un rest de executare de 1 an, 2 luni și 29 de zile de închisoare. Curtea a constatat că, potrivit relațiilor comunicate de către autoritățile din Italia, A. a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 4 ani și 4 luni închisoare (echivalent cu 1580 de zile închisoare) prin sentința penală din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel din Roma — secția Penală. A. a fost deținut în această cauză de la 25 decembrie 2021 (data comiterii infracțiunilor atribuite) până la 25 ianuarie 2025 (data la care a evadat) pentru un total de trei ani, o lună și o zi, echivalente cu 1126 de zile.

Autoritățile judiciare italiene au specificat, în acest sens, că A. a fost admis la încredințarea în probă la servicii sociale, la sediul din Vignola (Modena) al F., prin ordonanța Magistratului de Supraveghere din Bologna, din data de 15 ianuarie 2025, de unde a evadat la data de 25 ianuarie 2025. În urma evadării sus-numitului, Magistratul de Supraveghere din Bologna, prin ordonanța din 27 ianuarie 2025, a revocat admiterea provizorie la încredințarea în probă și, în consecință, a fost emis un mandat de executare a pedepsei închisorii. În urma verificărilor efectuate în temeiul dispozițiilor art. 165 alin. (2) din Legea 302/2004 modificată, a rezultat că persoana condamnată A. nu a fost urmărită și judecată în România pentru faptele care fac obiectul sentinței penale din prezenta cauză, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosar.

Totodată, s-a stabilit, prin interogarea bazei de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, că persoana condamnată nu este cercetată în România pentru faptele care fac obiectul sentinței pronunțate în prezenta cauză. Curtea a mai reținut că, din analiza certificatului prevăzut de art. 4 din Decizia cadru 2008-909/JAI, rezultă că persoana condamnată A. a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia definitivă, fiind arestat în perioada 25.12.2021-25.01.2025 (data evadării). Potrivit înscrisurilor de la dosar, s-a constatat că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești de condamnare.

Hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiuni în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil; executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, persoana condamnată are cetățenie română și domiciliul în România și nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la articolul 163 din lege. Cu privire la consimțământul persoanei condamnate de a executa pedeapsa în România, Curtea a reținut că, potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea 302/2004, consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României.

A. este cetățean român, iar după ce a evadat din Italia s-a întors pe teritoriul României. De altfel, ca urmare a solicitării autorităților din Italia, prin încheierea din 12.11.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel București, s-a dispus arestarea preventivă a numitului A., pentru o perioadă de 30 zile. Împotriva acestei încheieri s-a declarat cale de atac, iar prin Decizia nr. 800/18.11.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată contestația declarată de A.. Prin urmare, văzând că persoana solicitată are de executat restul de pedeapsă aplicată de autoritățile italiene, de 454 zile, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale în vederea executării de persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Italia.

Împotriva sentinței penale nr. 146/F din data de 21 noiembrie 2025 a Curții de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel persoana solicitată A.. În esență, persoana solicitată A. a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, arătând că are un domiciliu stabil pe teritoriul României, are o familie și își dorește să fie aproape de ea și nu există indicii că se va sustrage de la desfășurarea procedurilor judiciare.

Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 167. În prezenta cauză este aplicabilă Decizia - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, decizie transpusă în legislația internă atât de statul de condamnare, cât și de România - stat de executare în speță. Astfel, recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Italia față de cetățeanul român A. este condiționată, în cauza de față, de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004.

În raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, în cauză, fost transmisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia prin care se solicită recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, privind pe condamnatul A.. Prin hotărârea emisă de autoritățile italiene, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni, în formă continuată, prev. de art. 110 C. pen. italian, art. 628 alin. (1) si 3 nr. 1 C. pen. italian, art. 110 C. pen. italian, art. 582 C. pen. italian, art. 585 C. pen.

italian, art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 337 C. pen. italian, art. 61 nr. 2 C. pen. italian și art. 81 C. pen. italian. Din această perspectivă, prima instanță a reținut, în mod legal, întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile italiene, respectiv caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de persoana condamnată A., în contextul faptic descris în certificat, întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani și al infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1), (4) C. pen.

rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 9 luni la 7 ani și 6 luni), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din legea specială. Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte observă că, potrivit certificatului emis de autoritățile din Italia, A. a fost prezent în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea, fiind arestat în perioada 25.12.2021-25.01.2025 (data evadării), rămânând un rest de executare de 1 an, 2 luni și 29 de zile de închisoare.

Totodată, din examinarea tuturor datelor existente în cauză, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat și, în fine, nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c) - f ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată. În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicată acesteia, neexistând, așadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinței apelate.

În ceea ce privește solicitarea persoanei solicitate de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, întrucât prin încheierea din 12.11.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel București, s-a dispus arestarea preventivă a numitului A., pentru o perioadă de 30 zile, iar prin decizia nr. 800/18.11.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația declarată de A.. Prin urmare, având în vedere că persoana solicitată are de executat restul de pedeapsă aplicată de autoritățile italiene, de 454 zile, dispunându-se continuarea executării pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare (1580 zile închisoare) într-un penitenciar din România, în cauză, nu se poate dispune o înlocuire a măsurii arestului preventiv, care a fost menținută în condițiile art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 146/F din data de 21 noiembrie 2025 a Curții de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 146/F din data de 21 noiembrie 2025 a Curții de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2025. Obligă apelantul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2025.