ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 iulie 2023

Deliberând asupra apelului declarat de partea civilă A. împotriva sentinței penale nr. 64 din 06 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 06 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. și art. 375 alin. (1), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1), art. 84 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 10 luni închisoare și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Gorj.

În baza art. 85 alin. (2) lit. c) din C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 86 alin. (2) din C. pen., supravegherea obligațiilor stabilite potrivit art. 85 alin. (2) din C. pen. se realizează de Serviciul de Probațiune Gorj.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 25 și art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1357 alin. (1) și art. 1349 C. civ. și art. 11 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 132/2017, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A. și a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către aceasta a sumei de 35.000 euro reprezentând daune morale la cursul BNR de la data efectuării plății și la plata sumei de 10.754,24 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 25 și art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1357 alin. (1) și art. 1349 C. civ. și art. 320 din Legea nr. 95/2006, art. 11 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 132/2017, s-a admis acțiunea civilă și a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către această partea civilă a sumei de 5.237,6 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă A., cu dobânda legală aferentă de la data producerii prejudiciului (09.12.2020-15.12.2020) și până la data achitării efective a debitului.

În baza art. 276 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către partea civilă A. a sumei de 3.750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de parte, reprezentând 3.000 RON onorariu avocat, conform chitanței nr. x din data de 05.12.2022 și 750 RON cheltuieli transport apărător ales conform chitanțelor atașate.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.752 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 152 RON cheltuieli aferentei fazei de urmărire penală.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prev. de art. 196 alin. (2), (3) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, faptul că în după-amiaza zilei de 09.12.2020, inculpata B. a condus autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x, pe str. x din mun. Tg. Jiu, din direcția str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona stației x, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, acroșând-o pe aceasta, cu consecința producerii unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100 - 120 zile de îngrijiri medicale.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei B., care în după-amiaza zilei de 09.12.2020, a condus autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x, pe str. x din mun. Tg. Jiu, din direcția str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona stației x, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, acroșând-o pe aceasta, cu consecința producerii unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100 - 120 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că persoana vătămată A. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza ulterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, în procedura camerei preliminare, la data de 31 ianuarie 2022, sub nr. x/2022/a1.

Prin încheierea nr. 2 din data de 10 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Craiova privind pe inculpata B., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) C. pen.

S-a constatat că, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de apel. S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

În temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus începerea judecății față de inculpata B., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) din C. pen.. În temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., încheierea s-a comunicat de îndată procurorului, inculpatei, părților civile și părții responsabile civilmente.

Partea civilă A. a depus în scris cerere de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 150.000 RON daune morale și 15.000 RON daune materiale, precum și acordarea unei rente viagere în cuantum de 1000 RON/lunar.

Prin cererea depusă pentru termenul din 02.06.2022, partea civilă, în baza art. 20 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., a majorat întinderea pretențiilor la suma de 100.000 de euro, reprezentând daune morale și 30.000 RON daune materiale și acordarea unei rente viagere în cuantum de 1000 RON/lunar.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Jiu s-a constituit parte civilă cu suma de 5.237,6 RON cu dobânda legală aferentă până la data achitării efective a debitului, cheltuieli ocazionate de internarea părții civile A., în perioada 09.12.2020-15.12.2020.

Instanța, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 374 și art. 375 din C. proc. pen., pentru aplicarea procedurii simplificate, a încuviințat cererea formulată de inculpata B. de judecare a cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii.

În baza art. 100 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., a încuviințat proba privind audierea martorilor D. și E. solicitați de către partea civilă A., prin apărător ales, apreciind că aceasta vizează latura civilă a procesului penal, respectiv dovedirea cuantumului daunelor morale.

Martorii D. și E. au fost audiați în ședința publică din data de 09.09.2022, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

În ședința publică din data de 21.09.2022, instanța a admis, în parte, cererea formulată de partea civilă privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2838/A1/2021 din 11.11.2021 realizat de Institutul de Medicină Legală Craiova. Din cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea civilă nu prezintă infirmitate fizică, prezintă cicatrici la nivelul umărului drept și a gleznei drepte fără ca acestea să constituie un prejudiciu estetic grav și permanent în sensul articolului 194 din C. pen.. S-a apreciat gravitatea leziunilor traumatice prezentate la circa 150 de zile de îngrijiri medicale, perioadă ce include și cele 120 de zile acordate inițial.

Partea responsabilă civilmente a depus note de ședință, apreciind în raport de actele medicale ca fiind justificată suma de 140.000 RON daune morale și 7.537,74 RON daune materiale dovedite cu înscrisuri, solicitând admiterea în limita dovedirii cu înscrisuri a acțiunii civile formulate de Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu.

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar, a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, Curtea a constatat următoarele:

La data de 09.12.2020, în jurul orei 13:50, inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Târgu Jiu din direcția str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona stației x, nu a acordat prioritate de trecere părții civile A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, de la stânga la dreapta, lovind-o cu partea frontală stânga a autoturismului, fiind proiectată pe capotă, iar apoi pe partea carosabilă.

Partea civilă a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Jiu unde a fost internată în secția Ortopedie în perioada 09.12.2020-15.12.2020 și a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile accidentului rutier suferit ce au necesitat 75 - 80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii pentru vindecare, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1.000 din data de 23.12.2020 eliberat de Serviciul de Medicină legală Gorj. Diagnosticul la externarea din unitatea medicală a fost fractură col chirurgical humerus drept și fractură cominutivă cap humeral drept operată, imobilizare în eșarfă. Fractură maleola peronieră dreapta și marginală post tibie dreapta imobilizată gipsat. Plagă operatorie în curs de vindecare.

Ulterior, la data de 01.03.2021, a fost eliberat pentru persoana vătămată A. un certificat medico-legal în completarea celui inițial, prin care s-a concluzionat că leziunile suferite ca urmare a accidentului rutier din data de 09.12.2020 mai necesită, suplimentar, încă 25 - 40 de zile de îngrijiri medicale, totalizând astfel un număr de 100 - 120 zile de îngrijiri medicale.

La solicitarea persoanei vătămate A., s-a efectuat în cauză, de către medici legiști din cadrul IML Craiova, o expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, în urma căreia s-a stabilit că persoana vătămată: a prezentat leziuni traumatice posibil produse în data de 09.12.2020, în condițiile accidentului de circulație suferit; la momentul octombrie 2021 aceasta prezenta fractură veche, consolidată col chirurgical humerus drept, osteosinteză cu placă și 9 șuruburi; fractură veche consolidată maleolă peronieră dreaptă; redoare umăr drept post fractură col humeral operată; redoare moderată gleznă dreaptă, urmare a accidentului de circulație suferit în data de 09.12.2020; a fost apreciată gravitatea leziunilor traumatice prezentate la circa 120 zile de îngrijiri medicale, stabilindu-se totodată că nu i-au pus viața în primejdie; asupra incapacității adaptive de muncă (invaliditate) medicii legiști din cadrul IML Craiova au precizat că nu se pot pronunța invocând vârsta persoanei vătămate - 68 ani și o adresă primită de la F. în care se menționează "conform adresei INEMRCM 279/04.04.2019 o persoană are capacitatea de muncă definită de cadrul legal între perioada cuprinsă între 16 și 63, respectiv 65 ani, astfel încât evaluarea capacității de muncă este posibilă în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă în segmentul definit; după vârsta de 63, respectiv 65 de ani sunt prezente modificările structurale și funcționale inevitabil legate de vârstă, greu de diferențiat de cele patologice"; asupra unei eventuale infirmități s-a reținut că se poate concluziona doar după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice recomandate (intervenție chirurgicală pentru scoaterea materialului de osteosinteză și kinetoterapie).

În suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. x din data de 19.10.2022, efectuat în cursul judecății, s-a menționat că partea civilă nu prezintă infirmitate fizică, prezintă cicatrici la nivelul umărului drept și a gleznei drepte, fără ca acestea să constituie un prejudiciu estetic grav și permanent în sensul articolului 194 din C. pen. și s-a apreciat gravitatea leziunilor traumatice prezentate la circa 150 de zile de îngrijiri medicale, perioadă ce include și cele 120 de zile acordate inițial, leziuni produse prin accidentul de circulație din data de 09.12.2020.

Accidentul de circulație a fost surprins de o cameră de supraveghere amplasată pe un imobil din zonă, cât și de camera de supraveghere montată pe autoturismul condus de inculpata B., din vizualizarea imaginilor rezultând că inculpata B. se deplasa cu o viteză redusă în momentul impactului cu pietonul.

Starea de fapt, așa cum a fost menționată, a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății: declarație persoană vătămată A.; proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșă foto și schița locului accidentului; buletine de analiză toxicologică cu print alcooltest, cereri de analiză și fișe examen clinic; CD conținând imagini surprinse de o cameră video amplasată pe un imobil din zona accidentului; certificat medico-legal nr. 1000/23.12.2020 eliberat de SML Gorj pentru persoana vătămată A.; înscrisuri medicale referitoare la persoana vătămată A.; adresă Spitalul Județean de Urgență Tg. Jiu nr. x din 27.10.2021 cu înscrisuri medicale atașate; raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2838/A1 din 11.11.2021 eliberat de IML Craiova pentru persoana vătămată A.; CD conținând imagini video puse la dispoziție de inculpata B.; fotografii puse la dispoziție de inculpată; declarații suspect/inculpat B.; înscrisuri în circumstanțiere depuse de inculpata B., înscrisuri ce atestă daunele materiale depuse de partea civilă, suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. x/19.10.2022 și declarațiile martorilor.

Cu ocazia audierii, inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește, menționând faptul că pe fondul unei stări de emoție din motive personale legate de anumite probleme de sănătate pe care le-a avut tatăl acesteia, nu a conștientizat că poziționase greșit piciorul drept, sub pedala de frână, astfel încât a susținut că a avut impresia că autoturismul pe care îl conducea a rămas fără frâne.

Potrivit art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 "Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor", iar conform art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în ordinea de prioritate stabilită de lege.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că inculpata B. a încălcat dispozițiile art. 72 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în momentul în care a condus autoturismul pe strada x din municipiul Târgu Jiu din direcția str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona stației x, nu a acordat prioritate de trecere părții civile A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.

Urmarea faptei săvârșite de inculpată a rezultat vătămarea integrității corporale a părții civile A., care a suferit leziuni ce au necesitat un număr total de circa 150 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Între fapta săvârșită de inculpată și urmarea produsă există legătură de cauzalitate directă și necondiționată, fapta fiind săvârșită sub aspectul laturii subiective din culpă fără prevedere.

Instanța a constatat, astfel, că fapta inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, la data de 09.12.2020, în jurul orei 13:50, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din municipiul Târgu Jiu din direcția str. x către str. x, iar la trecerea pentru pietoni de pe str. x, în zona stației x, nu a acordat prioritate de trecere părții civile A., care se angajase în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, de la stânga la dreapta, lovind-o cu partea frontală stânga a autoturismului, partea civilă suferind leziuni ce au necesitat un număr total de circa 150 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, realizează elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) și (3) din C. pen.

În consecință, constatând stabilită vinovăția inculpatei dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța de fond a procedat la individualizarea pedepsei, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, și a apreciat că se impune orientarea pedepsei cu închisoarea spre minimul prevăzut de lege.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 83 din C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii; aceasta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, conform dispozițiilor legale - art. 83-86 din C. pen.

Instanța de fond a reținut, sub aspectul laturii civile, că, potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iar conform art. 1385 alin. (1) C. civ., prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatei, s-a apreciat că este necesară, conform art. 1357 C. civ., îndeplinirea următoarelor condițiilor privind existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii delictuale, este definită în art. 1349 alin. (1) C. civ. și reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau intereselor acesteia.

În cauză, fapta ilicită este reprezentată de accidentul auto produs în data de 09.12.2020 de către inculpată, prejudiciul constând în vătămările suferite de partea civilă care a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 150 zile de îngrijiri medicale, legătura de cauzalitate fiind stabilită în urma probatoriului administrat, fapta fiind săvârșită cu vinovăție sub forma culpei.

Prin urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

La data producerii accidentului de circulație pentru autoturismul marca x, nr. de înmatriculare x, condus de inculpată, era încheiată polița RCA de asigurare pentru răspundere civilă auto la asigurătorul S.C. C. S.A., valabilă în perioada 03.02.2020 - 02.02.2021, această societate având calitatea de parte responsabilă civilmente, conform art. 86 din C. proc. pen. și obligată să despăgubească partea prejudiciată potrivit art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 132/2017 pentru prejudiciile cauzate în urma accidentului de circulație produs de vehiculul asigurat.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă, s-a constatat că acestea sunt reprezentate de cheltuielile efectuate de partea civilă cu analizele și tratamentul, ca urmare a accidentului, dar și celelalte cheltuieli efectuate, precum cheltuielile de transport în vederea efectuării tratamentului necesar. Aceste cheltuieli au fost dovedite cu înscrisurile depuse de partea civilă la dosar, însă instanța le-a acordat în parte, respectiv suma de 10.754,24, aceasta fiind suma ce reiese din bonurile fiscale depuse. Instanța nu a luat în considerare înscrisul intitulat decont de cheltuieli Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, în cuantum de 3.084,51 RON, motivat de faptul că acest înscris nu are o ștampilă a unității medicale respective, în cuprinsul acestuia se menționează CAS GJ, iar partea civilă nu a făcut dovada achitării acestor cheltuieli.

Partea civilă a solicitat, de asemenea, obligarea părții responsabile civilmente la suma de 100.000 de euro daune morale.

S-a reținut că în cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpată, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, s-a constatat că este vizată strict alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea integrității corporale a sănătății sau a relațiilor afective ca urmare a decesului persoanelor și nu conferirea unui grad de satisfacție persoanei prejudiciate prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. Viața, integritatea corporală a unei persoane sunt valori sociale importante, iar acordarea daunelor morale trebuie să asigure o reparație echitabilă părții civile. Suferințe psihice îndurate de partea civila sunt de netăgăduit, produse în mod injust, iar pentru repararea acestora se impune cuantificarea daunelor morale la un nivel adecvat și echitabil.

În ceea ce privește principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, s-a constatat că este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. Conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordat. Cuantificarea daunelor morale este subordonată condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real produs părții civile.

Din declarațiile martorei D. audiată în fața instanței de judecată, a rezultat faptul că partea vătămată a fost imobilizată la pat până în luna ianuarie a anului următor, iar după accident aceasta era mai retrasă, spunea că o doare piciorul îi era teamă să mai călătorească. Starea psihică a părții civile a fost evidențiată și de martora E. care a afirmat că partea civilă era total schimbată, afectată, tristă, îi era teamă să mai urce în autoturism și era speriată de zgomotul mașinilor care circulau pe stradă.

Prin urmare, instanța a constatat, în raport de vârsta părții civile la data producerii accidentului de circulație, 68 de ani, leziunile produse ce au necesitat pentru vindecare un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale, tratamentul urmat după producerea accidentului de circulație, probat în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor, că suma de 100.000 de euro solicitată în precizarea la cererea de constituire parte civilă este exagerată și se impune obligarea părții responsabile civilmente la plata către partea civilă a sumei de 35.000 euro cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește acordarea unei rente viagere în cuantum de 1000 RON/lunar, Curtea a constatat că partea civilă nu a motivat în drept această cerere și nu a indicat cum s-a stabilit cuantumul acestei rente viagere ce se solicită a se acorda și ce anume reprezintă.

Potrivit art. 1387 alin. (1) C. civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și art. 1.389 din C. civ., după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă.

Instanța a constatat că nu se impune în cauză acordarea unor sume de bani sub forma unor prestații periodice, având în vedere că la data producerii accidentului de circulație partea civilă, în vârstă de 68 de ani, era pensionară, iar așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, medicii legiști din cadrul IML Craiova au precizat că nu se pot pronunța invocând vârsta persoanei vătămate - 68 ani și o adresă primită de la F. în care se menționează "conform adresei INEMRCM 279/04.04.2019 o persoană are capacitatea de muncă definită de cadrul legal între perioada cuprinsă între 16 și 63, respectiv 65 ani, astfel încât evaluarea capacității de muncă este posibilă în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă în segmentul definit; după vârsta de 63, respectiv 65 de ani sunt prezente modificările structurale și funcționale inevitabil legate de vârstă, greu de diferențiat de cele patologice".

Pe de altă parte, nu s-a probat în cauză o diminuare a veniturilor părții civile în urma accidentului de circulație. Simpla împrejurare că aceasta nu mai poate avea grijă de nepoți nu este de natură să determine acordarea unei prestații periodice.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență, instanța a admis acțiunea civilă și a obligat partea responsabilă civilmente a S.C. C. S.A. la plata către această partea civilă a contravalorii cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă A., astfel cum a rezultat din deconturile de cheltuieli depuse la dosarul cauzei, cu dobânda legală aferentă de la data producerii prejudiciului(09.12.2020-15.12.2020) și până la data achitării efective a debitului.

***

Împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 06 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel partea civilă A..

Cauza a fost înregistrat rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub dosar x/2022, fiind repartizat la Completului 2, cu termen de judecată la data de 20 iunie 2023.

Prin încheierea din 15 mai 2023 și ulterior din 06 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, a admis cererea formulată de inculpata B. și a dispus prelungirea dreptului de circulație pe o perioadă de 30 de zile.

La termenul de judecată din 20 iunie 2023, întrebată fiind de către instanța în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., dacă dorește să dea o declarație în fața instanței de apel, intimată inculpată B. a precizat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel și își menține declarațiile date în fața primei instanțe.

Totodată, în cauză nu s-a solicitat administrarea de probe noi, iar apărătorul ales al apelantei părți civile a precizat că apelul vizează doar latura civilă a cauzei, depunând la dosar motivele de apel.

În esență, apărătorul ales al apelantei părți civile a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Craiova și, rejudecând, admiterea cereri de constituire parte civilă în întregime si acordarea cheltuielilor de judecată, atât cele depuse la instanța de fond cât și cele din apel.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă, a susținut că acestea sunt reprezentate de cheltuielile efectuate de partea civilă cu analizele și tratamentul, ca urmare a accidentului, dar și celelalte cheltuieli efectuate, precum cheltuielile de transport în vederea efectuării tratamentului necesar. Aceste cheltuieli au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, însă instanța le-a acordat în parte, în mod greșit, nefiind luat în considerare înscrisul intitulat decont de cheltuieli Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, în cuantum de 3.084,51 RON, motivat de faptul că acest înscris nu are o ștampilă a unității medicale respective.

S-a apreciat că aceste daune materiale au fost în mod greșit diminuate, deși există la dosarul cauzei deconturi justificative pentru suma de 21.549.76 RON. Chiar și în cazul în care instanța ar considera că nu poate fi demonstrată achitarea sumei de 3.084,51 RON, tot nu reiese suma acordată în cuantum de 10.754,24 RON, ci suma fiind de 18.465,25 RON, astfel că, a solicitat majorarea daunelor materiale conform deconturilor justificative anexate.

De asemenea, s-a mai susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis, în parte, daunele morale solicitate, la un cuantum de 35.000 de euro, deși a solicitat suma de 100.000 euro.

În cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpată, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit este vizată alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea integrității corporale a sănătății sau a relațiilor afective, ca urmare a decesului persoanelor și nu conferirea unui grad de satisfacție persoanei prejudiciate prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. Viața, integritatea corporală a unei persoane sunt valori sociale importante iar acordarea daunelor morale trebuie să asigure o reparație echitabilă părții civile.

S-a susținut că suferințele psihice îndurate de partea civilă sunt de netăgăduit, produse în mod injust, iar pentru repararea acestora se impune cuantificarea daunelor morale la un nivel adecvat și echitabil, respectiv cel solicitat de aceasta.

***

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport cu criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază apelul declarat de apelanta - parte civilă ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:

Prioritar, Înalta Curte reține că apelul declarat de partea civilă A. împotriva hotărârii primei instanțe vizează doar latura civilă a cauzei, așa cum s-a precizat în mod expres în ședința publică din data de 20 iunie 2023, astfel că soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova sub aspectul laturii penale nu poate fi analizată de instanța de control judiciar, aceasta urmând a judeca apelul în limitele conferite de dispozițiile art. 417 din C. proc. pen.

În limitele anterior stabilite, reevaluând particularitățile cauzei, Înalta Curte constată, în totalitate, temeinice statuările facturale ale primei instanțe referitoare la fondul acțiunii civile.

Deopotrivă, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că, în speță, sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatei, de altfel, nici nu au fost formulate critici sub acest aspect.

Astfel, conform art. 1357 din C. civ., "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă."

Din această normă legală se desprind condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane și, pe cale de consecință, pentru a putea fi acordate despăgubiri unei persoane păgubite printr-un fapt ilicit, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Verificându-le în speța dedusă judecății, Înalta Curte reține că fapta ilicită este reprezentată de accidentul auto produs în data de 09.12.2020 de către inculpata B., prejudiciul constă în vătămările suferite de partea civilă A., respectiv leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 150 zile de îngrijiri medicale, legătura de cauzalitate rezultă din probatoriului administrat în cauză și reținut de prima instanță, iar fapta ilicită a fost săvârșită de inculpată cu vinovăție sub forma culpei.

În atare situație, persoana vătămată este îndrituită să primească despăgubiri pentru prejudiciile produse, iar inculpata este ținută să acopere prejudiciul cauzat prin fapta sa.

Persoana vătămată A., constituită parte civilă în procesul penal, a solicitat în fața primei instanțe obligarea inculpatei la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 100.000 de euro, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În ceea ce privește despăgubirile pentru daune materiale acordate de prima instanță și contestate de partea civilă, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod just și temeinic cuantumul acestora, analizând în mod complet și exhaustiv caracterul cert al prejudiciului atât din punct de vedere al existenței, cât și al întinderii sale.

Astfel, conform art. 1349 alin. (2) din C. civ. "(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral."

În dovedirea despăgubirilor pentru daune materiale (reprezentate de cuantumul medicamentelor, alimentelor, procedeelor medicale pentru restabilirea sănătății și deplasarea până la sediul instituțiilor medicale), partea civilă A. a depus la dosar, în fața instanței de fond înscrisuri constând în bonuri de casă, bilete de călătorie, chitanțe și facturi.

Verificând aceste înscrisuri aflate la dosar, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că acestea nu dovedesc în totalitate pretențiile părții civile (suma de 30.000 RON), și nici suma precizată în fața instanței de apel (18.465,25 RON).

Pe lângă decontul de cheltuieli de spitalizare în cuantum de 3084 RON, înlăturat de prima instanță, justificat de faptul că nu s-a făcut dovada achitării respectivei sume de către partea civilă, Înalta Curte reține că nici facturile depuse la dosar, care nu sunt însoțite de dovada achitării sumelor cuprinse în acestea (chitanța de plată) nu pot fi luate în considerare, întrucât acestea nu mai fac dovada achitării sumei de bani, chiar dacă sunt acceptate la plată.

În acest sens, este de reținut că noul C. civ. a abrogat Codul comercial (implicit art. 46 care prevedea că obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează și cu facturi acceptate), iar în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991, facturile fac dovada doar a existenței operațiunii economico-financiare, nu și a plății. Într-o astfel de situație se regăsesc două facturi, respectiv factura nr. x/12.02.2021 în cuantum de 1060 RON, pe care se specifică în mod expres că s-a achitat cu cardul doar suma de 560 RON și are atașat chitanța și bonul emis de G. prin care se face dovada acceptării la plată a sumei de 560 RON și factura nr. x/19.04.2021 în valoare de 2400 RON, care nu are atașată nicio chitanță sau o altă dovadă din care să rezulte că aceasta a fost achitată de către partea civilă.

Totodată, Curtea reține că partea civilă a depus la dosar și chitanțe în dublu exemplar (spre exemplu, chitanța nr. x din data de 19.05.2022, în valoare de 500 RON), dar și chitanțe (chitanța emisă de Casa Județeană de Pensii Gorj pentru suma de 1163 RON reprezentând "bilet tratament stat") sau bilete de călătorie (bilete de tren pe rutele Târgu Jiu-București, București-Constanța), fără a dovedi în vreun fel legătura acestora cu prejudiciul suferit prin fapta ilicită.

În atare situație, având în vedere împrejurarea că partea civilă A. și-a conservat și a depus la dosar înscrisurile ce fac dovada cheltuielilor efectuate cu restabilirea sănătății, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță, că aceasta nu a făcut dovada întregii sume solicitate a-i fi achitate cu titlu de despăgubiri materiale, de 30.000 RON, nici măcar a sumei de 18.465,25 RON indicată în apel, ci doar a sumei de 10.754,24 RON, acordate de prima instanță.

Sub aspectul întinderii despăgubirilor acordate de instanța de fond pentru prejudiciile morale suferite de partea civilă, Înalta Curte reține că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, nepatrimonial este greu de făcut, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferințelor suportate de partea civilă și include o doză de aproximare din partea instanțelor judecătorești, întrucât legea nu stabilește niciun criteriu vizând determinarea cuantumului daunelor morale, acestea fiind lăsate la aprecierea instanței de judecată, în funcție de particularitățile fiecărei cauze în parte.

Însă, pe cale jurisprudențială (națională, dar și europeană) s-au stabilit unele criterii ce se verifică într-o astfel de acțiune, respectiv persoanele îndreptățite la despăgubiri morale, consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuși, în lipsa acestora, instanțele au obligația de a asigura un echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate și despăgubirile acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.

Criteriul echității aplicat în materia despăgubirilor morale, astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO, are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Pentru a aprecia, la rândul său, asupra cuantumului daunelor morale, Înalta Curte are în vedere faptul că actele medicale depuse la dosar și rapoartele de expertiză medico-legală eliberate părții civile (raport și supliment la acesta), coroborate și cu declarațiile martorilor D. și E., sunt de natură a releva intensitatea și durata suferințelor fizice resimțite de partea civilă, ca și impactul în viitor al accidentului produs asupra acesteia.

Astfel, după accident persoana vătămată a fost internată în spital pe perioada 09.12.2020-15.12.2020, fiind astfel scoasă din mediul familial și social.

Urmarea accidentului, acesta a suferit mai multe leziuni traumatice grave care, însă, nu i-au pus viața în primejdie, dar care au necesitat pentru vindecare un număr de aproximativ 150 de zile de îngrijiri medicale și intervenții chirurgicale.

În toată această perioadă partea civilă a fost supusă atât suferințelor fizice, cât și suferințelor psihice, întrucât nu a mai putut să desfășoare aceleași activități curente pe care le desfășura înainte și, pentru o perioadă de timp, nu a mai putut să se îngrijească singură, ceea ce a avut un impact major asupra psihicului acesteia.

Prin urmare, vătămarea părții civile A. a avut consecințe negative asupra acesteia legate de normala desfășurare a vieții sale sociale pe o anumită durată de timp, însă nu a rămas cu vreo infirmitate fizică posttraumatică sau cu vreun prejudiciu estetic grav și permanent.

Pe de altă parte, însă, Înalta Curte trebuie să ia în considerare și finalitatea instituirii daunelor morale, faptul că aceste daune morale se acordă într-un cuantum suficient pentru a realiza o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, dar în același timp nu trebuie să se transforme într-o sursă de venit nejustificată, respectiv într-o îmbogățire fără just temei.

În raport cu toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că valoarea despăgubirilor civile pentru acoperirea prejudiciului moral acordate părții civile de prima instanță, în cuantum de 35.000 de euro, alături și de stabilirea unei pedepse de 10 luni închisoare pentru infracțiunea săvârșită de inculpată, constituie o reparație adecvată, echitabilă și suficientă a prejudiciului moral cauzat părții civile la acest moment.

Înalta Curte nu a putut reține susținerea părții civile în sensul că se impune majorarea despăgubirilor civile acordate pentru daune morale, întrucât, așa cum s-a reținut anterior, prima instanță a evaluat în mod corect împrejurările cauzei și a acordat un cuantum echitabil, care respectă întrutotul atât jurisprudența națională și europeană, cât și realitățile socio-economice actuale.

În concluzie, Înalta Curte, constatând că despăgubirile acordate de prima instanță sunt stabilite în mod echitabil, în conformitate cu criteriile desprinse pe cale jurisprudențială și se încadrează în cuantumul despăgubirilor acordate de instanțele judecătorești în situații similare, reține ca fiind nefondat apelul declarat de partea civilă.

***

Pentru toate considerentele de fapt și de drept anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă A. împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 06 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2023 pronunțată de Înalta Curte în prezentul dosar, în temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, s-a admis cererea formulată de inculpata B. și s-a prelungit dreptul de circulație pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.07.2023 până la data de 10.08.2023.

Conform art. 111 alin. (6) teza I din O.U.G. nr. 195/2002, "La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunțării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești."

Cum prezenta hotărâre este definitivă la momentul pronunțării acesteia, 27 iulie 2023, iar dreptul de circulație a fost prelungit prin încheierea menționată până la data de 10 august 2023, moment ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, Înalta Curte, în baza art. 111 alin. (6) teza I din O.U.G. nr. 195/2002, va constata încetat dreptul de circulație al inculpatei B., prelungit prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2022, la momentul pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelanta parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sub aspectul solicitării apelantei părți civile de acordare a cheltuielilor de judecată, atât cele de la instanța de fond, cât și cele din apel, Înalta Curte reține că prima instanță a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. la plata către partea civilă A. a sumei de 3.750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de parte la judecata în fond, reprezentând 3.000 RON onorariu avocat, conform chitanței nr. x din data de 05.12.2022 și 750 RON cheltuieli transport apărător ales, conform chitanțelor atașate, iar în cadrul motivelor de apel nu s-au formulat critici cu privire la această dispoziție cuprinsă în sentința apelată.

Cât privește acordarea cheltuielilor judiciare efectuate de apelanta parte civilă în apel, Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen., care fac trimitere la legea civilă pentru stabilirea obligației de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de parte.

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată." Or, în cauză, așa cum s-a reținut în cele ce preced, apelul declarat de partea civilă va fi respins, ca nefondat, situație în care apelanta parte civilă este partea care pierde procesul, astfel că nu este îndreptățită la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel.

Astfel fiind, în baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, cererea formulată de apelanta parte civilă de acordare a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă A. împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 06 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 111 alin. (6) teza I din O.U.G. nr. 195/2002, constată încetat dreptul de circulație al inculpatei B., prelungit prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2022, la momentul pronunțării prezentei decizii.

Prezenta decizie se comunică Inspectoratului de Poliție Județean Gorj - Serviciul Poliției Rutiere.

Obligă pe apelanta parte civilă la plata sumei de 300 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de apelanta parte civilă de acordare a cheltuielilor judiciare.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea deciziei la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 27.07.2023.