ÎCCJ, Secția penală, decizia din 10.12.2025 — apel împotriva sentinței nr. 172/2025 a Curții de Apel Craiova

Asupra apelului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din data de 16 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Croația. S-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată. A fost recunoscută hotărârea nr. K-48/2024-22 pronunțată la data de 09.04.2024 de Tribunalul Municipal din Gospič (confirmată prin hotărârea Tribunalului Județean din Zadar nr. Kž-241/2024), definitivă la data de 08.08.2024, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de intrarea, circulația și aflarea ilegală în Republica Croația, un alt stat membru al Uniunii Europene sau un semnatar al Acordului Schengen, prev. de art. 326 alin. (1) și (2) din C. pen.

croat (C. pen./11) și împiedicarea prin forță a unei persoane oficiale, prev. de art. 314 alin. (1) și (2) din C. pen. croat (C. pen./11), fapte care au corespondent în legea penală română în infracțiunile de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a), b), c) din C. pen. și ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., 188 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 189 alin. (1) lit. c), f) din C. pen. S-a dispus transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare într-un penitenciar din România, fără respectarea regulii specialității. S-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare perioada arestării preventive și cea executată de la 08.10.2023, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 1159 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin adresa nr. x/2025 din data de 10.10.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2204 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările ulterioare, a transmis cererea formulată de către autoritățile judiciare croate privind transferarea cetățeanului român A., în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, prevăzută de art. 153-170 din Legea nr. 302/2004 republicată, prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene. S-a reținut că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Totodată, art. 162 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român. În concret, instanța de fond a apreciat că activitatea de realizare a unei justiții penale complete desfășurate în fiecare stat ar putea rămâne ineficientă dacă efectele hotărârilor penale ar fi aplicabile doar în interiorul statului unde au fost pronunțate ori actele judiciare care ar putea servi la rezolvarea unor cauze penale ar fi lipsite de valoare în afara teritoriului țării în care au fost efectuate.

S-a reținut că executarea condamnării în statul de executare ar trebui să sporească șansele de reabilitare socială ale persoanei condamnate, iar în vederea dobândirii certitudinii că executarea hotărârii de condamnare în statul de executare va contribui la facilitarea reabilitării sociale a acesteia, autoritățile competente țin cont de elemente precum atașamentul persoanei la statul de executare, faptul dacă persoana în cauză consideră sau nu statul de executare ca un loc față de care are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale, economice sau de alt tip.

Deopotrivă, s-a avut în vedere că procedura recunoașterii sau executării unei hotărâri străine pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, pe teritoriul României, nu vizează examinarea de către instanța română a fondului litigiului judecat într-un alt stat membru, ci instanța pe teritoriul căreia se solicită recunoașterea sau executarea hotărârii străine verifică doar îndeplinirea condițiilor de recunoaștere sau executare, fără a proceda la examinarea în fond a hotărârii străine sau la modificarea ei.

Din înscrisurile aflate la dosar, s-a constatat că, prin hotărârea nr. K-48/2024-22 pronunțată la data de 09.04.2024 de Tribunalul Municipal din Gospič (confirmată prin hotărârea Tribunalului Județean din Zadar nr. Kž-241/2024), definitivă la data de 08.08.2024, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de intrarea, circulația și aflarea ilegală în Republica Croația, un alt stat membru al Uniunii Europene sau un semnatar al Acordului Schengen, prev. de art. 326 alin. (1) și (2) din C. pen. croat (C. pen./11) și împiedicarea prin forță a unei persoane oficiale, prev. de art. 314 alin. (1) și (2) din C. pen.

croat (C. pen./11), constând în aceea că, în scopul de a obține un profit, a ajutat alte persoane să se deplaseze ilegal în Republica Croația, iar în timpul săvârșirii infracțiunii au fost puse în pericol viețile și corpurile persoanelor care se deplasau ilegal în Republica Croația, care au fost tratate într-o manieră inumană și umilitoare și, prin forță, a împiedicat persoanele oficiale în îndeplinirea unei acțiuni care intră în sfera competențelor lor, iar atunci când a comis infracțiunea, a pus în pericol viețile și corpurile acestora.

Curtea de Apel Craiova a rețunut că, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: - hotărârea este definitivă și executorie; În raport de aceste dispoziții, verificând hotărârea nr. K-48/2024-22 pronunțată la data de 09.04.2024 de Tribunalul Municipal din Gospič (confirmată prin hotărârea Tribunalului Județean din Zadar nr. Kž-241/2024), privindu-l pe cetățeanul român A., instanța de fond a constatat că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă la data de 8 august 2024 și executorie la 23 septembrie 2024, astfel cum reiese și din înscrisurile înaintate de către autoritățile judiciare croate (Decizia Ik I-329/2024-2 pronunțată de Judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Județean Karlovac, aflată la dosar).

Pentru aceste motive, s-a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată. - fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil.

În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; A fost avut în vedere că, în procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești de condamnare la pedepse privative de libertate pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C 289/15, condiția dublei incriminări trebuie considerată îndeplinită în cazul în care elementele de fapt care stau la baza infracțiunii, astfel cum sunt reflectate în hotărârea judecătorească pronunțată de instanța din statul emitent, ar fi pasibile de o sancțiune penală și pe teritoriul statului de executare, dacă s-ar fi produs pe acest teritoriu.

În raport cu situația de fapt expusă pe larg în cuprinsul hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare croate, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română în infracțiunile de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a), b), c) din C. pen. și ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., 188 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 189 alin. (1) lit. c), f) din C. pen.

- persoana condamnată are cetățenie română; Din actele dosarului și din verificările efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a rezultat că persoana condamnată A. este cetățean român, cu ultimul domiciliu în România, com. Leu, sat Leu, nr. 148, jud. Dolj. - persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. S-a reținut că nu este necesar consimțământul atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. În speță, s-a constatat că persoana condamnată se află în prezent încarcerată în Croația și a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului.

În cuprinsul cererii de transferare formulată la data de 11 februarie 2025, persoana condamnată A. a arătat că are reședința permanentă la adresa din com. Leu, sat Leu, nr. 148, jud. Dolj, unde locuiesc soția și cei doi copii minori, respectiv că are legături personale și familiale cu România, și de fapt nu are nicio legătură cu teritoriul Republicii Croația. Față de considerentele prezentate, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt întrunite toate condițiile pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare croate, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări, statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din legea specială.

Cu privire la durata privării de libertate în statul emitent, a fost avută în vedere mențiunea din dispozitivul hotărârii de condamnare (K-48/2024-22 pronunțată la data de 09.04.2024 de Tribunalul Municipal din Gospič - dosar - în pedeapsa cu închisoarea se include tot timpul petrecut în arest preventiv, și anume: ziua arestării începând cu 8 octombrie 2023, ora 06:10, în continuare) și s-a dedus din durata pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare perioada arestării preventive și cea executată, de la 08.10.2023, la zi.

Împotriva sentinței nr. 172 din data de 16 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 19 noiembrie 2025. În susținerea orală a căii de atac, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu privire la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare croate, apelantul persoană condamnată neexprimându-și în prezent acordul în sensul transferării sale în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, întrucât urmează a fi eliberat condiționat în statul de condamnare.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente: Apelantul A., cetățean român, a fost condamnat în Republica Croația, prin hotărârea nr. K-48/2024-22, pronunțată la data de 09.04.2024 de Tribunalul Municipal din Gospič (confirmată prin hotărârea Tribunalului Județean din Zadar nr. Kž-241/2024), definitivă la data de 08.08.2024, la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de intrarea, circulația și aflarea ilegală în Republica Croația, un alt stat membru al Uniunii Europene sau un semnatar al Acordului Schengen, prev. de art. 326 alin. (1) și (2) din C. pen.

croat (C. pen./11) și împiedicarea prin forță a unei persoane oficiale, prev. de art. 314 alin. (1) și (2) din C. pen. croat (C. pen./11), astfel cum au fost menționate de autoritățile judiciare croate și descrise, pe larg, în cuprinsul sesizării procurorului. Prin adresa nr. x/2025 din data de 10.10.2025, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat curții de apel competente admiterea cererii de recunoaștere, de către autoritățile judiciare române, a hotărârii penale străine enunțate anterior și transferul condamnatului A. (cetățean român), aflat în executarea pedepsei într-un penitenciar din Republica Croația, în vederea continuării executării pedepsei la care a fost condamnat, într-un penitenciar din România.

Sesizarea parchetului a avut la bază adresa Ministerului Justiției - Direcția drept internațional și cooperare judiciară nr. 56966, având ca obiect cererea formulată de autoritățile judiciare croate privind recunoașterea și punerea în executare, în România, a hotărârii nr. K-48/2024-22, pronunțată la data de 09.04.2024 de Tribunalul Municipal din Gospič (confirmată prin hotărârea Tribunalului Județean din Zadar nr. Kž-241/2024), definitivă la data de 08.08.2024 și transferarea persoanei condamnate, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare, într-un penitenciar din România.

Prin sentința nr. 172 din data de 16 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori a admis sesizarea parchetului vizând cererea de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunțate de statul croat, cu privire la cetățeanul român A., constatând îndeplinite condițiile prevăzute lege în acest sens și a dispus transferul acestuia, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare, într-un penitenciar din România, fiind dedusă, din această pedeapsă, perioada arestării preventive și cea executată de la 08.10.2023, la zi.

Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările ulterioare, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.

Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163. În cauză, instanța de fond a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, constatând, în mod just, că acestea sunt îndeplinite, faptele pentru care A., cetățean român, a fost condamnat de autoritățile judiciare croate, printr-o hotărâre definitivă și executorie - hotărârea nr. K-48/2024-22, pronunțată la data de 09.04.2024, de Tribunalul Municipal din Gospič (confirmată prin hotărârea Tribunalului Județean din Zadar nr. Kž-241/2024), definitivă la data de 08.08.2024, constituind infracțiuni și potrivit legii române, respectiv infracțiunile de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a), b), c) din C. pen.

și ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., 188 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 189 alin. (1) lit. c), f) din C. pen. Din perspectiva îndeplinirii condiției prevăzute la art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările ulterioare, se observă că, deși condamnatul nu și-a menținut acordul exprimat inițial cu privire la transferul său, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare, într-un penitenciar din România, motivat de împrejurarea că urmează a fi eliberat condiționat în statul de condamnare, consimțământul său relativ la acest aspect nu este necesar întrucât este cetățean român, cu reședința permanentă în România, la adresa din com.

Leu, sat Leu, nr. 148, jud. Dolj, unde locuiesc soția și cei doi copii minori. Prin urmare, critica apărării, invocată în susținerea căii de atac promovate, în sensul că apelantul nu este de acord cu transferul în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, nu poate fi primită de Înalta Curte. De asemenea, se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu pot fi identificate motive de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii transmise de statul emitent, dintre cele prevăzute de lege. Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței nr. 172 din data de 16 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței nr. 172 din data de 16 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2025.