ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de la data de 05.02.2018 s-a primit și înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2018 rechizitoriul cu nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul A., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și a unei infracțiuni de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în final, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Din conținutul actului de sesizare rezultă, în esență că în seara zilei de 09.12.2015, după ce a consumat băuturi alcoolice, în compania martorului B., în timp ce conducea autoturismul marca Cielo, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localității Poiana Mare, jud. Dolj, respectiv, pe DJ 553, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, inculpatul A. l-a accidentat pe numitul C., care, din cauza leziunilor traumatice suferite, a decedat ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.

Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, ale părților civile, martorilor, raport de expertiză medico-legală de necropsie, acte, raport de analiză toxicologică a alcoolemiei, procese-verbale întocmite de organele de poliție, raport de expertiză tehnică auto, raport de expertiză criminalistică și suplimentul la acesta, și alte înscrisuri.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21 martie 2018, judecătorul de Cameră Preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și a unei infracțiuni de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în final, cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.

La termenul de judecată din data de 25.05.2018, instanța de fond, după ce a procedat la prezentarea succintă a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. (2) C. proc. pen., a adus la cunoștința inculpatului prezent învinuirea ce i se aduce și a înștiințat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, precum și celelalte drepturi și obligații prevăzute de art. 83 C. proc. pen., art. 108 C. proc. pen. și art. 374 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., instanța de fond a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate săvârșirea faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar dacă instanța va reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută va beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu o treime iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Potrivit art. 375 alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a procedat la ascultarea inculpatului A., care a învederat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa astfel cum sunt prezentate în rechizitoriu și că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind de acord ca în situația în care vor fi găsit vinovat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, declarația în acest sens fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen. inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen. instanța de judecată soluționează latura penală atunci când reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii

Instanța respinge cererea inculpatului atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Cu privire la cererea formulată de inculpatul A., privind judecarea cauzei pe baza procedurii în cazul recunoașterii învinuirii prev de art. 375 C. proc. pen., instanța de fond având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le recunoaște și le însușește, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel încât va admite cererea inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 09.12.2015, în jurul orelor 1800-1815, inculpatul A., împreună cu martorul B., s-a deplasat la barul denumit « La Gore », din Com. Poiana Mare, Jud. Dolj, conducând autoturismul marca x, de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare x. După ce a consumat o importantă cantitate de băuturi alcoolice, în localul respectiv, în compania martorului B., în jurul orelor 1925-1930, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului mai sus-menționat, intenționând să ajungă acasă, în Mun. Băilești.

Întrucât consumase băuturi alcoolice, inculpatul a ales o rută mai ocolitoare, însă mai puțin circulată.

În timp ce conducea autoturismul pe DJ 553, deplasându-se spre Mun. Băilești, (pe direcția Poiana Mare-Maglavit), pe raza com. Poiana Mare, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, într-o curbă la stânga, cunoscută sub denumirea de « curba de la gară », în dreptul locuinței familiei D. (conform schiței locului faptei), l-a acroșat pe victima C., care se deplasa cu o bicicletă nesemnalizată, în aceeași direcție de mers. De asemenea, biciclistul nu purta vestă reflectorizantă, așa cum ar fi fost regulamentar să circule, în condiții de noapte, pe un astfel de drum județean, care era iluminat public.

În urma impactului, victima C. a fost aruncată în afara părții carosabile, iar inculpatul a frânat brusc autoturismul, din această cauză, deviindu-i traiectoria de deplasare, pătrunzând pe contrasens, oprind aproape instantaneu, în fața autoturismului marca E., cu nr. de înmatriculare DJ-01-WTW, condus de martorul F., care venea din sens opus și care, auzind zgomotul frânelor autoturismului condus de inculpat, însă, ieșind dintr-o curbă, având vizibilitate pe o rază scurtă de drum, în direcția de mers și neînțelegând ce a determinat o frânare atât de bruscă și de puternică, a acționat la rândul lui, brusc frâna, reușind să evite coliziunea cu autovehiculul inculpatului care îi apăruse, în mod surprinzător, în față, pe sensul său de deplasare.

În momentul în care cele două autoturisme au oprit față în față, inculpatul A. și martorul B. au coborât, fiind întrebați de martorul F., dacă au pățit ceva, neînțelegând ce anume putuse să determine o frânare atât de puternică și de bruscă a autovehiculului condus de inculpat. În timp ce inculpatul și martorul B. s-au îndreptat spre partea din spate a autoturismului cu care se deplasaseră, i-au răspuns că «era unul căzut », fără însă a-i da mai multe amănunte. Deși martorul F. a observat bicicleta lângă o grămadă de nisip, lângă carosabil, nevăzând victima, a crezut că era vorba de vreo persoană căzută din cauza stării foarte avansate de ebrietate, cunoscând că în acea zonă erau două baruri.

Observând că din spate, dinspre mun. Calafat venea o ambulanță, martorul F. a pornit autoturismul, continuându-și deplasarea spre locuința sa din Com. Poiana Mare, împreună cu soția sa, martora G., care ocupa locul din dreapta față.

Înainte ca ambulanța respectivă să ajungă la locul accidentului, în fața acesteia se deplasa un autoturism de poliție, care a fost oprit de către inculpatul care realizase că îl accidentase pe victima C.. Echipajul de poliție format din doi polițiști a oprit imediat ambulanța, care l-a preluat pe victima accidentului de circulație, transportându-l în stare gravă, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.

Din cauza traumatismelor suferite în accidentul de circulație a cărui victimă fusese, la data de 12.12.2015 s-a produs decesul numitului C., în cadrul secției de Neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova.

Analizând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală și necontestat de părți (art. 374 alin. (7) N. C. proc. pen.), instanța de fond a constatat că starea de fapt expusă în actul de sesizare cât și încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului este corectă și dovedită cu probele administrate în cauză.

Instanța de fond a reținut că recunoașterea inculpatului A. se coroborează cu următoarele mijloace de probă: declarații martori, raport de expertiză medico-legală de necropsie, acte, raport de analiză toxicologică a alcoolemiei, procese-verbale întocmite de organele de poliție, raport de expertiză tehnică auto, raport de expertiză criminalistică și suplimentul la acesta.

Prin raportul de expertiză medico-legală de necropsie nr. x/A3/2015, întocmit la data de 14.02.2016, de către I.M.L. Craiova, s-a concluzionat că, « moartea numitului C. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, urmarea unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală, traumatism toracic cu multiple fracturi costale bilaterale și de coloană vertebrală toracală cu hemotorax și fracturi ambele oase gamba stângă, complicate în evoluție și bronhopneumonie. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și compresiune, în condițiile accidentului rutier suferit. Între leziunile de violență și deces există legăturăde cauzalitate directă, necondiționată. Moartea sus-numitului datează din 12.12.2015. »

Inculpatul A. a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, care, la orele 2037 a indicat o valoare a alcoolemiei acestuia de 0,66 mg/l alcool în aerul expirat. Ca urmare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la la Spitalul Municipiului Calafat, unde i-au fost prelevate două probe de sânge, pentru stabilirea valorii alcoolemiei.

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. 618/2015, din data de 18.02.2016, s-a stabilit o valoare a alcoolemiei, în sângele recoltat inculpatului H., după cum urmează: proba I = ora recoltării: 2120, de 1,30 g ‰ și proba a II-a = ora recoltării: 2220, de 1,10 g ‰.

În cauză a fost dispusă și o expertiză medico-legală de calcul retroactiv a alcoolemiei inculpatului, însă, prin adresa cu nr. A12/4301/2016, din data de 06.06.2016, Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" a comunicat că, "din declarația de consum a numitului A., rezultă că, la momentul evenimentului rutier, alcoolul s-ar fi aflat în faza de absorbție. Conform Reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.20015, a Consiliului Superior de Medicină Legală, în cazul consumului pe nemâncate, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă, consumul a încetat cu cel puțin 45 de minute înaintea evenimentului rutier. Ca atare, calculul retroactiv solicitat pentru ora 1935, în data de 09.12.2015, nu se poate efectua. »

Conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x-y din 11.12.2015, Serviciul de Medicină Legală Mehedinți a stabilit că, în data de 09.12.2015, la orele 2325, victima C. a avut în sânge, o alcoolemie de 2,70 g ‰.

În vederea stabilirii împrejurărilor și dinamicii producerii accidentului rutier, a cărui victimă a fost numitul C., precum și stabilirea culpei persoanelor implicate, în cauză a fost dispusă și efectuarea unei expertize tehnice auto.

Raportul de expertiză tehnică auto întocmit la data de 04.07.2016, de către expertul tehnic I. a concluzionat că, deși s-a stabilit că, « viteza cu care inculpatul A. circula în momentul producerii accidentului rutier, era de 66 km/oră, nu există legătură de cauzalitate între viteză și accidentul a cărui victimă a fost numitul C. Cauza care a generat evenimentul rutier a fost pătrunderea în partea carosabilă, într-un spațiu de 1,40 m, a biciclistului victimă, fără să se asigure, fie de pe pe strada laterală, sau de pe trotuar. (...) Accidentul putea fi evitat, dacă victima C., care conducea bicicleta, pătrundea în partea carosabilă, după ce se asigura. (...) Evenimentul rutier nu s-a produs ca urmare a unei defecțiuni tehnice la sistemul de direcție, rulare sau frânare, el s-a produs ca urmare a coliziunii cu un obstacol apărut inopinant în partea carosabilă, biciclistul. »

În cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, care a stabilit existența culpei comune, atât a victimei, cât și a inculpatului, în producerea accidentului. Astfel, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, întocmit de către expertul criminalist autorizat J., s-a concluzionat că « (...) valoarea probabilă a vitezei inițiale a autovehiculului implicat în accident, a fost de cca 74 km/h. Locul estimativ al impactului s-a situat în zona de început a urmelor de frânare identificate la fața locului, la o distanță de cca 1,4 m față de marginea de pe partea dreaptă a carosabilului, avându-se în vedere sensul Poiana Mare-Maglavit. Prezența numitului C. pe partea carosabilă a generat o stare de pericol potențial, întrucât constituia un obstacol pentru autovehiculele care circulau pe sensul Poiana Mare-Maglavit. Starea de pericol iminent s-a declanșat în momentul în care conducătorul auto a avut posibilitatea de a observa victima pe partea carosabilă. Victima putea preveni accidentarea sa, dacă nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă, constituind astfel, un obstacol pentru autovehiculele ce se deplasau în direcția Poiana Mare-Maglavit. În situația analizată, conducătorul auto nu putea evita producerea accidentului, dar ar fi putut să prevină evenimentul rutier respectiv, dacă ar fi adaptat viteza autoturismului la spațiul de vizibilitate frontală de care dispunea la acel moment.

Accidentarea numitului C. s-a datorat prezenței acestuia pe partea carosabilă, constituind astfel, un obstacol pentru autovehiculele care circulau pe sensul Poiana Mare-Maglavit, precum și neadaptării vitezei autoturismului, de către inculpatul A., la condițiile de drum existente la acel moment ».

Raportat la aceste concluzii, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (cercetarea la fața locului, declarațiile martorilor), a rezultat că, inculpatul A., a încălcat următoarele reguli de circulație, reglementate de O.U.G. nr. 195/2002 Rep.: - art. 35 pct. 1 - « Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor (...).», - art. 49 - « limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. », - art. 48 - « Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, (...)."

La data de 19.07.2017, inculpatul A. a formulat obiecțiuni la Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, întocmit de către expertul criminalist autorizat J., care au fost admise de către organul de urmărire penală, prin ordonanța nr. 911/P/2015, din 28.07.2017.

Prin suplimentul nr. 277 din 19.09.2017, la Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, expertul criminalist autorizat J. a răspuns punctual, la obiecțiunile inculpatului, precizând, în final, că, « se mențin opiniile formulate în cadrul Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, cu precizările/completările expuse în prezenta lucrare. »

Instanța de fond a stabilit că fapta săvârșită de către inculpatul A., care, în seara zilei de 09.12.2015, după ce a consumat băuturi alcoolice, în compania martorului B., în timp ce conducea autoturismul marca Cielo, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localității Poiana Mare, jud. Dolj, respectiv, pe DJ 553, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, l-a accidentat pe numitul C., care, din cauza leziunilor traumatice suferite, a decedat ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în concurs real.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, lipsa antecedentelor penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și culpa comună a victimei și inculpatului în producerea evenimentului rutier.

Instanța de fond a apreciat culpa egală a victimei și inculpatului în producerea evenimentului rutier, de 50%, întrucât dacă oricare dintre aceștia ar fi respectat legislația rutieră, accidentul nu s-ar fi produs.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (de la 2 la 7 ani închisoare), reduse potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare), respectiv limitele prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. pentru infracțiunea săvârșită (de la 1 la 5 ani închisoare sau amendă), reduse potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare).

În aceste limite și având în vedere criteriile analizate (atitudine sinceră, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa și de colaborare cu organele de anchetă, vârsta inculpatului, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale, faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului și victimei, pe fondul pătrunderii pietonului pe partea carosabilă și în aceeași măsură pe fondul neadaptării vitezei autoturismului de către conducătorul auto, ambii participanți la trafic fiind influenta băuturilor alcoolice), instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 375 C. proc. pen. rap.la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, respectiv în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 375 C. proc. pen. rap.la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), (2) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, rezultată din pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni, care reprezintă 1/3 (o treime) din pedeapsa de 9 luni închisoare, apreciindu-se că această pedeapsă constituie un mijloc apt de îndreptare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Având în vedere că: a) pedeapsa aplicata este de 1 an și 7 luni închisoare; b) inculpatul A. nu a mai fost condamnat anterior; c) inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; d) raportat la persoana inculpatului care beneficiază de posibilități de îndreptare și care anterior săvârșirii infracțiunii a avut o conduită firească în societate, instanța de fond a apreciat că poate fi aplicată instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 91 și următoarele C. pen. și că aplicarea unei pedepse orientate la limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, precum și dispunerea unei modalități de executare neprivative de libertate, sunt în măsură să contribuie în mod direct la realizarea scopului preventiv educativ și sancționator al pedepsei avut în vedere de legiuitor.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit de instanța potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul A. a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Dolj; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare ce depășește 5 zile, - să comunice schimbarea locului de munca; - să comunice informații și documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existența.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., inculpatul A. a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere sa execute obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul A. a fost obligat să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o munca neremunerată în folosul comunității pe o perioada de 60 zile în cadrul Primăriei mun. Băilești sau al Liceului Teoretic "Mihai Viteazu", Băilești, jud. Dolj.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 2816,31 lei.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap.la art. 19-25 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., partea responsabilă civilmente K. SA a fost obligată la plata sumei de 1.408,15 lei, reactualizată cu indicele de inflație, de la data producerii prejudiciului și până la data de plății efective a debitului către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare, în funcție de gradul de vinovăție în producerea accidentului stabilit în sarcina inculpatului, respectiv de 50%.

S-a luat act de contractul de tranzacție încheiat la data de 01.02.2018 între partea responsabilă civilmente K. SA și părțile civile L. și M.

În baza art. 274, alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.624 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în faza de urmărire penală și la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în faza de judecată.

Împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 21 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A. a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova fiind apreciată ca netemeinică arătându-se faptul că, raportat la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond nu a atribuit semnificația cuvenită și nu a evaluat în mod corespunzător criteriile specifice de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel s-a considerat că aplicarea unei pedepse situată la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și o pedeapsă apropiată de minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., este netemeinică, aceste pedepse fiind greșit individualizate.

În esență s-a apreciat că reținerea proporției de 50% pentru fiecare dintre cei implicați respectiv inculpat și victimă precum și atitudinea de recunoaștere a inculpatului, gradul de instruire, vârsta nu justifică pedepsele aplicate de către instanță, în condițiile în care inculpatul consumase băuturi alcoolice înainte de a se deplasa spre Băilești, unde intenționa să ajungă.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, conform art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este nefondat, urmând să fie respins.

Cu titlu de premiză în demersul de examinare a acestor motive de critică prin apelul promovat în cauza de față, Înalta Curte reamintește că prin conformare la dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. care stabilește "efectul devolutiv" al apelului și limitele sale va proceda la examinarea apelului sub toate aspectele de fapt și de drept.

Înalta Curte va avea în vedere pentru reținerea situației de fapt din cauza de față imputată, mijloacele de probă administrate în cursul judecății fondului și în faza de urmărire penală.

Instanța de apel a reținut că în seara zilei de 09.12.2015, după ce a consumat băuturi alcoolice, în compania martorului B., în timp ce conducea autoturismul marca Cielo, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localității Poiana Mare, jud. Dolj, respectiv, pe DJ 553, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, l-a accidentat pe numitul C., care se deplasa pe o bicicletă nesemnalizată.

Imediat după producerea accidentului victima C. a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova cu o ambulanță, dar, urmare leziunilor traumatice suferite, aceasta a decedat .

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x/2015, din data de 18.02.2016, s-a stabilit o valoare a alcoolemiei, în sângele recoltat inculpatului H., după cum urmează: proba I = ora recoltării: 2120, de 1,30 g ‰ și proba a II-a = ora recoltării: 2220, de 1,10 g ‰.

Conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x-y din 11.12.2015, Serviciul de Medicină Legală Mehedinți a stabilit că, în data de 09.12.2015, la orele 2325, victima C. a avut în sânge, o alcoolemie de 2,70 g ‰.

În cauză s-au efectuat două rapoarte expertiză tehnică auto.

Astfel din raportul de expertiză tehnică auto întocmit la data de 04.07.2016, de către expertul tehnic I. a rezultat că, accidentul s-a produs datorită coliziunii autovehicolului condus de către inculpat cu un obstacol apărut inopinat pe partea carosabilă, respectiv bicicleta condusă de victimă.

Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, a stabilit existența culpei comune, atât a victimei, cât și a inculpatului, în producerea accidentului.

Astfel expertul criminalist autorizat J., a concluzionat că « (...) valoarea probabilă a vitezei inițiale a autovehiculului implicat în accident, a fost de cca 74 km/h. Locul estimativ al impactului s-a situat în zona de început a urmelor de frânare identificate la fața locului, la o distanță de cca 1,4 m față de marginea de pe partea dreaptă a carosabilului, avându-se în vedere sensul Poiana Mare-Maglavit. Prezența numitului C. pe partea carosabilă a generat o stare de pericol potențial, întrucât constituia un obstacol pentru autovehiculele care circulau pe sensul Poiana Mare-Maglavit. Starea de pericol iminent s-a declanșat în momentul în care conducătorul auto a avut posibilitatea de a observa victima pe partea carosabilă. Victima putea preveni accidentarea sa, dacă nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă, constituind astfel, un obstacol pentru autovehiculele ce se deplasau în direcția Poiana Mare-Maglavit. În situația analizată, conducătorul auto nu putea evita producerea accidentului, dar ar fi putut să prevină evenimentul rutier respectiv, dacă ar fi adaptat viteza autoturismului la spațiul de vizibilitate frontală de care dispunea la acel moment.

Accidentarea numitului C. s-a datorat prezenței acestuia pe partea carosabilă, constituind astfel, un obstacol pentru autovehiculele care circulau pe sensul Poiana Mare-Maglavit, precum și neadaptării vitezei autoturismului, de către inculpatul A., la condițiile de drum existente la acel moment ».

Raportat la aceste concluzii, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (cercetarea la fața locului, declarațiile martorilor), a rezultat că, inculpatul A., a încălcat următoarele reguli de circulație, reglementate de O.U.G. nr. 195/2002 Rep.: - art. 35 pct. 1 - « Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor (...).», - art. 49 - « limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. », - art. 48 - « Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, (...)."

Înalta Curte constă faptul că în mod corect s-au reținut doar concluziile din Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017.

Având în vedere starea de fapt stabilită, Înalta Curte reține că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cele două infracțiuni reținute fiind comise în concurs real, fiind corect reținută și proporția de 50% culpă în producerea accidentului atât pentru inculpat cât și pentru victimă.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond, în momentul alegerii pedepselor a cuantumului acestora și a modalității de executare, a avut în vedere, toate împrejurărilor cauzei, astfel încât pedepsele principale și modalitatea de executare au fost corespunzător stabilite.

Astfel, se constată că la individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut cont de starea de pericol creată de inculpat, faptul că acesta a avut încă din momentul imediat următor producerii accidentului și în timpul derulării anchetei, o conduită corectă(a anunțat rapid organele de poliție care patrulau în zonă astfel încât victima a fost transportată imediat la spital cu o ambulanță).

De asemenea Înalta Curte reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, de colaborare cu organele de urmărire penală. S-a avut în vedere și vârsta inculpatului, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale precum și faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului și victimei.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 21 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, vor rămâne în sarcina statului.

Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 21 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2018.