ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2012

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 10 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat și părțile civile împotriva sentinței penale nr. 502 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj – Secția Penală. A fost menținută starea de arest a inculpatului V.M. și a fost dedusă prevenția de la 8 noiembrie 2011 la zi. Au fost obligați recurenții la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 502 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj în dosarul nr. 17882/63/2011, în baza dispozițiilor art. 178 alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar în baza disp. art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.M. să execute pedeapsa cea mai grea - aceea de 4 ani închisoare și i s-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 26 iunie 2011, la zi, iar conform art. 38 C. proc.

pen. raportat la art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns soluționarea acțiunilor civile și s-a fixat termen la data de 16 noiembrie 2011, pentru citarea părților și înaintarea adresei către Fondul de Protecție a Victimei, la care se vor anexa copii de pe cererile de constituire ca părți civile și de pe actul de inculpare. A fost obligat inculpatul la 3.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 1745 lei taxă acte medico-legale, 800 lei onorariu expertiză tehnică și 400 lei onorariu avocat oficiu urmărire penală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 701/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului V.M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) din C. pen.

și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că în luna iunie 2011, inculpatul, în vârstă de 26 ani - angajat în cadrul Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul de Poliție al jud. Dolj - avea calitatea de organ de cercetare a poliției judiciare și desfășura activitatea ca agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Bistreț. În seara de 26 iunie 2011, în jurul orelor 19:30, inculpatul a plecat cu autoturismul proprietate personală , de la locuința părinților din Dăbuleni, către localitatea Bistret, fiind în stare de ebrietate, consumând băuturi alcoolice (bere) pe timpul zilei și în noaptea anterioară, împreună cu mai mulți prieteni, între care martorii R.V.F.

și M. I.F. În jurul orelor 20:40, în timp ce rula pe DN 55A la Km 8+600, în afara comunei Ostroveni, în direcția localității Zăval, inculpatul a ațipit la volan, împrejurare în care a pierdut controlul direcției de deplasare, pătrunzând pe contrasens, respectiv pe partea stângă a drumului, pe care rula regulamentar o bicicletă ce era condusă de victima N.A. Autoturismul condus de inculpat a lovit cu partea stângă-față bicicleta condusă de victimă, iar în urma impactului, N.A. a fost proiectat pe marginea carosabilului, suferind leziuni traumatice grave ce au condus în scurt timp la deces. După comiterea faptei, V.M. a părăsit locul accidentului și a ascuns autoturismul avariat într-un lăstăriș din pădurea Zăval, la o distanță de aproximativ 150 m de șosea.

Victima N.A. a fost observată pe marginea carosabilului de martorii D.D. și P.J., ce se deplasau cu un autoturism către localitatea Zăval și, realizând că s-a produs un accident rutier, au anunțat evenimentul la SNUAU 112. La scurt timp după producerea accidentului, respectiv la orele 20:49, inculpatul a apelat telefonic Centrul Unic pentru Apeluri de Urgență 112 Dolj și a anunțat că între localitățile Ostroveni și Măceșu de Sus s-a produs un accident rutier, în urma căruia o persoană a suferit vătămări corporale. În timpul discuției nu a spus operatorului că el a fost implicat în accident, iar când a fost întrebat de acesta cum se numește, a închis telefonul, aspect ce a rezultat din procesul-verbal de transcrierii a convorbirii.

După aproximativ 40 minute, timp în care a conștientizat că va fi depistat de organele de anchetă, a apelat din nou Centrul Unic pentru Apeluri de Urgență 112 Dolj și a relatat operatorului că a fost implicat în accidentul rutier, declinându-și totodată identitatea. Organele de anchetă l-au găsit pe inculpat în locul indicat de acesta, în apropierea autoturismului ascuns în pădure, iar în urma testării cu aparatul etilotest, s-a stabilit că avea o alcoolemie de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Dăbuleni, unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 731/732/2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt, a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,80 g%0 - la orele 22,05 -, respectiv de 1,60 g%0 - la orele 23,05, iar p rin raportul de expertiză medico-legală nr. 1552/1/2011 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” București a concluzionat că la data de 26 iunie 2011 - ora 20,40 (când a provocat accidentul rutier), V.M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere, de circa 2,00 g%o. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 25558/A3/2011 emis de Institutul de Medicină legală Craiova, a rezultat că moartea numitului N.A.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unui politraumatism cu multiple fracturi-rupturi de organe interne, secționarea gambei stânga, dilacerare cerebrală, leziunile putându-se produce în condițiile unui accident rutier; între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată, iar în sângele recoltat de la cadavru s-a evidența prezența a 0,60 g%0 alcool etilic. Din raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer B.I.M. - expert tehnic în cadrul Biroului de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Dolj – a rezultat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a pătruns cu autoturismul pe contrasens și a lovit victima ce se deplasa regulamentar pe bicicletă.

Procedând conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen. și pe baza probatoriilor administrate și a declarației inculpatului, prima instanță a constatat că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (3) C. pen., respectiv ale infracțiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, vinovăția fiind pe deplin stabilită și dovedită, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 320 1 C. proc. pen. și art. 72 C. pen.

relativ la gradul de pericol al faptelor săvârșite, dat de împrejurările în care au fost comise și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - care a recunoscut în instanță întreaga activitate infracțională dedusă judecății și, după producerea accidentului, familia acestuia, în măsura posibilităților, a ajutat rudele victimei cu alimente și sume modice de bani pentru înmormântare -, precum și faptul că anterior a avut o bună comportare și este o persoană integrată social, fără antecedente penale; totuși, nu s-a putut ignora de către prima instanță gravitatea faptelor dată de modalitatea de săvârșire a acestora și de împrejurarea că inculpatul, deși era agent de politie și cunoștea rigorile legii, fiind deci cu atât mai mult obligat să o respecte, a consumat o cantitate apreciabilă de alcool - îmbibația de alcool în sânge fiind de aproximativ 1,80 g%o de alcool în sânge – și, în aceste condiții, a condus autoturismul pe drumurile publice, ceea ce a dus la provocarea unui accident de circulație soldat cu decesul victimei N.A.

Aceste aspecte au demonstrat indiferența inculpatului atât față de prescripțiile legii cât și față de eventuale consecințe ale acțiunilor sale pentru viața și integritatea celorlalți participanți la trafic, mai ales că, după producerea impactului, s-a ascuns într-un lăstăriș dintr-o pădure, ceea ce evidențiază un grad deosebit de ridicat de pericol social. Având în vedere și amploarea și impactul pe care infracțiunile de acest gen le produc în rândul colectivității, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, redusă ca urmare aplicării art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dar cu executare prin privare de libertate, s-a apreciat că va contribui la realizarea atât a funcției de constrângere, cât și la cea de exemplaritate a pedepsei la care face referire art. 52 C. pen., prevenind astfel în viitor săvârșirea de noi infracțiuni.

Având în vedere că, în cauză, moștenitorii victimei s-au constituit părți civile și au solicitat administrarea de probatorii pentru dovedirea acțiunilor civile formulate, pentru a nu se tergiversa soluționarea cauzei, instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 38 C. proc. pen. rap. la art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., a procedat la disjungerea soluționării acțiunilor civile, fixând termen în acest sens la data de 16 noiembrie 2011. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel – în termenul prevăzut de lege – atât inculpatul V.M., cât și părțile civile T.C.M., N.G., T.G., T.A.M., T.G.M. și N.I.D. Părțile civile N.G., T.C.M., T.G., T.A.M., T.G.M.

și N.I.D., au solicitat admiterea apelurilor formulate, susținând motivele scrise depuse la dosar, în sensul desființării sentinței, întrucât: pedepsele la care a fost condamnat inculpatul au fost greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., gravitatea deosebită a faptelor fiind evidențiată și de alcoolemia ridicată, părăsirea locului accidentului, lipsa poliței RCA, meseria pe care o avea inculpatul în momentul producerii accidentului – respectiv aceea de polițist, apreciind că toate acestea atestă pericolul menținut să pună în primejdie viața și integritatea persoanelor ce se aflau în trafic; se invocă de asemenea urmările faptelor săvârșite, respectiv moartea unei persoane, care a survenit instantaneu, fiind de o mare violență, datorându-se nerespectării normelor rutiere de către o persoană ce avea și calitatea de om al legii; în consecință, părțile civile au solicitat, având în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, majorarea pedepselor la care acesta a fost condamnat, cu menținerea modalității de executare dispusă de prima instanță.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, reducerea pedepselor la care a fost condamnat sub minimul special prevăzut de lege, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei, arătând că sunt incidente dispozițiile art. 86 1 C. pen., invocând în acest sens și practica instanțelor; a menționat că, în cauză, s-a constatat existența unor împrejurări care pot fi apreciate ca circumstanțe atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta sa, atitudinea sa anterior și după săvârșirea faptei, astfel încât apreciază că se impunea aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor, arătând – de asemenea – că acesta este bine integrat în societate și, după săvârșirea faptei, a încercat să susțină financiar familia victimei, arătând că a părăsit locul accidentului deoarece a fost sub imperiul unei puternice emoții, însă, la un interval de numai 9 minute de la săvârșirea faptei, a sunat și a anunțat producerea acestui accident, iar la cca.

40 de minute, a sunat și a spus cine la produs, astfel încât scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în detenție. Apelurile sunt nefondate. Analizând hotărârea apelată în baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, cauza fiind soluționată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în raport de procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., pe baza cărora a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia, orientându-se la un cuantum al pedepselor care să aibă drept consecință recuperarea acestuia. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât, inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Instanța de apel a constatat că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a reținut și a dat eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpat, interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 C. pen.

Exigențele impuse de principiul legalității, nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare, ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege. Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se fac în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de anumite criterii prevăzute de lege. În cauza de față, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător, la individualizarea acestora, cât și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante fiind avută în vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptelor cât și datele care caracterizează persoana inculpatului.

Ca urmare, în cauză nu se impune majorarea sau dimpotrivă micșorarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul întrucât așa cum am arătat mai sus, instanța de fond a apreciat în mod judicios criteriile generale cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, a pedepselor rezultante, cât și a modalității de executate a acesteia, apreciind că scopul poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.

Totodată instanța de apel apreciază, în baza propriului examen asupra dispozițiilor legale invocate, în contextul cauzei, că se justifică pe deplin modalitatea privativă de libertate a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului de către prima instanță, aceasta fiind singura în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptelor comise, reacția socială fiind proporțională, atât cu gravitatea, cât și cu circumstanțele personale pozitive ale inculpatului (este o persoană tânără, fără antecedente penale, însă la data săvârșirii infracțiunii avea calitatea de organe de cercetare a poliției judiciare, desfășurându-și activitatea ca agent de poliție la Postul de poliție Bistreț, a avut o alcoolemie de 1,80 g%o și a părăsit locul accidentului.

Deși la scurt timp a apelat telefonic centrul pentru apeluri de urgență 112 și a anunțat producerea accidentului). Împotriva acestei decizii au formulat recurs părțile civile T.C.M., N.G., T.G., T.A.M., T.G.M. și N.I.D. precum și inculpatul V.M. Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unei eficiențe maxime dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., dat fiind că a recunoscut fapta imediat după producerea evenimentului rutier. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Părțile civile au invocat același caz de casare, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare invocate constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Inculpatul V.M. a fost condamnat de prima instanță la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute în stare de detenție pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. Pedeapsa a fost menținută de instanța de apel. S-a reținut ca stare de fapt că în ziua de 26 iunie 2011, inculpatul a circulat cu autoturismul proprietate personală în stare de ebrietate și în jurul orelor 20:40 lângă comuna Ostroveni (DN 55 A, km 8+600) a ațipit la volan, a pierdut controlul autoturismului și a pătruns pe contrasens accidentând mortal pe victima N.A.

care se deplasa pe bicicletă. După comiterea faptei, inculpatul V.M. a părăsit locul accidentului și a ascuns autoturismul cu care circula într-un lăstăriș. Doi martori ai accidentului au anunțat evenimentul la Serviciul de Urgență. La aproximativ 9 minute de la producerea accidentului a sunat și inculpatul la Centrul Unic de Apeluri de Urgență și a anunțat că s-a produs un accident rutier între localitățile Măceșu de Sus și Ostroveni, fără a-și declina identitatea. După aproximativ 40 minute a apelat din nou la Serviciul de Urgență și a dat relații despre accident, declinându-și identitatea.

Curtea apreciază că în raport de gravitatea faptelor reținute și anume că inculpatul conducea autoturismul pe drumurile publice în stare de ebrietate, că a părăsit locul faptei, ascunzând și autoturismul, că nu a dat toate informațiile necesare pentru intervenția de urgență în vederea salvării victimei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care desfășura la acel moment activitatea de agent de poliție, având calitatea de organ de cercetare a poliției judiciare, este justă aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție. Aspectele invocate de procurorul de ședință în favoarea inculpatului, în sensul că era o persoană în stare de șoc, care a rămas în preajma accidentului și a anunțat organele de poliție, nu pot fi reținute de instanță pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

O plecare de la locul accidentului ar fi putut fi privită cu indulgență de instanță în condițiile în care inculpatul ar fi fost apostrofat sau atacat de eventuali martori la accident, ceea ce nu e cazul în speță. Starea de șoc a inculpatului nu poate fi valorificată în favoarea sa atâta timp cât a avut totuși prezența de spirit să părăsească nu doar locul accidentului, dar să și ascundă autoturismul într-un lăstăriș. Aspectul că după 40 de minute a anunțat organele de poliție și și-a recunoscut fapta nu poate atrage după sine înlăturarea răspunderii penale pentru fapta de părăsire a locului accidentului sau reținerea unor circumstanțe care să determine reducerea pedepsei. Înalta Curte apreciază însă că nici critica părților civile conform cărora pedeapsa este prea mică nu este fondată.

Pedepsele aplicate sunt apte să asigure prevenția generală și prevenția specială, iar o majorare a sancțiunilor ar însemna valorificarea doar a rolului coercitiv al pedepsei. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile inculpatului și ale părților civile, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să îi oblige pe aceștia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții părți civile T . C . M . , N . G . , T . G . , T . A . M . , T . G . M . și N . I . D . și de recurentul inculpat V.M. împotriva deciziei penale nr. 10 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și a arestării preventive, de la 26 iunie 2011 la 26 aprilie 2012. Obligă recurenții părți civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.