ÎCCJ, Secția penală, decizia din 10.12.2025 — apel împotriva sentinței nr. 94/2025 a Curții de Apel Craiova

Asupra apelului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din data de 12 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea nr. 6032/II-5/2025 din data de 27.05.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 141 alin. (4) și art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea parțială a sentinței penale nr. 46ZY 1688923, pronunțată la data de 08.12.2023 de Curtea Coroanei din Canterbury, definitivă, față de persoana condamnată A., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 135 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de provocarea decesului prin conducere periculoasă, prevăzută de secțiunea 1 din Legea privind traficul rutier din 1988, preluarea agravată a vehiculului, prevăzută de secțiunea 12A din Legea privind furtul din 1968 și conducerea unui vehicul fără oprire după un accident, prevăzută de art. 170 alin. (4) din Legea privind circulația rutieră din 1988, corespunzătoare infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen.

și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen. (patru infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen. S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei totale de 135 luni închisoare, în regim de detenție. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la data de 30 august 2023, la zi. S-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc.

pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin adresa nr. x/2025 din data de 26.05.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 140 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare britanice privind transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării, într-un penitenciar din România, a unei pedepse de 135 luni închisoare. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile cu privire la recunoașterea, punerea în executare a hotărârii de condamnare străine și transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 135 luni închisoare într-un penitenciar din România.

Astfel, s-a reținut că, prin sentința nr. 46 ZY1688923 din data de 08.12.2023 a Curții Coroanei din Canterbury, definitivă, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 135 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni, astfel cum acestea au fost precizate în cuprinsul documentelor comunicate de statul de condamnare, persoana transferabilă participând personal la procedura desfășurată în Marea Britanie, în urma căreia s-a dispus condamnarea sa. În baza acestei hotărâri a fost emis, la data de 08.12.2023, ordinul de încarcerare a persoanei condamnate A. pentru pedeapsa de 135 luni de închisoare. Potrivit informațiilor puse la dispoziția autorităților române de către Serviciul Majestății sale pentru Penitenciare și Probațiune, durata totală a pedepsei este de 135 de luni, din care persoana condamnată a executat înainte de sentință 100 zile, în intervalul 30.08.2023 - 07.12.2023, iar după sentință, până la data de 09.06.2025, a mai executat 550 zile.

Potrivit legislației statului emitent, pedeapsa va fi complet executată la data de 27.11.2034, iar persoana condamnată are dreptul de a fi luată în considerare pentru eliberarea anticipată sau condiționată după ce a executat două treimi din sentință, adică după data de 27.02.2031. Față de condamnat s-a dispus și măsura expulzării și a interdicției de intrare și ședere pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, fiind emis ordinul de deportare nr. x din data de 21.03.2024. Potrivit certificatului din data de 10.04.2025, emis de autoritățile din Marea Britanie, sentința este definitivă și nu există proceduri de apel în curs de soluționare.

Din verificările efectuate a rezultat că persoana condamnată nu a fost urmărită și judecată în România pentru faptele care fac obiectul sentinței penale pronunțate de autoritățile britanice, respectiv infracțiunile de: cauzarea de moarte prin conducere periculoasă, prevăzută de secțiunea 1 a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la Canterbury, în comitatul Kent, a cauzat moartea lui B. prin conducerea în mod periculos, pe strada x, Harbledown, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x; luarea agravată a unui vehicul, prevăzută de secțiunea 12A a Legii furtului 1968, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la parcul de caravane Brotherhood, Canterbury, a sustras autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a condus apoi pe drumurile publice fără a deține permis de conducere și asigurare; conducerea unui vehicul fără a opri după un accident rutier, prevăzută de secțiunea 170 (4) a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la Canterbury, în comitatul Kent, după ce a cauzat moartea lui B. prin conducerea în mod periculos, pe strada x, Harbledown, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x,

nu a oprit autoturismul și neraportarea accidentului rutier de către conducătorul auto implicat, prevăzută de secțiunea 170 (4) a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la Canterbury, în comitatul Kent, după ce a cauzat moartea lui B. prin conducerea în mod periculos, pe strada x, Harbledown, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, nu a raportat incidentul la o secție de poliție în termen de 24 de ore de la producerea accidentului.

Având în vedere că infracțiunea de neraportare a accidentului rutier de către conducătorul auto implicat, prevăzută de secțiunea 170 (4) a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, nu are corespondent în legea penală română, urmare a demersurilor efectuate de către instanța de fond, autoritățile judiciare britanice au comunicat că sunt de acord cu recunoașterea parțială a hotărârii pronunțate, care exclude această infracțiune, acord exprimat prin adresa emisă la data de 09.06.2025 de către Serviciul de închisoare și probațiune al Majestății Sale - Grupul de Politică Operațională și Livrare a Penitenciarelor, în cuprinsul aceleiași adrese menționându-se că pedeapsa rezultantă pentru celelalte infracțiuni, care au corespondent în legea română, este de 135 de luni, din care A. a executat 650 de zile, până la data de 09.06.2025, inclusiv.

În acest context, instanța de fond a analizat incidența condițiilor prevăzute de art. 142 din Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine. În speță, s-a constatat că hotărârea a cărei recunoaștere s-a solicitat este definitivă, fiind începută executarea pedepsei în Marea Britanie. Totodată, faptele pentru care a fost condamnat A. au corespondent în legislația română, în infracțiunile de: ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. (sancționată, potrivit dispozițiilor legale, cu pedeapsa închisorii de maxim 7 ani), furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. (sancționată, potrivit dispozițiilor legale, cu pedeapsa închisorii de maxim 3 ani), conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen.

(sancționată, potrivit dispozițiilor legale, cu pedeapsa închisorii de maxim 5 ani) și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen. (sancționată, potrivit dispozițiilor legale, cu pedeapsa închisorii de maxim 7 ani).

S-a observat că, în condițiile în care ar fi fost sancționat potrivit legii române, i s-ar fi putut aplica, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt, o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, o pedeapsă de 7 ani închisoare, în final pedeapsa pentru concursul de infracțiuni la care s-ar fi ajuns potrivit legislației române (în cuantum de 12 ani sau 144 luni) ar fi depășit pedeapsa aplicată de autoritățile din Marea Britanie pentru întreaga activitate infracțională, astfel că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea pedepsei de 135 luni închisoare, fără a fi incidente dispozițiile privind adaptarea pedepsei.

S-a mai reținut că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul să fie transferată în România, însă această manifestare de voință nu este necesară în vederea transferului, în condițiile în care autoritățile din Marea Britanie au dispus expulzarea acesteia, cu interdicția de intrare pe teritoriul Regatului Unit. În acest caz, s-a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997. De asemenea, s-a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2), iar executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

S-a apreciat că și această ultimă condiție este îndeplinită, având în vedere că persoana condamnată are legături puternice cu statul român, întrucât are cetățenie română, având stabilit ultimul domiciliu în localitatea Ponoarele din același județ. Împotriva sentinței penale nr. 94 din data de 12 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 2 decembrie 2025. În susținerea orală a căii de atac, apărarea a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate, învederând că apelantul persoană condamnată nu și-a exprimat acordul în sensul transferării sale în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 din C. proc.

pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente: Apelantul A., cetățean român, a fost condamnat în Marea Britanie, prin sentința nr. 46 ZY1688923 din data de 08.12.2023 a Curții Coroanei din Canterbury, definitivă, la pedeapsa de 135 luni închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea a patru infracțiuni, și anume: - cauzarea de moarte prin conducere periculoasă, prevăzută de secțiunea 1 a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la Canterbury, în comitatul Kent, a cauzat moartea lui B. prin conducerea în mod periculos, pe strada x, Harbledown, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x - faptă ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

- luarea agravată a unui vehicul, prevăzută de secțiunea 12A a Legii furtului 1968, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la parcul de caravane Brotherhood, Canterbury, a sustras autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a condus apoi pe drumurile publice fără a deține permis de conducere și asigurare - faptă ce are corespondent în legislația română în infracțiunile de furt, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

- conducerea unui vehicul fără a opri după un accident rutier, prevăzută de secțiunea 170 (4) a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la Canterbury, în comitatul Kent, după ce a cauzat moartea lui B. prin conducerea în mod periculos, pe strada x, Harbledown, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, nu a oprit autoturismul - faptă ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen.

- neraportare a accidentului rutier de către conducătorul auto implicat, prevăzută de secțiunea 170 (4) a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, constând în aceea că, la data de 26.08.2023, la Canterbury, în comitatul Kent, după ce a cauzat moartea lui B. prin conducerea în mod periculos, pe strada x, Harbledown, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, nu a raportat incidentul la o secție de poliție în termen de 24 de ore de la producerea accidentului - faptă ce nu are corespondent în legislația română.

La data de 26.05.2025, prin adresa nr. x/2025, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 140 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a înaintat Curții de Apel Craiova cererea formulată de autoritățile judiciare britanice privind transferarea cetățeanului român A., condamnat la 135 luni de închisoare, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei. Sesizarea parchetului a avut la bază adresa Ministerului Justiției nr. 4/24337/2025 din data de 23.04.2025, în cuprinsul căreia se menționează că au fost transmise înscrisurile și informațiile necesare privind începerea procedurii de transferare a persoanei condamnate A. din Marea Britanie.

Prin sentința penală nr. 94 din data de 12 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a recunoscut parțial sentința nr. 46 ZY1688923 din data de 08.12.2023 a Curții Coroanei din Canterbury, definitivă, prin care persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 135 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de provocarea decesului prin conducere periculoasă, prevăzută de secțiunea 1 din Legea privind traficul rutier din 1988, preluarea agravată a vehiculului, prevăzută de secțiunea 12A din Legea privind furtul din 1968 și conducerea unui vehicul fără oprire după un accident, prevăzută de art. 170 alin. (4) din Legea privind circulația rutieră din 1988, reținând, în prealabil, că autoritățile judiciare britanice au fost de acord cu recunoașterea parțială a hotărârii de condamnare, în condițiile în care infracțiunea de neraportare a accidentului rutier de către conducătorul auto implicat, prevăzută de secțiunea 170 (4) a Legii traficului rutier 1988 și graficului 2 la Legea infractorilor la regimul rutier 1988, nu are corespondent în legea penală română.

Totodată, în mod corect, instanța de fond a dispus transferarea condamnatului A., aflat în stare de detenție pe teritoriul Marii Britanii, într-un penitenciar de pe teritoriul României, în vederea executării pedepsei de 135 luni de închisoare și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada executată, de la data de 30.08.2013, la zi. Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările ulterioare, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune.

În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România.

Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanța poate dispune recunoașterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate; e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută și pusă în executare atunci când: a) recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; b) hotărârea judecătorească se referă la o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori la o infracțiune militară care nu este infracțiune de drept comun; c) pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; d) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale.

În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; e) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută în România; f) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; g) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii române; h) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; i) persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-și domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative; j) persoana condamnată a comis o infracțiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreținut relații strânse cu membri ai unor organizații criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România; k) există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale,

în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancționa persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanțe în fața Curții Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanțe internaționale. În conformitate cu art. 142 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările ulterioare, de la caz la caz, luând în considerare circumstanțele specifice ale cauzei, instanța poate refuza recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine dacă: a) persoana este cercetată în România pentru aceeași faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate.

În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 140 alin. (1). În speță, instanța de fond a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare străine, constatând, în mod corect, că trei dintre cele patru fapte pentru care A., cetățean român, a fost condamnat de autoritățile judiciare din Marea Britanie (printr-o hotărâre definitivă și executorie) constituie infracțiuni și potrivit legii române, respectiv infracțiunile de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., furt, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen.

și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. și, respectiv, părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen. De asemenea, în cauză nu pot fi identificate motive de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii transmise de statul emitent, dintre cele prevăzute de lege. Din perspectiva îndeplinirii condiției prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările ulterioare, în mod corespunzător Curtea de Apel Craiova a reținut că, deși condamnatul nu a consimțit la executarea pedepsei într-un penitenciar din România, prin ordinul de deportare nr. x din data de 21.03.2024, autoritățile britanice au dispus expulzarea în ceea ce-l privește, fiindu-i interzis să mai intre pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, context în care consimțământul său cu privire la acest aspect nu mai era necesar.

Prin urmare, critica apărării, invocată în susținerea căii de atac promovate, în sensul că apelantul nu este de acord cu transferul în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, nu poate fi primită de Înalta Curte. Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 94 din data de 12 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 94 din data de 12 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2025.