ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 448 din data de 3 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dolj, în temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. și art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv, registrator de carte funciară și funcția de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv registrator de carte funciară și funcția de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. și la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor imobile aparținând inculpatei A. instituită prin Ordonanța nr. 54/P/2020 din data de 4.11.2020, în vederea confiscării speciale, prin echivalent, a sumei de 191.938,43 RON.
În temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 191.938,43 RON, reprezentând echivalent manoperă și materiale de construcții.
În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. și art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv administrator al unei societăți comerciale.
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 7 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Teatrul pentru Copii și Tineret Colibri (cultura, control bilete etc.) sau la Biblioteca Județeană "Alexandru și Aristia Aman" (cultura, manipularea fondului de unități de biblioteca: cărți, publicații periodice, documente audio-video etc.) pe o perioadă de 90 de zile.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 20.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 15.266,22 RON cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B..
Prin Decizia penală nr. 890 din data de 28 aprilie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva Sentinței penale nr. 448 din data de 3 noiembrie 2022, pronunțată de către Tribunalul Dolj.
A fost admis apelul declarat de inculpata A. împotriva aceleiași hotărâri, a fost desființată în parte sentința penală atacată și în rejudecare, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei A., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat-o inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune condamnatei să execute următoarea obligație:
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Teatrul pentru Copii și Tineret Colibri (cultură, control bilete etc.) sau la Biblioteca Județeană "Alexandru și Aristia Aman" (cultură, manipularea fondului de unități de bibliotecă: cărți, publicații periodice, documente audio-video etc.) pe o perioadă de 120 de zile.
A fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în casație inculpații A. și B..
Recurenții și-au întemeiat cererile de recurs în casație pe cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen.
În ceea ce privește motivarea cererilor de recurs în casație, în esență, inculpații A. și B. au prezentat aceleași argumente.
Astfel, în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în principal, ambii inculpați au arătat că decizia recurată nu conține suficiente elemente care să permită instanței de recurs în casație să verifice corespondența între situația de fapt și norma de incriminare, anume: a) nu este caracterizată înțelegerea dintre mituit și mituitor, cu referire expresă la faptul că sunt descrise circumstanțele de loc și de timp în care ar fi intervenit o astfel de înțelegere; b) nu este descris elementul material al infracțiunii și nici caracterul necuvenit al foloaselor; c) nu este motivată legătura cu atribuțiile de serviciu; d) nu se relevă cerința privind vinovăția cerută de lege; e) data consumării infracțiunii reținută de către instanța de apel, 5.05.2023, nu este justificată de reținerea săvârșirii unui act material specific variantei alternative a elementului material al infracțiunii de luare de mită.
În subsidiar, au susținut că situația de fapt reținută de către instanța de fond nu relevă corespondența cu norma de incriminare a infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită, având în vedere că: a) nu este îndeplinită cerința privind existența unei înțelegeri frauduloase între inculpați, întrucât:
- convențiile civile încheiate de părți sunt licite, și-au produs efectele juridice și nu au fost contestate de instanța de apel;
- convenția civilă din 17.04.2013 nu a vizat asigurarea de către constructor a materialelor de construcție, ci doar a manoperei - care a fost achitată de către recurentă, fiind date în plată trei parcele de teren, acordul liber de voință al părților cu privire la preț fiind validat de către instanța de apel;
- acuzația se referă la primirea de materiale de construcție pe durata edificării construcției "la roșu", iar nu ulterior (aspect confirmat de instanța de apel);
- recurenta nu avea obligația să achite în niciun moment constructorului valoarea unor materiale de construcție și nici constructorul să solicite plata unor asemenea materiale, neexistând o asemenea convenție între părți (instanța de apel reținând înțelegerea părților);
- convenția civilă din 17.04.2013 viza asigurarea manoperei de către constructor, nu și materialele de construcție;
- recurenta nu a putut furniza documente de achiziție pentru toate materialele de construcție necesare edificării imobilului "la roșu", situație pe care instanța de apel a calificat-o drept dovadă a furnizării restului de materiale de către constructor, dar fără să existe vreun considerent din care să rezulte care ar fi acele materiale, când ar fi fost furnizate, când și cum s-ar fi înțeles inculpații să își "împartă" materialele ce trebuiau achiziționate etc.;
- o înțelegere privind primirea unor foloase nu poate exista decât anterior primirii respectivelor foloase; în speță, acuzația nu se referă la o eventuală remitere de datorie de către constructor la data de 05.05.2015, ci la primirea de materiale de construcție pe durata edificării în etapa "la roșu".
b) nu este îndeplinită cerința privind existența unei acțiuni de primire a unor foloase necuvenite.
Sub acest aspect, recurenta A. a precizat următoarele:
- lipsa furnizării tuturor documentelor de achiziție pentru toate materialele de construcție de către recurentă nu reprezintă "primire" a unor astfel de bunuri de la constructor;
- manopera efectuată de constructor, în schimbul celor trei parcele de teren, la prețul stabilit în mod liber de către părți, reprezintă "primire" a unor foloase, însă nu în mod necuvenit, pentru că recurenta a plătit manopera prin vânzarea celor trei parcele de teren, conform înțelegerii părților;
- înregistrarea în contabilitatea C. S.R.L. a lucrărilor de construcție (adică manopera) nu obliga recurenta la plata unor materiale de construcție, de vreme ce nu a existat niciodată o convenție în acest sens între părți (nici nu se putea înregistra în contabilitate ceva ce nu exista).
Recurentul B. a apreciat că a fost condamnat pentru că instanța de apel a sancționat conduita procesuală a dnei A., care nu a furnizat documente justificative pentru toate achizițiile materialelor de construcție, ceea ce reprezintă o dovadă clară a interpretării extensive a legii penale în defavoarea sa, mai ales că nu avea nicio posibilitate obiectivă să se apere în fața unei astfel de acuzații, iar în ceea ce privește manopera, părțile au stabilit că în schimbul terenurilor se dă manopera fără a ține cont de prețul evaluat de părți pentru contraprestații, în contextul în care nu a existat un dezechilibru semnificativ din moment ce chiar instanța de apel a validat teza potrivit căreia prețul reprezintă acordul liber de voință al părților contractante și nu prezintă relevanță în economia speței.
c) nu este îndeplinită cerința privind legătura cu atribuțiile de serviciu ale recurentei, lipsind orice element de corelație între cele două momente: edificarea construcției "la roșu" și încheierea de carte funciară emisă în anul 2015 (singura cu privire la care instanța de apel reține că denotă un scop fraudulos) referitoare la o altă societate a apelantului B. și cu privire la o situație inexistentă și imposibil de prevăzut în perioada edificării construcției.
Recurentul B. a susținut și că situația de fapt descrisă de instanța de apel nu relevă vreo legătură între încheierea și executarea contractului de antrepriză din anul 2013 și modalitatea în care inculpata A. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în anul 2015, fiind lipsit de orice logică să apreciezi că acesta ar fi putut să se gândească încă din anul 2013 (așa cum reține instanța perioada 25.05.2013 - 05.05.2015 pe care s-ar fi desfășurat infracțiunea de dare de mită), că în anul 2015 va depune niște cereri la OCPI, că acestea vor fi respinse inițial, că vor ajunge la dna A., registratorul-șef, care ar trebui să le soluționeze, că aceasta ar mai lucra încă la OCPI în anul 2015 și că le va soluționa în favoarea recurentului motivat de faptul că ar primi niște foloase necuvenite din partea sa.
d) nu este îndeplinită condiția de tipicitate subiectivă, niciunul dintre elementele prezentate de instanța de apel nu este susceptibil de a evidenția forma de vinovăție specifică infracțiunii de luare de mită.
Astfel, s-a precizat că convențiile civile încheiate între părți nu relevă niciun element ilicit sau vreo înțelegere ocultă, fiind, de altfel, validate și de către instanța de apel. Contractul de antrepriză a fost încheiat în anul 2013, iar încheierea de reexaminare pe care se fundamentează soluția de condamnare a fost emisă în anul 2015, fiind, de altfel, imposibil de prevăzut că în anul 2015 vor exista proceduri de carte funciară care să fie soluționate într-un anumit fel de registratorii OCPI și altfel de către recurentă (nefiind nicio diferență față de situația în care cererea de înscriere ar fi fost admisă de registrator, cererea de reexaminare respinsă de registratorul șef, plângerea respinsă de instanța de fond și admisă de instanța de apel). Admiterea unor cereri de reexaminare (majoritatea fiind încheieri de îndreptare eroare materială, ipoteci în favoarea băncii) este rezultatul interpretării și aplicării legii potrivit propriilor convingeri profesionale - raționamentul recurentei nefiind unul singular și fiind chiar confirmat de o instanță de judecată. Recurenta a făcut dovada achiziției unei părți din materialele de construcție și s-a dovedit capacitatea financiară de a suporta costurile construcției (aspecte reținute de instanța de apel), imposibilitatea furnizării tuturor documentelor justificative neputând fi calificată drept "primire" a restului materialelor de la constructor.
Înregistrarea din data de 05.05.2015 a lucrărilor de construcție (manoperă) în contabilitatea C. nu a dat naștere obligației de plată a unor materiale de construcție de către recurentă, neputând fi calificat drept beneficiu lipsa solicitării la plată când nu era nimic de plată (cu excepția lucrărilor de construcție, pentru care însă au fost date în plată trei parcele de teren, conform înțelegerii părților) și nefiind, oricum, aceasta acuzația din rechizitoriu.
Recurentul B. a arătat, în esență, că nu putea avea reprezentarea acțiunilor dnei A., nici cu privire la lipsa unor documente de achiziție pentru materialele de construcție, nici cu privire la faptul că aceasta va soluționa într-un anumit fel cererile sale de reexaminare, tocmai pentru că nu s-a dovedit existența în sine a înțelegerii frauduloase între părți în vederea remiterii unor foloase necuvenite.
A mai precizat că cel mai important aspect pentru dovedirea lipsei unui raționament logico-juridic apt a conduce la condamnarea sa este contradicția cu însăși soluția de clasare dispusă prin Rechizitoriu cu privire la infracțiunea de dare de mită denunțată de D. și E. și care vizează exact cererea de reexaminare soluționată la data de 07.04.2015 pentru care s-a reținut de către instanța de apel soluția de condamnare.
În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpații au arătat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile de luare, respectiv dare de mită pentru care au fost condamnați, întrucât momentul consumării infracțiunii nu este cel stabilit de către instanța de apel (5.05.2015), termenul de prescripție a răspunderii penale începând să curgă, cel târziu, la finalizarea construcției, respectiv la data de 16.03.2015.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 890/2023 din data de 28 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, doar cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 1 și a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 25 octombrie 2023, cu citarea părților.
Analizând recursurile în casație declarate de inculpații B. și A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casație nu presupune reevaluarea situației de fapt ori a forței probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.
Înalta Curte constată că inculpata A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Ca situație de fapt, instanța de apel a reținut că fapta inculpatei A. care, în calitate de registrator șef al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, a primit de la inculpatul B., prin societățile administrate de acesta - S.C. F. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., foloase necuvenite constând în execuția de lucrări de construcții la roșu în valoare de 191.938,43 RON (manoperă și materiale de construcții) la imobilul proprietate personală situat în comuna Ghercești, județul Dolj, executate în perioada 25.05.2013 - 05.05.2015, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public, respectiv soluționarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B., întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Ca situația de fapt, s-a reținut că fapta acestuia, constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L și al S.C. C. S.R.L., i-a dat inculpatei A., registrator șef al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, foloase necuvenite constând în execuția de lucrări de construcții la roșu în valoare de 191.938,43 RON (manoperă și materiale de construcții) la imobilul proprietatea personală a acesteia, situat în comuna Ghercești, județul Dolj, executate în perioada 25.05.2013 - 05.05.2015, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public, respectiv soluționarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B., întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Contrar susținerii apărării, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina inculpaților A. și B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Baza factuală reținută de instanța de apel, respectiv modalitatea concretă în care inculpații au acționat a determinat reținerea caracterizării în drept menționate, atât instanța de fond, cât și cea de apel reținând în mod corect, săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
De altfel, inculpații critică prin motivele de recurs motivarea instanței de apel apreciind că nu s-au indicat foloasele necuvenite, când, cum și în ce condiții ar fi fost remise de către mituitor, cum s-ar fi înțeles persoană mituită și mituitorul să împartă achiziția acelor materiale.
În acest context, Înalta Curte constată că, având în vedere baza factuală reținută, în sensul că inculpata a primit foloase necuvenite constând în execuția de lucrări de construcții la roșu în valoare de 191.938,43 la imobilul proprietatea personală a acesteia, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public, respectiv soluționarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B., reprezintă o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, având în vedere baza factuală reținută, în sensul că inculpatul B. în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L și al S.C. C. S.R.L., i-a dat inculpatei A., registrator șef al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, foloase necuvenite constând în execuția de lucrări de construcții la roșu în valoare de 191.938,43 RON la imobilul proprietatea personală a acesteia, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public, respectiv soluționarea favorabilă a cererilor de reexaminare a încheierilor de carte funciară formulate în interesul S.C. G. S.R.L., administrată tot de inculpatul B. reprezintă o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen.
De altfel, critica referitoare la lipsa de motivare a instanței de apel ori motivarea sumară a acesteia nu se poate circumscrie cazului de casare invocat. Mai mult, se reține, contrar susținerilor apărării, că instanța de apel a evaluat și explicat în mod detaliat aspectele ce au determinat angajarea răspunderii penale a inculpaților.
În egală măsură, se reține că aspectele invocate de inculpați nu se circumscriu cazului de casare invocat, aceștia solicitând, în realitate, o reapreciere a situației de fapt și a materialului probator în scopul obținerii unei soluții favorabile de achitare.
Astfel, aspectele invocate în susținerea cererii de recurs în casație pun în discuție reformarea situației de fapt și evaluarea forței probante a mijloacelor de probă ce au stat la baza soluției de condamnare, aspecte ce nu pot fi reformate în cadrul procedurii pendinte.
În realitate, în cauză, evaluarea probatoriului a condus instanța de apel la constatarea existenței și întrunirii condițiilor angajării răspunderii penale, iar cazul de casare invocat nu permite reevaluarea forței probante a mijloacelor de probă ori reformarea situației de fapt pentru ca, plecând de la această bază, iar nu de la evaluarea unei chestiuni de drept, să se pronunțe o soluție mai ușoară în raport cu cea definitivă și executorie.
Prin urmare, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv de către instanța de apel și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.
Astfel, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că norma de incriminare pentru care s-a dispus condamnarea se suprapune peste situația de fapt reținută în sarcina inculpaților A. și B.. Acțiunile inculpaților se circumscriu elementului material al infracțiunii de luare de mită, respectiv dare de mită și nu pot fi considerate fără valență penală.
În ceea ce privește lipsa tipicității subiective invocate de apărare, Înalta Curte reține că în cadrul recursului în casație instanța nu poate evalua latura subiectivă a infracțiunii. Condiția de tipicitate sub aspect subiectiv nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare invocat întrucât legiuitorul a reglementat la cazul care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în mod distinct două situații, respectiv cea de la teza I, fapta nu este prevăzută de legea penală și respectiv teza a II-a, fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. Or, cazul de casare invocat se referă strict la examinarea faptei sub aspectul condițiilor de tipicitate de ordin obiectiv.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 890 din data de 28 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulat de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 890 din data de 28 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2023.