ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
penale de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.
10 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova – Secția Penală și pentru
Cauze cu Minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost
respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat și părțile civile
împotriva sentinței penale nr. 502 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj –
Secția Penală.
A fost menținută
starea de arest a inculpatului V.M. și a fost dedusă prevenția de la 8
noiembrie 2011 la zi.
Au fost obligați
recurenții la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel,
Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 502 din 8 noiembrie 2011 a
Tribunalului Dolj în dosarul nr. 17882/63/2011, în baza dispozițiilor art. 178 alin.
(3) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen.,
s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar
în baza disp. art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa
de 2 ani închisoare; în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C.
pen., s-a dispus ca inculpatul V.M. să execute pedeapsa cea mai grea - aceea de
4 ani închisoare și i s-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a
II-a, lit. b) C. pen.
S-a menținut starea
de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă
durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 26 iunie 2011, la
zi, iar conform art. 38 C. proc. pen. raportat la art. 320
1
alin. (5)
C. proc. pen., s-a disjuns soluționarea acțiunilor civile și s-a fixat termen
la data de 16 noiembrie 2011, pentru citarea părților și înaintarea adresei
către Fondul de Protecție a Victimei, la care se vor anexa copii de pe cererile
de constituire ca părți civile și de pe actul de inculpare.
A fost obligat inculpatul
la 3.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 1745 lei taxă acte
medico-legale, 800 lei onorariu expertiză tehnică și 400 lei onorariu avocat
oficiu urmărire penală.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Dolj nr. 701/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată - în
stare de arest preventiv - a inculpatului V.M., pentru săvârșirea infracțiunii
de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) din C. pen. și părăsirea locului
accidentului fără încuviințarea poliției prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că
în luna iunie 2011, inculpatul, în vârstă de 26 ani -
angajat în cadrul Ministerului Administrației și Internelor -
Inspectoratul
de Poliție al jud. Dolj - avea calitatea de organ de
cercetare a poliției judiciare și desfășura activitatea ca agent de poliție în
cadrul Postului de Poliție Bistreț.
În
seara de 26 iunie 2011, în jurul orelor 19:30, inculpatul a plecat cu
autoturismul proprietate personală
, de la locuința părinților din Dăbuleni,
către localitatea Bistret, fiind
în stare de
ebrietate, consumând
băuturi alcoolice (bere) pe timpul zilei și în
noaptea anterioară, împreună cu
mai mulți
prieteni, între care martorii R.V.F. și M.
I.F.
În
jurul orelor 20:40, în timp ce rula pe DN 55A la Km 8+600, în
afara
comunei Ostroveni, în direcția localității Zăval, inculpatul a ațipit la volan,
împrejurare
în care a pierdut controlul direcției de deplasare, pătrunzând pe contrasens,
respectiv pe partea stângă a drumului, pe care rula regulamentar o
bicicletă ce era condusă de victima N.A.
Autoturismul
condus de inculpat a lovit cu partea stângă-față
bicicleta condusă de victimă, iar în urma impactului, N.A. a fost
proiectat pe marginea carosabilului, suferind
leziuni traumatice
grave ce au
condus în scurt timp la deces.
După
comiterea faptei, V.M. a părăsit locul
accidentului și a ascuns
autoturismul avariat într-un lăstăriș din pădurea
Zăval,
la o distanță de aproximativ 150 m de șosea.
Victima
N.A. a fost observată pe marginea
carosabilului de martorii D.D. și P.J., ce se
deplasau cu un
autoturism către localitatea
Zăval și, realizând că s-a produs un accident
rutier, au anunțat evenimentul la SNUAU 112.
La scurt timp după
producerea accidentului, respectiv la orele
20:49,
inculpatul a apelat telefonic Centrul Unic pentru Apeluri de Urgență
112 Dolj și a anunțat că între localitățile
Ostroveni și Măceșu de Sus s-a
produs
un accident rutier, în urma căruia o persoană a suferit vătămări
corporale.
În timpul discuției nu a spus
operatorului că el a fost implicat în accident, iar când a fost întrebat de
acesta cum se numește, a închis telefonul,
aspect
ce a rezultat din procesul-verbal de transcrierii a convorbirii. După
aproximativ 40 minute, timp în care a conștientizat că va fi
depistat de
organele de anchetă, a apelat din nou Centrul Unic pentru Apeluri de Urgență
112 Dolj și a relatat operatorului că a fost implicat în accidentul
rutier, declinându-și totodată identitatea.
Organele
de anchetă l-au găsit pe inculpat în locul indicat de
acesta, în apropierea
autoturismului ascuns în pădure, iar în urma testării cu aparatul etilotest,
s-a stabilit că avea o alcoolemie de 0,92 mg/l alcool pur în
aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Dăbuleni, unde i-au
fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii
alcoolemiei.
Din
buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 731/732/2011
întocmit de Serviciul
Județean de Medicină Legală Olt, a rezultat că inculpatul a
avut o alcoolemie de 1,80 g%0 - la orele 22,05 -,
respectiv de 1,60 g%0 - la orele 23,05, iar p
rin raportul de expertiză medico-legală nr. 1552/1/2011 privind
interpretarea retroactivă a alcoolemiei,
Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” București a
concluzionat că la data de 26 iunie 2011 -
ora 20,40 (când a provocat accidentul rutier), V.M. ar fi putut avea
o alcoolemie teoretică în descreștere, de circa
2,00 g%o.
Din
raportul medico-legal de necropsie
nr. 25558/A3/2011 emis
de Institutul de Medicină legală Craiova, a rezultat că moartea
numitului
N.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința
unui politraumatism cu multiple fracturi-rupturi de organe
interne,
secționarea gambei stânga, dilacerare cerebrală, leziunile putându-se
produce
în condițiile unui accident rutier; între traumatism și deces
există
legătură de cauzalitate directă, necondiționată, iar în sângele recoltat
de
la cadavru s-a evidența prezența a 0,60 g%0 alcool etilic.
Din
raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer B.I.M. -
expert
tehnic în cadrul Biroului de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul
Dolj
– a rezultat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care
a
pătruns cu autoturismul pe contrasens și a lovit victima
ce se deplasa
regulamentar pe bicicletă.
Procedând conform
dispozițiilor art. 320
1
alin. (4) C. proc. pen. și pe baza probatoriilor
administrate și a declarației inculpatului, prima instanță a constatat că
faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178
alin. (3) C. pen., respectiv ale infracțiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002, vinovăția fiind pe deplin stabilită și dovedită, iar la
individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 320
1
C.
proc. pen. și art. 72 C. pen. relativ la gradul de pericol al faptelor
săvârșite, dat de împrejurările în care au fost comise și consecințele produse,
precum și circumstanțele personale ale inculpatului - care a recunoscut în
instanță întreaga activitate infracțională dedusă judecății și, după producerea
accidentului, familia acestuia, în măsura posibilităților, a ajutat rudele
victimei cu alimente și sume modice de bani pentru înmormântare -, precum și
faptul că anterior a avut o bună comportare și este o persoană integrată
social, fără antecedente penale; totuși, nu s-a putut ignora de către prima
instanță gravitatea faptelor dată de modalitatea de săvârșire a acestora și de
împrejurarea că inculpatul, deși era agent de politie și cunoștea rigorile
legii, fiind deci cu atât mai mult obligat să o respecte, a consumat o
cantitate apreciabilă de alcool - îmbibația de alcool în sânge fiind de aproximativ
1,80 g%o de alcool în sânge – și, în aceste
condiții, a condus autoturismul pe drumurile publice, ceea ce a dus la
provocarea unui accident de circulație soldat cu decesul victimei N.A.
Aceste
aspecte au demonstrat indiferența inculpatului atât față de prescripțiile legii
cât și față de eventuale consecințe ale acțiunilor sale pentru viața și
integritatea celorlalți participanți la trafic, mai ales că, după producerea
impactului, s-a ascuns într-un lăstăriș dintr-o pădure, ceea ce evidențiază un
grad deosebit de ridicat de pericol social.
Având
în vedere și amploarea și impactul pe care infracțiunile de acest gen le produc
în rândul colectivității, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă rezultantă
de 4 ani închisoare, redusă ca urmare aplicării art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen., dar cu executare prin privare de libertate, s-a apreciat că va
contribui la realizarea atât a funcției de constrângere, cât și la cea de
exemplaritate a pedepsei la care face referire art. 52 C. pen., prevenind
astfel în viitor săvârșirea de noi infracțiuni.
Având în vedere că,
în cauză, moștenitorii victimei s-au constituit părți civile și au solicitat
administrarea de probatorii pentru dovedirea acțiunilor civile formulate,
pentru a nu se tergiversa soluționarea cauzei, instanța de fond, potrivit
dispozițiilor art. 38 C. proc. pen. rap. la art. 320
1
alin. (5) C.
proc. pen., a procedat la disjungerea soluționării acțiunilor civile, fixând
termen în acest sens la data de 16 noiembrie 2011.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel – în termenul prevăzut de lege – atât inculpatul V.M.,
cât și părțile civile T.C.M., N.G., T.G., T.A.M., T.G.M. și N.I.D.
Părțile civile N.G.,
T.C.M., T.G., T.A.M., T.G.M. și N.I.D., au solicitat admiterea apelurilor
formulate, susținând motivele scrise depuse la dosar, în sensul desființării
sentinței, întrucât: pedepsele la care a fost condamnat inculpatul au fost
greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 alin. (1) C. pen.,
gravitatea deosebită a faptelor fiind evidențiată și de alcoolemia ridicată,
părăsirea locului accidentului, lipsa poliței RCA, meseria pe care o avea
inculpatul în momentul producerii accidentului – respectiv aceea de polițist,
apreciind că toate acestea atestă pericolul menținut să pună în primejdie viața
și integritatea persoanelor ce se aflau în trafic; se invocă de asemenea
urmările faptelor săvârșite, respectiv moartea unei persoane, care a survenit
instantaneu, fiind de o mare violență, datorându-se nerespectării normelor
rutiere de către o persoană ce avea și calitatea de om al legii; în consecință,
părțile civile au solicitat, având în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute
de lege pentru infracțiunile săvârșite, majorarea pedepselor la care acesta a
fost condamnat, cu menținerea modalității de executare dispusă de prima
instanță.
Inculpatul a
solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, reducerea
pedepselor la care a fost condamnat sub minimul special prevăzut de lege,
precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei, arătând că sunt
incidente dispozițiile art. 86
1
C. pen., invocând în acest sens și
practica instanțelor; a menționat că, în cauză, s-a constatat existența unor
împrejurări care pot fi apreciate ca circumstanțe atenuante, respectiv lipsa
antecedentelor penale, vârsta sa, atitudinea sa anterior și după săvârșirea
faptei, astfel încât apreciază că se impunea aplicarea art. 74 lit. a) și c) C.
pen., cu consecința reducerii pedepselor, arătând – de asemenea – că acesta
este bine integrat în societate și, după săvârșirea faptei, a încercat să susțină
financiar familia victimei, arătând că a părăsit locul accidentului deoarece a
fost sub imperiul unei puternice emoții, însă, la un interval de numai 9 minute
de la săvârșirea faptei, a sunat și a anunțat producerea acestui accident, iar
la cca. 40 de minute, a sunat și a spus cine la produs, astfel încât scopul
educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în
detenție.
Apelurile sunt
nefondate.
Analizând hotărârea
apelată în baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că
prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, cauza fiind soluționată în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în raport de procedura
prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., pe baza cărora a reținut
vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia, orientându-se la un
cuantum al pedepselor care să aibă drept consecință recuperarea acestuia.
Potrivit art. 52 C.
pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al
condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de
constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de
exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea
ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul
făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât,
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite
în viitor săvârșirea de fapte penale.
Instanța de apel a
constatat că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de
fond a reținut și a dat eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii
faptelor, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpat,
interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 C. pen. Exigențele impuse
de principiul legalității, nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea
pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare, ci, pe
lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe
baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.
Alegerea mijloacelor
de individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se fac în mod
arbitrar, ci, dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de anumite
criterii prevăzute de lege.
În cauza de față,
instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului au fost
stabilite într-un cuantum corespunzător, la individualizarea acestora, cât și
la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante fiind avută în
vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptelor cât și datele care
caracterizează persoana inculpatului.
Ca urmare, în cauză
nu se impune majorarea sau dimpotrivă micșorarea pedepselor la care a fost
condamnat inculpatul întrucât așa cum am arătat mai sus, instanța de fond a
apreciat în mod judicios criteriile generale cu privire la individualizarea
pedepselor aplicate, a pedepselor rezultante, cât și a modalității de executate
a acesteia, apreciind că scopul poate fi atins numai prin executarea acesteia
în regim de detenție. Totodată instanța de apel apreciază, în baza propriului
examen asupra dispozițiilor legale invocate, în contextul cauzei, că se
justifică pe deplin modalitatea privativă de libertate a executării pedepsei
rezultante aplicate inculpatului de către prima instanță, aceasta fiind singura
în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptelor comise, reacția
socială fiind proporțională, atât cu gravitatea, cât și cu circumstanțele
personale pozitive ale inculpatului (este o persoană tânără, fără antecedente
penale, însă la data săvârșirii infracțiunii avea calitatea de organe de
cercetare a poliției judiciare, desfășurându-și activitatea ca agent de poliție
la Postul de poliție Bistreț, a avut o alcoolemie de 1,80 g%o și a părăsit
locul accidentului. Deși la scurt timp a apelat telefonic centrul pentru
apeluri de urgență 112 și a anunțat producerea accidentului).
Împotriva acestei
decizii au formulat recurs părțile civile T.C.M., N.G., T.G., T.A.M., T.G.M. și
N.I.D. precum și inculpatul V.M.
Inculpatul a
solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unei eficiențe maxime
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., dat fiind că a recunoscut
fapta imediat după producerea evenimentului rutier.
A invocat cazul de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Părțile civile au
invocat același caz de casare, solicitând majorarea pedepsei aplicate
inculpatului.
Înalta Curte,
analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare invocate constată că
recursurile formulate sunt nefondate.
Inculpatul V.M. a
fost condamnat de prima instanță la 4 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen. cu
aplicarea art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen. și la 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului
prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute în stare
de detenție pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Pedeapsa a fost
menținută de instanța de apel.
S-a reținut ca stare
de fapt că în ziua de 26 iunie 2011, inculpatul a circulat cu autoturismul
proprietate personală în stare de ebrietate și în jurul orelor 20:40 lângă
comuna Ostroveni (DN 55 A, km 8+600) a ațipit la volan, a pierdut controlul
autoturismului și a pătruns pe contrasens accidentând mortal pe victima N.A.
care se deplasa pe bicicletă.
După comiterea
faptei, inculpatul V.M. a părăsit locul accidentului și a ascuns autoturismul
cu care circula într-un lăstăriș. Doi martori ai accidentului au anunțat
evenimentul la Serviciul de Urgență.
La aproximativ 9
minute de la producerea accidentului a sunat și inculpatul la Centrul Unic de
Apeluri de Urgență și a anunțat că s-a produs un accident rutier între
localitățile Măceșu de Sus și Ostroveni, fără a-și declina identitatea. După
aproximativ 40 minute a apelat din nou la Serviciul de Urgență și a dat relații
despre accident, declinându-și identitatea.
Curtea apreciază că
în raport de gravitatea faptelor reținute și anume că inculpatul conducea
autoturismul pe drumurile publice în stare de ebrietate, că a părăsit locul
faptei, ascunzând și autoturismul, că nu a dat toate informațiile necesare
pentru intervenția de urgență în vederea salvării victimei, dar și de
circumstanțele personale ale inculpatului care desfășura la acel moment
activitatea de agent de poliție, având calitatea de organ de cercetare a
poliției judiciare, este justă aplicarea unor pedepse cu executare în regim de
detenție.
Aspectele invocate de
procurorul de ședință în favoarea inculpatului, în sensul că era o persoană în
stare de șoc, care a rămas în preajma accidentului și a anunțat organele de
poliție, nu pot fi reținute de instanță pentru reducerea pedepsei aplicate
inculpatului. O plecare de la locul accidentului ar fi putut fi privită cu
indulgență de instanță în condițiile în care inculpatul ar fi fost apostrofat
sau atacat de eventuali martori la accident, ceea ce nu e cazul în speță.
Starea de șoc a inculpatului nu poate fi valorificată în favoarea sa atâta timp
cât a avut totuși prezența de spirit să părăsească nu doar locul accidentului,
dar să și ascundă autoturismul într-un lăstăriș.
Aspectul că după 40
de minute a anunțat organele de poliție și și-a recunoscut fapta nu poate
atrage după sine înlăturarea răspunderii penale pentru fapta de părăsire a
locului accidentului sau reținerea unor circumstanțe care să determine
reducerea pedepsei.
Înalta Curte
apreciază însă că nici critica părților civile conform cărora pedeapsa este
prea mică nu este fondată.
Pedepsele aplicate
sunt apte să asigure prevenția generală și prevenția specială, iar o majorare a
sancțiunilor ar însemna valorificarea doar a rolului coercitiv al pedepsei.
De aceea, în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca
nefondate recursurile inculpatului și ale părților civile, urmând ca în baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen. să îi oblige pe aceștia la cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de recurenții părți civile T
.
C
.
M
.
, N
.
G
.
, T
.
G
.
, T
.
A
.
M
.
, T
.
G
.
M
.
și N
.
I
.
D
.
și de recurentul inculpat
V.M.
împotriva deciziei
penale
nr.
10 din
23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu
Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului
inculpat durata reținerii și a arestării preventive, de la 26 iunie 2011 la 26
aprilie 2012.
Obligă recurenții părți civile la plata sumei
de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 26 aprilie 2012.