ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 169 din 21 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Școlii Postliceale Sanitare Slatina sau Colegiului Economic "P.S. Aurelian", pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 430 RON, din care 220,50 RON efectuate în faza urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2019 din 9 mai 2019 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în fapt reținându-se că, la data de 21 februarie 2019, în intervalul oral 1130 - 1200, în timp ce se afla la domiciliul său din municipiul Slatina, strada x nr. 46, județul Olt, a consumat băuturi alcoolice, respectiv cca 1 litru vin, iar în jurul orei 1215 a luat hotărârea de a se deplasa la o farmacie pentru achiziționa medicamentele necesare mamei sale, astfel că a condus autoturismul marca x, proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare (...), pe străzile Panselelor, Basarabilor și Vintilă Vodă, iar în jurul orei 1230 în timp ce se deplasa în zona intersecției străzilor Vintilă Vodă și Vederii, nu a acordat prioritate de trecere autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, acroșându-l în portiera spate-stânga.

Întrucât conducătorii celor două autoturisme nu au fost de acord cu o constatare amiabilă a accidentului, au hotărât să se deplaseze la sediul Poliției Mun. Slatina pentru a aduce la cunoștința autorităților accidentul produs, unde inculpatul A. a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,77 mg/l, ulterior fiind condus la Spitalul Județean de Urgență Slatina unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 237/25.02.2019 eliberat de SJML Olt, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,65 g‰ (prima probă la ora 1320) și 1,50 g‰ (a doza probă la ora 1420).

Starea de fapt a fost demonstrată cu declarația martorului B., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. x/25.02.2019 eliberat de SJML Olt și înscrisuri, toate coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta comisă, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.

În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția judecătorului de cameră preliminară din data de 10.05.2019, s-a dispus comunicarea copiei certificate a rechizitoriului către inculpatul A., iar prin încheierea nr. 4 din 10 mai 2019 a Judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și s-a dispus începerea judecății pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., fixându-se prim termen la data de 21 iunie 2019.

La termenul din 21 iunie 2019 a fost ascultat inculpatul A., declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, prin care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, și-a însușit probatoriul administrat în faza urmăririi penale și a solicitat judecarea sa potrivit procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii, reglementată de dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. De asemenea, a arătat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că starea de fapt a fost corect reținută prin actul de sesizare a instanței, aceasta rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și însușite de către inculpat, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultat testare cu aparatul alcooltest, procesul-verbal de recoltare probe biologice și examen clinic, B.A.T. nr. x/25.02.2019, declarațiile martorului B., declarațiile inculpatului A..

Astfel, în prima parte a zilei de 21.02.2019, între orele 11:30 - 12:00, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la domiciliu, după care s-a urcat la volanul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. Slatina, circulând pe străzile Panselelor, Basarabilor și Vintilă Vodă, cu scopul de a merge la o farmacie pentru a cumpăra medicamente pentru mama sa. La intersecția străzilor Vintilă Vodă și Vederii, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de martorul B., acroșându-i portiera spate stânga. În urma impactului au rezultat exclusiv pagube materiale. Cei doi conducători auto s-au deplasat la Poliția mun. Slatina unde au declarat evenimentul rutier, ocazie cu s-a procedat la testarea acestora cu aparatul etilotest care a indicat, în cazul inculpatului, o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Slatina în vederea recoltării probelor de sânge pentru stabilirea alcoolemiei și examinării clinice.

Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 237/25.02.2019 rezultă că inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,65 g/l alcool pur în sânge (prima probă, orele 13:20) și 1,50 g/l alcool pur în sânge (a doua probă, orele 14:20).

Din declarațiile inculpatului a rezultat că la data sus menționată, între orele 11:30 - 12:00 a consumat cantitatea de 1 litru vin, iar la un moment dat a fost contactat de mama sa, C., care i-a spus că se simte foarte rău și are nevoie de medicamente, motiv pentru care a sunat medicul de familie al acesteia care a emis o rețetă pe care i-a adus-o la domiciliu. În jurul orelor 12:15 s-a urcat la volanul autoturismului pentru a merge să cumpere medicamentele, a circulat pe străzile Panselelor, Basarabilor și Vintilă Vodă, iar la intersecția străzilor Vintilă Vodă și Vederii, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de martorul B., acroșându-i portiera spate stânga. Întrucât conducătorul celuilalt autoturism nu a fost de acord să încheie o înțelegere amiabilă, s-au deplasat amândoi la Poliția mun. Slatina unde au declarat evenimentul rutier, ocazie cu s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest care a indicat o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În drept, fapta inculpatului mai sus descrisă, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului a fost prezentă sub forma intenției indirecte, inculpatul prevăzând și acceptând rezultatul socialmente periculos al faptei sale.

Având în vedere declarația inculpatului care a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de fond a apreciat că periculozitatea socială a faptei este una ridicată, relevată obiectiv de gradul ridicat al îmbibației alcoolice situată peste dublul limitei legale, de urmarea produsă, constând în punerea în pericol grav a siguranței circulației pe drumurile publice, ținând cont că intoxicația alcoolică diminuează capacitatea de reacție a conducătorului auto, consumul de alcool asociat conducerii vehiculelor pe drumurile publice constituind una din principalele cauze ale accidentelor rutiere, dar și de faptul că această urmare s-a concretizat în producerea unui eveniment rutier soldat exclusiv cu pagube materiale.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, iar din înscrisurile depuse, s-a reținut că inculpatul este avocat suspendat în baroul Olt, pensionat medical, având încadrare în grad de handicap accentuat, a avut o atitudine sinceră și cooperantă, de asumare totală și necondiționată a vinovăției și a consecințelor ce decurg din fapta comisă.

În urma evaluării plurale a acestor criterii, instanța de fond a concluzionat că se impune adoptarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii orientate spre minimul special prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., redus cu 1/3 prin efectul substanțial al art. 396 alin. (10) C. proc. pen., dar totuși superioară acestui minim, respectiv 1 an închisoare.

Contrar solicitării inculpatului de a se face aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, în considerarea datelor personale ce îl caracterizează favorabil, prima instanță a apreciat că situația socială și profesională nu justifică aplicarea unei modalități de individualizare atât de indulgente în raport de gravitatea faptei săvârșite. Sub acest aspect se reține că inculpatul și-a asumat cu extremă ușurință conducerea autoturismului pe drumurile publice, deși consumase importante cantități de băuturi alcoolice, iar parcurgerea drumului până la o farmacie din mun. Slatina putea fi realizată în mod eficient și fără încălcarea normelor ce reglementează siguranța traficului rutier.

În aceste condiții, circumstanțele cu caracter personal ale inculpatului nu sunt de natură să atenueze în așa măsura gravitatea faptei săvârșite, încât să justifice concluzia că ar fi oportună amânarea aplicării pedepsei amenzii, iar atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal trebuie apreciată în contextul în care activitatea sa infracțională a fost dovedită fără dubiu, de un probatoriu predominant științific, inculpatul urmărind să își asigure beneficiul aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen., referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că aplicarea unei pedepse care să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor și care are prioritate față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea a concluzionat că scopul preventiv și educativ nu poate fi atins prin amânarea aplicării pedepsei și că doar regimul sancționator mai drastic, al suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen. este de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpatului.

Această modalitate de executare, însoțită de fixarea unui termen de supraveghere, cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracțional și impunerea de obligații în sarcina inculpatului, printre care și aceea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 90 de zile, este singura de natură a atinge finalitatea de prevenție generală și specială, de reeducare și constrângere a inculpatului și de a produce o schimbare a comportamentului acestuia, începând cu atitudinea lui față de valorile sociale și morale pe care le-a negat prin săvârșirea infracțiunii și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare, o eventuală amânare a aplicării pedepsei nefiind oportună.

Împotriva sentinței penale menționate, inculpatul A. a formulat apel, susținând că hotărârea instanței de fond este netemeinică, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pentru motivele arătate de apărătorul ales, consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

A solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței de condamnare și, în rejudecare, instanța de apel să dispună amânarea aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de 83 C. pen.

Analizând sentința atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul formulat în cauză este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Inculpatul A. a fost condamnat de către instanța de fond la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, reținându-se în esență că, la data de 21 februarie 2019, în intervalul oral 1130 - 1200, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său din municipiul Slatina, cca 1 litru vin, a condus autoturismul aflat în proprietatea sa în scopul deplasării la o farmacie din oraș pentru achiziția unor medicamente necesare mamei sale, ocazie cu care a acroșat un alt autoturism, producând astfel un accident rutier, fără victime, în urma căruia a ajuns la sediul poliției pentru încunoștințarea autorităților asupra accidentului, unde inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,77 mg/l; ulterior a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Slatina, unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, iar potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 237/25.02.2019 eliberat de SJML Olt, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,65 g‰ (prima probă la ora 1320) și 1,50 g‰ (a doza probă la ora 1420).

În urma procesului de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a considerat că pentru îndreptarea inculpatului nu este necesară executarea efectivă a pedepsei închisorii, apreciind însă că scopul preventiv și educativ nu poate fi atins, așa cum a solicitat inculpatul A., prin amânarea aplicării pedepsei, ci prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 C. pen., inculpatului fiind obligat să respecte un set de măsuri de supraveghere conform art. 93 C. pen.

Examinând concluziile apărării, se are în vedere că deși se susține că instanța de fond nu a dat dovadă de clemență și a pronunțat o soluție de condamnare fără a ține seama de contextul săvârșirii faptei (sub impulsul natural al inculpatului de a-și proteja mama, ce avea nevoie de medicamentația necesară, față de starea de sănătate precară), ceea ce inculpatul A. contestă în cauză nu este existența infracțiunii, natura pedepsei aplicate sau cuantumul acesteia, ci exclusiv modalitatea de individualizare a executării pedepsei, acesta apreciind că în mod greșit prima instanță nu a amânat aplicarea pedepsei stabilite.

În acest sens, inculpatul prin apărător susține netemeinicia considerentelor instanței de fond în legătură cu pericolul social al faptei săvârșite, urmările produse și atitudinea sa după săvârșirea faptei (pe care prima instanță a apreciat-o ca datorându-se oportunității beneficiului reducerii limitelor pedepsei).

În opinia apărării, condițiile prevăzute de art. 83 C. pen. sunt îndeplinite, sens în care se invocă circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita avută anterior și ulterior săvârșirii faptei și se solicită instanței de apel să constate că, deși inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge mai mare față de limita legală, atitudinea pe care a manifestat-o imediat după accident reflectă că acesta era lucid, docil și conștient de situația sa, astfel că periculozitatea faptei săvârșite este mai mult teoretică decât practică, în realitate producându-se un accident ușor, în urma căruia au rezultat doar pagube materiale nesemnificative.

Evaluând criticile apărării, având în vedere dispozițiile legale incidente în speță, Înalta Curte reține că, potrivit art. 396 alin. (4) C. proc. pen., amânarea aplicării pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 83-90 C. pen. În speță, aceste aspecte au fost stabilite în mod corect de instanța de fond; de altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, și-a însușit probatoriul administrat în faza de urmărire penală și a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii reglementată de dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Conform art. 83 alin. (1) C. pen., instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Reținând că amânarea aplicării pedepsei constituie o facultate a instanței, care poate să dispună această soluție în condițiile normei legale expuse, Înalta Curte constată că deși sunt îndeplinite primele trei condiții, nu poate da curs solicitării inculpatului A., față de existența celei de-a patra cerințe, care instituie un set de criterii cu privire la care instanța are libertate deplină de apreciere.

Astfel, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că aplicarea imediată a unei pedepse este necesară și se justifică în cauză, apreciind susținerile apărării inculpatului referitoare la pericolul social și urmarea produsă, în încercarea de a minimaliza importanța faptei săvârșite, ca fiind lipsite de sens în raport cu dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen., potrivit cărora este suficient să se constate conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge; așadar, gradul de luciditate al persoanei în cauză, la momentul săvârșirii faptei, sau producerea unor pagube materiale nesemnificative (de altfel, dacă ar fi existat victime, s-ar fi ajuns și la alte consecințe penale în sarcina inculpatului) nu sunt prevăzute de norma de incriminare ca și elemente în funcție de care ar putea să existe sau nu pericolul social al faptei.

De asemenea, nici aserțiunea referitoare la atitudinea cooperantă, atât la momentul săvârșirii faptei, prin recunoașterea acesteia, cât și ulterior, nu poate fi primită de instanța de control judiciar, în raport cu statutul profesional al inculpatului - acesta fiind o persoană care timp de 18 ani a ocupat funcția de procuror (plus alți 17 ani, în care a profesat ca avocat) -, fiind evident în acest context, că a conștientizat imediat nu doar consecințele unei eventuale încercări de a scăpa de răspunderea penală, ci și beneficiile recunoașterii faptei (care de altfel s-au concretizat, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă).

Or, în aceste condiții, circumstanțele personale favorabile inculpatului nu pot, prin ele însele, să convingă instanța de apel, cum nu au convins nici instanța de fond, că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin amânarea aplicării pedepsei; de asemenea, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, susținută prin lipsa antecedentelor penale, nu constituie o garanție în acest sens, în contrapondere cu împrejurările săvârșirii faptei, inculpatul - deși cunoștea rigorile legii -, și-a asumat foarte ușor conducerea autovehiculului sub influența unei cantități semnificative de alcool.

În consecință, având în vedere și toate aspectele detaliate de prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu există motive care să justifice o altă modalitate de individualizare a executării pedepsei, tratamentului sancționator stabilit de instanța de fond fiind necesar și suficient în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 169 din 21 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 169 din 21 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.

GGC - GV