ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., s-a stabilit pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 RON, echivalentul a 200 zile amendă în sarcina inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

S-a stabilit suma corespunzătoare unei zile amendă la suma de 50 RON.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune Mehedinți.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 88 din C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat, din care suma de 344,20 RON reprezintă cheltuieli aferente urmăririi penale.

Astfel, prin rechizitoriul nr. x/2021 din 14 martie 2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că la data de 26.03.2021 Poliția Orașului Bumbești-Jiu a întocmit proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu privire la comiterea de către inculpatul A. a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., întrucât la aceeași dată, când a fost oprit de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN 66 de pe raza localității Bumbești-Jiu, avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În fapt, la data de 09.12.2019 inculpatul A. a fost depistat de către organele de poliție din cadrul I.P.J. Mehedinți- Biroul Rutier în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Drobeta - Turnu Severin, depășind viteza maximă admisă cu 55 km/h, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, constatându-se, totodată, că valabilitatea permisului de conducere este expirată din data de 28.07.2019, motiv pentru care a fost întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională, nr. x/09.12.2019, prin care inculpatul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.305 RON și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 25.12.2019. Inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal de sancționare contravențională, acesta fiindu-i comunicat la domiciliu.

La data de 09.03.2020, inculpatul A. a sesizat Judecătoria Drobeta - Turnu Severin cu o plângere contravențională, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/09.12.2019, precum și a sancțiunilor dispuse, formându-se dosarul nr. x/225/2020.

În plângerea contravențională menționată anterior, întocmită și semnată de către inculpatul A., acesta a indicat dispozițiile art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 drept unul dintre temeiurile legale ale acțiunii formulate.

La data de 12.03.2020, inculpatul A., prin reprezentant convențional B., a solicitat Judecătoriei Drobeta Turnu Severin eliberarea unui certificat de grefă în dosarul menționat anterior, fiind depusă la dosar împuternicirea avocațială seria x/12.03.2020, emisă de către avocat B. din care rezultă că aceasta a fost împuternicită să formuleze cerere pentru eliberarea unui certificat de grefă. Certificatul de grefă astfel obținut a fost depus la I.P.J. Mehedinți - Serviciul Rutier la data de 18.03.2020, operând suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare aplicate prin procesul-verbal nr. x/09.12.2019.

La data de 16.03.2020, inculpatul A. a întocmit și semnat o adresă prin care aducea la cunoștința instanței faptul că a depus taxa judiciară de timbru așa cum i s-a solicitat.

La data de 27.07.2020, inculpatul A. a întocmit și semnat o cerere prin care a solicitat Judecătoriei Drobeta - Turnu Severin amânarea judecării cauzei la termenul din data de 29.07.2020 și acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.

Plângerea contravențională formulată de către inculpat a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2132/30.09.2020 a Judecătoriei Drobeta - Turnu Severin, sentință ce i-a fost comunicată inculpatului atât la domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură din mun. Drobeta - Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinți, cât și la domiciliul menționat în cartea de identitate a inculpatului din mun. Drobeta- Turnu Severin, județul Mehedinți.

La data de 16.11.2020, inculpatul A., prin avocat B., a formulat apel împotriva sentinței menționate anterior.

La data de 04.12.2020, inculpatul A. a întocmit și semnat o adresă prin care aducea la cunoștința Tribunalului Mehedinți atât faptul că a depus taxa judiciară de timbru așa cum i s-a solicitat, cât și împrejurarea că nu a mai continuat contractul de asistență juridică cu reprezentantul convențional de la fond, urmând, fie să se prezinte personal, fie să angajeze un alt avocat.

La data de 21.01.2021, în urma citării inculpatului A. de către Tribunalul Mehedinți atât la domiciliul din cartea de identitate, cât și la domiciliul ales din mun. Drobeta - Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinți, în vederea prezentării la termenul de judecată din data de 02.02.2021, inculpatul a convenit cu avocata C. să îl reprezinte în proces și să se prezinte la termenul respectiv.

La termenul de judecată din data de 02.02.2021, la Tribunalul Mehedinți s-a prezentat avocat C. care a depus la dosar împuternicirea avocațială seria x/02.02.2021, din care reiese faptul că a fost împuternicită de către clientul A. să îl reprezinte în dosarul nr. x/2020, în baza contractului de asistență juridică pe care l-au încheiat chiar în ziua de 02.02.2021.

La același termen de judecată din data de 02.02.2021, Tribunalul Mehedinți a rămas în pronunțare, dispunând în aceeași zi respingerea apelului formulat de către A..

Decizia Tribunalului Mehedinți nr. 63/2021/02.02.2021 i-a fost comunicată inculpatului atât la domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură din mun. Drobeta- Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinți, unde se află sediul cabinetului de avocat al inculpatului, fiind primită la data de 17.02.2021 de către martora D., persoană însărcinată cu primirea corespondenței, cât și la domiciliul menționat în cartea de identitate a inculpatului din mun. Drobeta- Turnu Severin, județul Mehedinți, unde acesta locuia efectiv când se afla în localitate, așa cum rezultă din declarația sa, fiind depusă în cutia poștală la data de 17.02.2021 întrucât destinatarul era absent.

Așa cum rezultă din hotărârea judecătorească menționată anterior, Tribunalului Mehedinți a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că procedura de comunicare către inculpatul A. a procesului-verbal nr. x/09.12.2019 a fost legal îndeplinită, prin urmare, sancțiunea suspendării dreptului de a conduce și-a produs efectele începând cu data de 25.12.2019, menționată în acest proces-verbal și până la data de 09.03.2020, întrucât în ziua de 10.03.2020 a fost suspendată ca urmare a formulării plângerii contravenționale.

Dat fiind faptul că inculpatul A. nu a depus permisul de conducere la organele de poliție în termen de 30 de zile de la data respingerii definitive a plângerii contravenționale, respectiv de la data de 02.02.2021, restul de 14 zile rămas de executat din sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce dispusă prin procesul-verbal nr. x/09.12.2019, majorat cu 30 de zile, a fost reluat de drept, fără îndeplinirea vreunei alte formalități, începând cu data de 04.03.2021, conform art. 118 alin. (4), (4)

1

și 7 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 26.03.2021, deși știa că are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN 66 de pe raza localității Bumbești-Jiu, fiind oprit de către organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Bumbești- Jiu, întrucât a efectuat o depășire neregulamentară, încălcând marcajul continuu ce separă sensurile de mers. În urma verificărilor organele de poliție au constatat faptul că inculpatul avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.

Situația de fapt expusă anterior s-a probat cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpat, declarațiile martorilor D. și E., înscrisuri.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, la data de 26.03.2021, a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN 66 de pe raza localității Bumbești-Jiu, deși avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 17.03.2023, fiind creat dosarul asociat nr. x/2023

La data de 03.04.2023, inculpatului i-a fost comunicată copia rechizitoriului la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, stabilindu-se termen 20 zile pentru a formula cereri și excepții.

Inculpatul A. nu a formulat cereri și excepții. La data de 21.03.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat instanței un memoriu formulat de inculpat, cuprinzând apărări pe fondul cauzei, fiind atașat la dosarul de fond .

Prin încheierea din 8 mai 2023 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 din 14 martie 2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei, privind pe inculpatul A.. Încheierea a rămas definitivă prin necontestare.

În cursul judecății, a fost audiat inculpatul A., declarația fiind consemnată și atașată la fila x. A fost încuviințată proba cu înscrisuri.

Fiind întrebat, conform art. 374 alin. (7) din C. proc. pen., inculpatul nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel că instanța a respins cererea Ministerului Public de readministrare a probei cu audierea martorilor D. și E..

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

La data de 26.03.2021, în timp ce se deplasa pe DN66, pe raza localității Bumbești Jiu, cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, inculpatul A. a fost oprit de organele de poliție, întrucât a efectuat o depășire neregulamentară, încălcând marcajul continuu ce separă sensurile de deplasare.

Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii, aflat la filele x dup, întrucât inculpatul nu avea asupra sa permisul de conducere, ci doar o dovadă valabilă până la data de 10.10.2020, organele de poliție au procedat la verificarea în bazele de date ale poliție, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul figurează cu dreptul de a conduce suspendat.

Referitor la evenimentele juridice care au condus la existența sancțiunii suspendării dreptului de a conduce la data de 26.03.2021, Curtea a reținut că prin procesul-verbal nr. x din 09.12.2019, inculpatul A. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 1305 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 101 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 25.12.2019.

Prin procesul-verbal menționat mai sus s-a reținut că inculpatul a condus, în data de 09.12.2019, ora 23:01, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x cu viteza de 105 km/h pe Calea x, depășind cu 55 km/h limita legală de viteză. De asemenea, s-a reținut că nu avea asupra sa permisul de conducere, iar, cu ocazia verificării în baza de date, s-a stabilit că avea permisul expirat din data de 28.07.2019.

Împotriva procesului-verbal de contravenție, inculpatul a formulat plângere contravențională, la data de 10.03.2020, fiind format dosarul nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

La data de 12.03.2020, prin avocat B., inculpatul a formulat cerere de eliberare a unui certificat de grefă, pe care ulterior, la data de 18.03.2020 l-a depus la IPJ Mehedinți - Serviciul Rutier, operând astfel suspendarea executării sancțiunii contravenționale complementare, începând cu data de 10.03.2020.

În intervalul de timp 25.12.2019 - 10.03.2020, inculpatul a executat parte din sancțiunea complementară, respectiv 76 zile, rămânând un rest de 14 zile.

Prin sentința civilă nr. 2132/2020, pronunțată la data de 30.09.2020 în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, invocată de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți prin întâmpinare, a decăzut petentul din dreptul de a introduce plângere contravențională împotriva procesului-verbal nr. x din 09.12.2019, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți și a declarat nulă plângerea contravențională introdusă de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.UG 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.

Din cuprinsul procesului-verbal contestat, s-a reținut că acesta a fost încheiat în prezența petentului, însă acesta a refuzat să semneze, motiv pentru care s-a dispus comunicarea actului administrativ prin poștă, cu aviz de primire, la domiciliul inculpatului, confirmarea de primire fiind semnată la data de 16.12.2019.

În acest sens, potrivit art. 27 teza I din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, astfel că, în cauză, comunicarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Inculpatul a introdus plângerea contravențională la data de 10.03.2020, aceasta fiind comunicată prin fax.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Astfel, dat fiind faptul că termenul pentru depunerea plângerii contravenționale a început să curgă la data de 16.12.2019, acesta se împlinea la data de 02.01.2020, dar, având în vedere că aceasta era o zi nelucrătoare, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până la prima zi lucrătoare, respectiv 06.01.2020, aceasta fiind data-limită la care inculpatul putea introduce în termen legal plângerea contravențională.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A., calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 63/02.02.2021 a Tribunalului Mehedinți.

Curtea a reținut că potrivit art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia de drept începând cu ora 00:00 a zilei următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției sau a admis-o în parte, menținând sancțiunea contravențională complementară aplicată, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Potrivit art. 4

1

din O.U.G. nr. 195/2002, termenul de 30 de zile prevăzut la alin. (4) se calculează pe zile pline, începând cu ora 00:00 a zilei următoare datei rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. În situația în care termenul se împlinește într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Potrivit art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

Aplicând dispozițiile legale mai sus redate, începând cu data de 05.03.2021, restul de sancțiune complementară de 14 zile, majorată cu 30 zile, și-a reluat cursul, inculpatul având suspendat dreptul de a conduce în perioada 05.03.2021 - 17.04.2021, inclusiv, astfel cum rezultă și din adresa nr. x/22.02.2023 emisă de IPJ Dolj, aflată la fila x dup.

S-a constatat astfel că, la data de 26.03.2021, în timp ce se deplasa pe DN66, pe raza localității Bumbești Jiu, cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, inculpatul A. avea suspendat dreptul de a conduce, fiind întocmit în mod corect procesul-verbal de constatare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Referitor la apărările formulate de inculpat în cursul judecății, instanța a constatat că sunt nefondate.

Cu privire la susținerea conform căreia, întrucât plângerea contravențională a fost formulată tardiv, nu trebuia să intervină suspendarea executării sancțiunii complementare, s-a reținut că potrivit art. 118 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, plângerea suspendă executarea amenzii și a sancțiunii contravenționale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției de la data înregistrării la judecătoria prevăzută la alin. (1).

Instanța a constatat că textul indicat mai sus nu distinge între o plângere formulată în termenul legal și o plângere formulată tardiv. De altfel, singura care poate aprecia asupra tardivității plângerii este instanța de judecată. În speță, s-a subliniat că, în susținerea plângerii contravenționale, inculpatul a invocat nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, determinând chiar o analiză a procedurii de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, la domiciliul inculpatului. Pe de altă parte, chiar acțiunea inculpatului de a depune la IPJ Mehedinți - Serviciul Rutier certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a determinat suspendarea executării sancțiunii contravenționale.

În plus, potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile C. pen. și ale C. proc. civ., după caz. Așa fiind, art. 186 din C. proc. civ. reglementează instituția de drept procesual a repunerii în termen, care constituie un beneficiu acordat de lege titularului unui drept procesual, care, din motive temeinic justificate, nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-și îndeplini acest drept și ulterior, fără ca instanța să-l decadă din exercițiul său sau să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.

Potrivit acestor prevederi legale, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, iar cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Față de cele menționate mai sus, având în vedere că, și în situația în care a fost depășit termenul de 15 zile de introducere a plângerii contravenționale, s-a apreciat că există posibilitatea de a solicita repunerea în termen, rezultă cu puterea evidenței că introducerea plângerii suspendă executarea, chiar și în situația invocată de inculpat.

Referitor la susținerea conform căreia s-a aflat în imposibilitatea de a depune permisul de conducere în termen de 30 zile, s-a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că deși valabilitatea permisului de conducere al inculpatului a expirat din data de 28.07.2019, iar inculpatul a fost sancționat contravențional de două ori pentru conducerea cu permis expirat, acesta nu a înțeles să facă demersuri pentru obținerea unui permis valabil, acceptând, ca urmare a nedepunerii permisului la organele de poliție, majorarea de drept cu 30 de zile a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce.

Potrivit art. 111 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere se reține când perioada de valabilitate a expirat.

Potrivit art. 189 din H.G. nr. 1391/2006 - forma în vigoare anterior modificării prin H.G. nr. 1075/04.10.2021, polițistul rutier este obligat, ca atunci când verifică documentele unui conducător de autovehicul sau tramvai, să urmărească dacă există concordanță între datele înscrise în actul de identitate și cele din permisul de conducere. În cazul în care constată neconcordanțe referitoare la nume, prenume, precum și în cazul în care termenul de valabilitate a expirat, polițistul rutier este obligat să rețină permisul de conducere și să elibereze dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație de 15 zile.

S-a apreciat că este evident că în condițiile în care permisul de conducere nu mai era în perioada de valabilitate, nu putea fi restituit de poliție, însă inculpatul avea obligația de a solicita eliberarea unui nou permis de conducere la data la care valabilitatea a expirat.

Conform art. 24 alin. (5)

1

și si 5

2

din O.U.G. nr. 195/2002, eliberarea unui nou permis de conducere cu o nouă valabilitate administrativă se realizează numai după efectuarea examinării medicale. Eliberarea permiselor de conducere respective se realizează fără susținerea unui nou examen (...) Neîndeplinirea obligației de a solicita eliberarea unui nou permis de conducere îi incumbă inculpatului, iar acesta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica faptul că nu a predat permisul în termenul impus de art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la susținerea inculpatului de la momentul audierii de către instanță în sensul că "a discutat cu șeful serviciului eliberare permise și că acesta i-a comunicat că nu poate preschimba permisul pentru că serviciul nu deține materialul de plastic necesar", instanța a considerat că o asemenea alegație nu înlătură obligația oricărui conducător auto de a deține un permis valabil. Pe de altă parte, o asemenea apărare, s-a apreciat că nici nu este dovedită. Fiind chiar întrebat de instanță dacă a formulat o cerere de eliberare a altui permis de conducere, inculpatul a precizat că "nu a formulat cerere scrisă, a avut doar o discuție informală cu șeful serviciului".

S-a reținut că susținerile inculpatului în sensul că permisul anterior și-a menținut valabilitatea până la expirarea duratei de 90 zile de la încetarea stării de alertă, conform art. 4 din Legea nr. 55/2020 sunt vădit nefondate, întrucât un permis de conducere a cărui valabilitate a expirat la data de 28.07.2019 nu poate fi considerat valabil în virtutea unei dispoziții legale intrate în vigoare în 2020 care, în mod evident, nu retroactivează.

Conform art. 4 alin. (5) din Legea nr. 55/2020, valabilitatea documentelor eliberate de instituțiile și autoritățile publice, precum și de entitățile private autorizate conform legii se menține pe toată perioada stării de alertă, precum și pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări.

Referitor la apărarea conform căreia nu a avut cunoștință de hotărârea definitivă pronunțată de Tribunalul Mehedinți în procedura contravențională, s-a reținut că fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, prin decizia nr. 666/2014, Curtea Constituțională a respins excepția, ca neîntemeiată, și a constatat, referitor la cunoașterea momentului și a soluției definitive pronunțate de instanța judecătorească cu privire la plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, că ține de diligența părții implicate într-un asemenea proces să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

De vreme ce hotărârea judecătorească prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției a fost rezultatul unui proces desfășurat în condițiile îndeplinirii legale a procedurii de citare și cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale ale părților, se prezumă că acestea au cunoștință de parcursul procesual al litigiului, finalizat cu momentul pronunțării hotărârii.

Curtea a mai reținut și că minuta hotărârii se pronunță în ședință publică și este accesibilă părților, soluția fiindu-le pusă la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței. Depinde doar de diligența părților să se intereseze cu privire la soluția pronunțată și să acționeze în consecință. Argumentele prezentate în decizia menționată mai sus, au fost reluate de Curtea Constituțională în cuprinsul deciziei nr. 94/2021, instanța de contencios constituțional menținând aceeași jurisprudență și în prezent.

Având în vedere considerentele obligatorii ale Curții Constituționale, Curtea a apreciat redundantă analiza declarațiilor martorilor D. și E., aflate la filele x dup, aceștia declarând, în esență, asupra aspectului privind comunicarea actelor de procedură către inculpat.

Referitor la apărarea conform căreia nu a avut cunoștință de majorarea sancțiunii cu 30 zile întrucât nu i-a fost comunicat un act în acest sens, aflându-se sub imperiul unei erori de fapt scuzabile, s-a menționat că astfel cum s-a reținut mai sus, potrivit art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

Având în vedere că dispoziția legală sus menționată este clară și neechivocă, dar și profesia inculpatului, chiar și în ipoteza susținută de acesta - în sensul că este specializat în cauze penale, nu contravenționale, instanța a apreciat că nu poate primi susținerea acestuia în sensul că nu avea cunoștință despre acest text. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, specializat în cauze penale, este obligat să aibă cunoștință despre un text de lege ce ar putea conduce la reținerea unei infracțiuni - art. 335 alin. (2) din C. pen.

Cazul de neimputabilitate prevăzut de art. 30 alin. (4) din C. pen., nu își găsește aplicabilitatea în cauză, legiuitorul referindu-se la un potențial autor care a săvârșit o infracțiune din cauza necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale, pornind de la aspectul neobligativității cunoașterii tuturor dispozițiilor legale existente de către un subiect obișnuit, fără a putea constitui o eroare în cazul profesionistului (în speță, avocat), profesie ce presupune obligatoriu cunoașterea acestor dispoziții. (în același sens, decizia nr. 331/A din data de 24.10.2019, ÎCCJ, secția Penală)

Nici motivul invocat cu privire la cutuma existentă la nivelul IPJ Gorj în sensul emiterii unor dispoziții prin care a fost informat cu privire la prelungirea duratei suspendării nu poate constitui motiv care să atragă vreo cauză de neimputabilitate.

Referitor la eroarea de fapt scuzabilă invocată de inculpat, în sensul că nu cunoștea că are dreptul de a conduce suspendat, instanța a reținut că, în esență, inculpatul invocă o eroare de drept extrapenal cu privire la art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002 (care este exclusă în speță, astfel cum s-a menționat mai sus) pentru a justifica o eroare de fapt. Or, atâta timp cât necunoașterea normei de mai sus îi este imputabilă, inculpatul nu se poate prevala de propria culpă pentru a atrage incidența cauzei de neimputabilitate a erorii de fapt.

Cu privire la apărările formulate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că nu au fost reluate în cursul judecății, astfel că nu vor mai fi analizate. De altfel, în cuprinsul actului de sesizare, procurorul a înlăturat argumentat toate apărările formulate de inculpat în cursul urmăririi penale, argumente pe care instanța le însușește.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului A. care, la data de 26.03.2021, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe DN66, pe raza localității Bumbești Jiu, deși avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Curtea a reținut că individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, fiind rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei. Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

La individualizarea tratamentului penal, instanța trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

Realitățile vieții cotidiene au arătat că vehiculele (mai ales autovehiculele) care circulă pe drumurile publice constituie o sursă importantă de pericole pentru orice persoană. În general autovehiculul este un instrument, deosebit de periculos, prin dimensiunile și accelerația care i se poate imprima și care este apt de a produce consecințe de o gravitate însemnată: moartea sau vătămarea unei persoane, distrugerea unor bunuri etc. Factorul uman are, însă, o importanță covârșitoare în producerea accidentelor rutiere, care în proporție de 90% sunt cauzate prin acțiunea sau inacțiunea umană.

Interzicerea încălcării normelor de circulație rutieră are ca scop, de regulă, prevenirea comiterii altor fapte cu urmări mai grave. Respectarea întocmai a regulilor de circulație pe drumurile publice și vegherea de către autorități la respectarea acestor norme, previn o circulație haotică a vehiculelor și împiedică crearea acelor condiții susceptibile să amplifice pericolul implicit pe care-l prezintă circulația unui vehicul pe drumurile publice.

Având în vedere criteriile prev. de art. 74 din C. pen., vârsta inculpatului, studii superioare, calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinți, lipsa antecedentelor penale, dar și multitudinea de abateri la regimul rutier, concretizate în sancțiuni contravenționale succesive, îndeosebi pentru depășirea limitelor de viteză, încălcarea normelor privind depășirea etc, astfel cum rezultă din extrasul de la filele x dup, instanța s-a orientat spre o pedeapsă medie cu amenda.

Apreciind că, în raport de conduita și profesia inculpatului, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, nu este necesară aplicarea imediată a unei pedepse, instanța a făcut aplicarea disp. art. 83 și urm. din C. pen., inculpatul manifestându-și acordul pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunității.

Împotriva sentinței penale nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 octombrie 2023, sub dosar nr. x/2023, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 28 noiembrie 2023.

Prin cererea formulată, inculpatul a solicitat admiterea apelului, conform dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., desființarea sentinței penale nr. 141/2023 din data de 20.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul penal nr. x/2023 și rejudecând, în principal, achitarea, cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., în temeiul art. 396 alin. (1) si alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, iar în subsidiar, achitarea cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., în temeiul art. 396 alin (1) și alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. Într-o teză terțiară, a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei.

În esență, cu privire la solicitarea achitării, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, ca o primă chestiune prealabilă a susținut că instanța de fond trebuia să ofere o dezlegare la problema suspendării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată prin procesul-verbal de sancționare contravențională Seria x nr. x/09.12.2019 în contextul în care plângerea contravențională a fost formulată peste termenul de 15 zile.

Conform art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 " Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 (n.n. 15 zile de la data înmânării sau comunicării) ... constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. " Prin sentința civilă nr. 2132/30.09.2020 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia nr. 63 din 02.02.2021 a Tribunalului Mehedinți, instanța civilă a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesul-verbal de sancționare contravențională Seria x nr. x/09.12.2019, ca tardivă, dat fiind faptul că termenul până la care trebuia formulată a fost 06.01.2020. De asemenea, în analiza acestei chestiuni prealabile are relevanță și înscrisul emis de către IPJ Mehedinți - Serviciul Rutier cu nr. x/08.04.2023 depus la dosarul cauzei, prin care se poate observa că într-o altă speță, similară, plângerea contravențională formulată peste termen nu a suspendat executorialitatea sancțiunilor complementare.

Așadar, ca urmare a faptului că plângerea a fost formulată peste termenul de 15 zile, suspendarea executorialității sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicată prin procesul-verbal de sancționare contravențională Seria x nr. x/09.12.2019, nu trebuia să intervină.

Critica adusă considerentelor instanței de fond constă în aceea că nu a analizat în mod judicios executorialitatea procesului-verbal de contravenție. Instanța de fond s-a rezumat la a aprecia că prevederile art. 118 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 nu fac distincție între o plângere formulată în termenul legal și una formulată tardiv, fără a se raporta în niciun fel la prevederea de la art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care face o astfel de distincție.

Astfel, a menționat că legiuitorul a stabilit în mod clar că procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 (n.n. 15 zile de la data înmânării sau comunicării) constituie titlu executoriu, pentru că altfel s-ar lăsa deschisă calea unor abuzuri de drept. Înscrisul emis de către IPJ Mehedinți - Serviciul Rutier cu nr. x/08.04.2023 depus la dosarul cauzei, confirmă cele prezentate, iar acțiunea acestuia de a depune certificatul de grefa la Serviciul Rutier al IPJ Mehedinți nu trebuia să determine suspendarea sancțiunii complementare, conform legii.

A doua chestiune prealabilă, a susținut că vizează faptul că instanța de fond trebuie să ofere dezlegare la problema majorării cu 30 de zile a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru nedepunerea permisului de conducere la organul de poliție în termen de 30 de zile de la data respingerii plângerii contravenționale, în contextul în care singurul permis de conducere al acestuia se afla în custodia organelor de poliție ca urmare a ridicării anterioare din data de 24.05.2020, permis de conducere care deși era expirat, conducea în baza unei dovezi înlocuitoare care și-a păstrat valabilitatea.

Argumentul instanței de fond că ar fi avut obligația să solicite eliberarea unui nou permis de conducere și astfel să aibă un document fizic pe care să îl predea este vădit neîntemeiat, neavând la bază o dispoziție legală în acest sens.

În continuare, a menționat că primul argument pentru achitare pentru lipsa tipicității obiective constă în aceea că perioada de 90 de zile a suspendării dreptului de a conduce a curs neîntrerupt începând cu data de 25.12.2019, astfel că, după respingerea ca tardivă a plângerii contravenționale acesta nu avea de executat nicio perioadă reziduală din sancțiunea complementară. După expirarea celor 15 zile în care se putea formula plângere contravențională, procesul-verbal de constatare a contravenției dobândește calitatea de titlu executoriu, iar o eventuală plângere depusă peste termen nu poate duce la suspendarea executorialității.

Al doilea argument pentru achitare pentru lipsa tipicității obiective, a precizat că vizează faptul că permisul de conducere se afla în posesia organelor de poliție, fiind predat la data de 24.05.2020. Deși permisul de conducere era expirat, deținea dovadă înlocuitoare cu drept de circulație a cărei valabilitatea s-a menținut în temeiul an. 4 din Legea nr. 55/2020, până la expirarea perioadei de 10 de zile de la încetarea stării de alertă instituite.

Plecând de la aceste premise, chiar dacă se va considera că într-adevăr mai avea de executat restul de 14 zile rămas neexecutat din sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce dispusă prin procesul-verbal de sancționare contravențională Seria x nr. x/09.12.2019, începând cu data de 04.03.2021, aceasta ar fi expirat în data de 17.03.2021, astfel că, la data de 26.03.2021 avea dreptul de a conduce valabil.

Cu privire la solicitarea achitării, întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, a susținut că dacă instanța de apel va aprecia totuși că sunt întrunite condițiile tipicității obiective ale infracțiunii, din materialul probator, dar și din circumstanțele faptice obiective, rezultă că nu a avut intenția de a conduce fără permis de conducere, fapta penală fiind săvârșită în contextul în care la nivel subiectiv a avut reprezentarea faptului că nu are dreptul de a conduce suspendat. Nu a avut cunoștință de hotărârea definitivă pronunțată prin care i s-a respins plângerea contravențională (în cadrul acestui dosar fiind reprezentat de un avocat). De asemenea, chiar dacă ar fi avut cunoștință de hotărârea pronunțată, nu putea cunoaște faptul că Serviciul Rutier din cadrul IPJ Mehedinți i-a majorat sancțiunea complementară cu 30 de zile, în condițiile în care, aceștia se aflau în posesia permisului său de conducere și apărea în baza de date a acestora că alt permis de conducere nu deține. Mai mult, deținea doar o dovadă înlocuitoare valabilă timp de 10 zile de la data încetării stării de alertă, și totodată, nu i-a fost comunicată majorarea cu 30 de zile a perioadei suspendării prin nicio modalitate.

Cunoscând rigorile legii penale prin prisma celor peste 25 de ani de profesie, cu activitate preponderentă în sfera dreptului penal, în niciun moment nu ar fi condus autoturismul dacă avea reprezentarea faptului că are permisul suspendat, în joc fiind onoarea, demnitatea și imaginea clădită în ani de muncă cinstită.

În concluziile orale, susținute în fața instanței, inculpatul a mai solicitat, ca o teză terțiară, renunțarea la aplicarea pedepsei.

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește criticile formulate de apelantul inculpat ce vizează, în principal, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I și teza a II a din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, respectiv nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, sunt neîntemeiate, acestea fiind analizate de prima instanța, în mod corect, potrivit probatoriului administrat, constatându-se că fapta inculpatului A. care, la data de 26.03.2021, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe DN66, pe raza localității Bumbești Jiu, deși avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte, având în vedere probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în primă instanță (declarații de martori, declarații de inculpat, înscrisuri), constată că deși valabilitatea permisului de conducere al inculpatului a expirat la data de 28.07.2019, acesta a fost sancționat contravențional de două ori pentru conducerea cu permis expirat și nu a înțeles să facă demersuri pentru obținerea unui permis valabil.

Înalta Curte și-a format convingerea că se invocă propria culpă pentru obținerea unei situații favorabile (Nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

Astfel, în ceea ce privește critica formulată de inculpat prin care solicită achitarea întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., cu motivarea că instanța de fond nu a oferit o dezlegare la problema suspendării sancțiunii dreptului de a conduce aplicată prin procesul-verbal din 09.12.2019, în sensul că nu avea de executat nicio perioadă reziduală din sancțiune, chiar dacă plângerea a fost formulată peste termenul de 15 zile, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 118 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, care nu fac distincție cu privire la formularea în termenul legal a plângerii, precum și art. 186 din C. proc. civ.

Totodată, așa cum rezultă din decizia nr. 63 din 02.02.2021, Tribunalul Mehedinți a stabilit cu autoritate de lucru judecat că procedura de comunicare către inculpat a procesului-verbal din 09.12.2019 a fost legal îndeplinită, prin urmare, sancțiunea suspendării dreptului de a conduce și-a produs efectele începând cu data de 25.12.2019 și până la data de 09.03.2020, întrucât la data de 10.03.2020 inculpatul a formulat plângerea contravențională.

Referitor la cea de-a doua critica formulată tot în același temei în cadrul căruia solicită achitare, în sensul că s-a aflat în imposibilitatea de a depune permisul de conducere în termen de 30 zile, întrucât permisul se afla în custodia organelor de poliție din data de 24 mai 2020, Înalta Curte reține că se urmărește și încalcă aceleași principii, întrucât din probele administrate a rezultat, fără putință de tăgadă, că deși valabilitatea permisului de conducere al inculpatului a expirat din data de 28.07.2019, iar inculpatul a fost sancționat contravențional de două ori pentru conducerea cu permis expirat, nu a efectuat demersuri pentru obținerea unui permis valabil, acceptând, ca urmare a nedepunerii permisului la organele de poliție, majorarea de drept cu 30 de zile a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce, în raport de dispozițiile art. 118 alin. (4), (4)

1

și 7 din O.U.G. nr. 195/2002.

Mai mult, potrivit art. 24 alin. (5)

1

și 5

2

din O.U.G. nr. 195/2002, eliberarea unui nou permis de conducere cu o nouă valabilitate se realizează numai după efectuarea examinării medicale.

În ceea ce privește criticile formulate în temeiul art. 16 lit. b) teza a II a din C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, cu argumentarea că nu a avut intenția de a conduce fără un permis valabil, nu a avut cunoștință de hotărârea definitivă pronunțată de Tribunalul Mehedinți în procedura contravențională, nu a avut cunoștință de majorarea sancțiunii cu 30 zile întrucât nu i-a fost comunicat un act în acest sens, aflându-se sub imperiul unei erori de fapt scuzabile, Înalta Curte reține că hotărârea judecătorească prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției a fost rezultatul unui proces desfășurat în condițiile îndeplinirii legale a procedurii de citare și cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale ale părților, astfel încât, se prezumă că acestea au cunoștință de parcursul procesual al litigiului, finalizat cu momentul pronunțării hotărârii.

De asemenea, potrivit dispozițiile art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități, dispoziția legală menționată fiind clară și neechivocă.

Solicitarea achitării, întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, prin invocarea necunoașterii unei dispoziții a unei norme legale și/sau extrapenale, cu consecința faptului că nu cunoștea că are dreptul de a conduce suspendat, este neîntemeiată, întrucât în aceiași măsură inculpatul se prevalează de propria culpă pentru a atrage incidența unei cauze de neimputabilitatate, cu atât mai mult și de neînțeles cu cât este de profesie avocat.

Cu toate acestea, solicitarea apelantului inculpat, în sensul aplicării dispozițiilor art. 80 și următoarele din C. pen. (renunțarea la aplicarea pedepsei), este apreciată de Înalta Curte, ca fiind întemeiată.

Potrivit art. 74 din C. pen., la individualizarea pedepselor care urmează a fi aplicate inculpatului, se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor ce constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația sa familială.

Din conținutul dispozițiilor legale privind regimul aplicării și executării pedepsei reiese că această sancțiune penală, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, conținând dezaprobarea legală și judiciară cu privire la fapta penală săvârșită și comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale. Mai mult, această pedeapsă trebuie să contribuie la prevenirea unor alte infracțiuni și la formarea unei atitudini corespunzătoare din partea celorlalți destinatari ai legii penale, care să contribuie la respectarea valorilor protejate în mod special de legea penală.

Deși în cauză a fost dovedită existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză nu se impune amânarea aplicării pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere de 2 ani, astfel cum a dispus prima instanță, în cauză, fiind îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 și următoarele C. pen.

Conform art. 80 alin. (1) din C. pen., pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. În alin. (2) al art. 80 din C. pen. sunt menționate cazurile în care nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților; d) pedeapsa prevăzută