ÎCCJ, Secția penală, decizia din 05.02.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 1684/2025 a Judecătoriei Craiova

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1684 din data de 30 iunie 2025 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2024, în baza art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. În baza art. 88 alin. (3) C. pen. s-a revocat amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 328/10.02.2021 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 23.03.2021, și s-a dispus aplicarea și executarea acesteia.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 339/15.04.2024 a Judecătoriei Craiova, definitivă decizia penală nr. 564/25.04.2024 a Curții de Apel Craiova. S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea de furt calificat ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 328/10.02.2021 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 23.03.2021, și cu sentința penală nr. 339/15.02.2024 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 564/25.04.2024 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., art. 97 alin. (1) rap. la art. 38-art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 339/15.04.2024 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 564/25.04.2024 a Curții de Apel Craiova, și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 328/10.02.2021 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 23.03.2021, aplicându-se pedeapsa cea mai grea - de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu și fix de 6 luni reprezentând o treime din celelalte pedepse, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) n) și alin. (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acestuia ori de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 100 de m, ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen. și alin. (3) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), n) C. pen.

s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acestuia ori de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 100 de m, ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 45 alin. (4) C. pen. s-a dedus partea din pedeapsa complementară executată începând cu data de 25.04.2024, la zi. În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și perioada arestării preventive de la data de 06.10.2023, până la data de 25.04.2024.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 950 RON reprezentând cheltuieli judiciare față de stat (din care, suma de 150 de RON aferentă fazei de urmărire penală, suma de 200 de RON aferentă fazei de cameră preliminară și suma de 600 RON aferentă fazei de judecată). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 1241 din data de 11 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 1684/2025 a Judecătoriei Craiova.

S-a dedus în continuare durata pedepsei complementare la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel. Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 26 noiembrie 2025, a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A., prin apărător ales, avocat C., prin care, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., a susținut că apelul declarat de acesta nu a fost admis iar prin decizia atacată i-au fost menținute încadrările juridice și soluția de condamnare. A mai arătat că judecata în apel s-a desfășurat fără respectarea garanțiilor privind dreptul la apărare/dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen., a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulate de către inculpatul A., cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 4 decembrie 2025. Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise. Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 decembrie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc.

pen., la data de 05 februarie 2026, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1241 din 11 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reține următoarele: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare. În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..: "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație." Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen..

Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație. Se reține că decizia penală nr. 1241 din data de 11 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen.., se constată că și acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularul cererii de recurs în casație este inculpatul A., iar, prin decizia recurată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta. Deopotrivă, este respectată și cerința reglementată de art. 435 C. proc. pen.., cererea de recurs în casație fiind formulată cu respectarea termenului prevăzut de aceste dispoziții. Se constată că sunt îndeplinite și cerințele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., în sensul că în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie, motivat de faptul că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea la primul termen de judecată a cererii de amânare în vederea angajării unui avocat, a fost respins apelul declarat de acesta, fiindu-i menținută încadrarea juridică și soluția de condamnare. Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc.

pen.. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor. Așadar, se reține că aspectele invocate de recurentul-inculpat A., în cadrul cererii de recurs în casație, nu se circumscriu, nici formal, cazului de recurs în casație invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat în mod constant că acest caz de recurs în casație este incident numai atunci când judecata s-a desfășurat în fața unei instanțe inferioare celei competente potrivit legii-după materie sau după calitatea persoanei, iar încălcarea dispozițiilor privind competența a intervenit în cursul judecății. Cazul de recurs în casație analizat este echivalent motivului de nulitate absolută ce derivă din nerespectarea competenței materiale sau personale a instanțelor de judecată, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și condițiilor corelative în care sancțiunea echivalentă a nulității.

Or, criticile formulate de recurent în sfera cazului de recurs în casație analizat aduc în discuție, în mod exclusiv, modalitatea de soluționare a cauzei în apel, din perspectiva asigurării dreptului lui la apărare, iar nu aspecte de nerespectare a dispozițiilor referitoare la competența după materie (ratione materiae) și/sau competența după calitatea persoanei (ratione personae), atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente. Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În acest context, concluzia ce se impune în cauză este că, din perspectiva motivării, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aspect care justifică ipoteza invocării formale a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Totodată, în acest punct de analiză, este util a se aminti practica instanței supreme care a statuat în sensul că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilității cererii de recurs în casație (încheierea nr. 13/RC din 20 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 76/RC din 09 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012, încheierea nr. 103/RC din 30 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 92/RC din 01 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013, încheierea nr. 80/RC din 14 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016).

Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, așa cum prevăd dispozițiile art. 447 din C. proc. pen., care stipulează că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se verifică exclusiv legalitatea și nu temeinicia hotărârii atacate. În jurisprudența instanței supreme s-a constatat că în situația în care argumentele aduse în susținerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, nu există motive pentru a se constata admisibilitatea cererii de recurs în casație. Ca atare, recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele.

Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate. Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1241 din 11 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1241 din 11 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 februarie 2026.