ÎCCJ, Secția penală, decizia din 12.02.2026 — cale de atac împotriva deciziei nr. 867/2025 a Curții de Apel Bacău

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 867 din data de 20 noiembrie 2025, printre altele, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, Autoritatea Vamală Română și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 279 din 07.04.2025 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul cu nr. x/2022 A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus următoarele: În temeiul 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

(patru acte materiale din datele de 22.09.2020, 16.11.2020, 24.11.2020 și 10.10.2020) și art. 5 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din Codul de procedură, a condamnat pe inculpații B. și C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate corespunzător. A constatat că inculpații B. și C. s-au aflat sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu, în perioada 15.12.2020-18.03.2021. A înlăturat dispoziția de confiscare specială a cantității de 27.813 pachete cu țigarete de diferite mărci de comercializare marcate fiscal necorespunzător confiscate de la inculpatul A., bunuri ridicate de organele de cercetare penală și depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J.

Neamț conform dovezii seria x nr. x din data de 14.12.2020. În temeiul art. 112 1 din C. pen., a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării extinse asupra următoarelor bunuri imobile: - apartamentului nr. x situat în mun. Piatra-Neamț, județul Neamț, înscris în C.F. nr. x, aflat în proprietatea inculpatei B.; - apartamentului nr. x situat în sat Săvinești, comuna Săvinești, str. x, bl. E2 bis, județul Neamț, înscris în C.F. NR. x aflat în proprietatea inculpatei B.; - apartamentului nr. x situat în mun. Piatra-Neamț, Bd. x, jud. Neamț, înscris în C.F. nr. x, aflat în proprietatea inculpatei B.; - imobilul (magazin mixt și bar) situat în sat Izvoare, str. x, jud. Neamț, înscris în Cartea Funciară a comunei Dumbrava Roșie cu nr. cadastral xaflat în proprietatea numitei D.. În temeiul art. 30 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea judecătorească organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii în ceea ce le privește pe inculpatele E., F. și B.. A menținut celelalte dispoziții care nu contraveneau. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și C. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, printre altele, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț a criticat sentința instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei în ceea ce îi privește pe inculpații B. și C. și din perspectiva respingerii propunerii de luare a măsurii de siguranță a confiscării extinse asupra bunurilor inculpatei B. și a numitei D.. Astfel, în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării extinse, curtea a constatat că, printre altele, această măsură vizează și imobilul (magazin mixt și bar) situat în sat Izvoare, str. x, jud. Neamț, înscris în Cartea Funciară a comunei Dumbrava Roșie cu nr. cadastral x, aflat în proprietatea numitei D., fiica inculpatei B., în urma unui contract de donație încheiat între cele două la data de 03.03.2020 . Cu privire la acest imobil, s-a constatat că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta a fost edificat de inculpata B. conform autorizației de construire nr. x/09.07.2019, valoarea lucrărilor fiind de 70.200 RON.

Analizând în cauză încidența dispozițiilor art. 112 1 din C. pen., în acord cu instanța de fond, curtea a reținut că sunt întrunite primele trei condiții prevăzute de lege, respectiv: condamnarea inculpatei B. pentru comiterea unei fapte susceptibile să îi procure un folos material, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; bunurile cu privire la care s-a propus luarea măsurii asigurătorii a confiscării extinse au fost dobândite de apelanta inculpată în anii 2019-2020, perioadă de timp supusă incidenței dispozițiilor art. 112 1 alin. (2) din C. pen., iar în ceea ce privește convingerea instanței că bunurile respective provin din activități infracționale, conform alin. (1) teza finală, s-a reținut că aceasta se poate baza pe disproporția dintre veniturile licite și averea persoanei, iar conform alin. (5), la stabilirea diferenței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite se are în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor și cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.

În aplicarea dispozițiilor alin. 112 1 alin. (2) și (3) din C. pen., curtea a reținut că, în perioada de referință, apelanta inculpată a dobândit bunuri în valoare de 197.478 RON și a transferat totodată proprietatea unui imobil în care a fost investită suma de 70.200 RON, în total 267.678 RON. Prealabil efectuării unei analize cu privire la veniturile apelantei inculpate B., curtea a subliniat faptul că la stabilirea acestora nu vor fi avute în vedere veniturile obținute de aceasta după momentul dobândirii bunurilor/efectuării lucrărilor de renovare, rezultând în mod firesc că pentru acestea au fost utilizate venituri obținute anterior.

Astfel, s-a constatat că potrivit relațiilor comunicate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, aceasta nu figurează cu declarații depuse privind veniturile realizate pentru anii 2015-2018, în timp ce pentru anii 2019 și 2020 figurează cu venituri declarate din cedarea folosinței bunurilor astfel: 2.904 RON în anul 2019 și 1.067 RON în anul 2020. Totodată, conform relațiilor comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamț, s-a constatat că în perioada 2016-2020 aceasta nu a figurat cu contract de muncă înregistrat. Potrivit afirmațiilor apelantei inculpate și a martorilor G. și H., B. a deținut, începând din 2014, calitatea de consultant I. și, începând din anul 2019, calitatea de consultant J.. Cu privire la aceste aspecte, apelanta a depus la dosar înscrisuri constând în facturi ce atestă achiziționarea unor bunuri de la I. și dovezi de depunere numerar în contul aceleiași firme.

Curtea a reținut că, deși este de notorietate că aceasta obținea de pe urma activităților prestate anumite venituri, dovezile depuse la dosar nu atestă cuantumul acestora. În ceea ce privește sumele de bani obținute de la unchiul acesteia K., curtea a constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, acesta este o persoană încadrată în grad de handicap accentuat, apelanta inculpată fiind persoana care îi administra veniturile. Potrivit extraselor de cont depuse la dosar, acesta a beneficiat de indemnizație pentru persoane cu handicap în cuanum de 375 RON lunar în cursul anilor 2019-2021, sumă care ulterior a fost majorată. S-a mai reținut că, deși din extrasele de cont rezultă că aceasta transfera sau ridica din cont periodic sumele obținute de unchiul acesteia, primul transfer datează din 07.04.2021, ulterior momentului la care au fost dobândite bunurile a căror confiscare s-a solicitat.

Chiar dacă s-ar presupune că și anterior apelanta inculpată a procedat într-un mod similar, curtea a reținut că aceste sume de bani se impuneau a fi destinate inclusiv pentru întreținerea unchiului acesteia și nu puteau fi folosite în întegralitate pentru propriile nevoi. Or, având în vedere cuantumul redus al veniturilor obținute de unchiul apelantei inculpate, este puțin probabil ca aceasta să fi economisit în mod real vreo sumă de bani. Certificatele de acționar deținute de același unchi, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte și eventuala încasare a unor sume de bani, nu sunt apte să justifice obținerea unor venituri de apelanta inculpată.

În privința contractelor de vânzare a unor autevehicule încheiate cu terțe persoane, curtea a reținut, pe de o parte, că doar 3 dintre acestea sunt anterioare anului 2020 și, pe de altă parte, că prețul menționat în acestea nu constituie în integralitate venit al apelantei inculpate, întrucât pentru achiziționarea lor, a fost achitat un preț. La dosar au mai fost depuse contracte de închiriere a unor imobile datând din anul 2019 și 2022. Potrivit contractelor încheiate în anul 2019 (lunile februarie, iulie și septembrie), aceasta ar fi obținut lunar suma de 180 euro și 1.300 RON lunar. Chitanțele din care rezultă efectuarea unor operațiuni de schimb valutar nu pot fi valorificate în prezenta cauză, întrucât datează din anul 2021. Pe de altă parte, atât timp cât nu se cunoaște proveniența fondurilor, acestea nu pot justifica obținerea licită a unor venituri de către apelanta inculpată.

Referitor la depozitele bancare deschise pe numele martorei H. în cursul anului 2019, curtea a reținut că prin ele însele, nici acestea nu sunt apte să justifice proveniența veniturilor utilizate de apelanta inculpată. În ceea ce privește existența unui depozit bancar de 60.000 de RON deținut de aceasta în timpul căsătoriei, se constată că nici în actul de lichidare a comunității matrimoniale și nici în actul de partaj voluntar, încheiat la data de 18.02.2013, nu se face referire la existența acestei sume de bani, aceasta fiind dovedită de apelanta inculpată cu extrasul de cont depus la dosarul instanței de fond, din care rezultă ca la data de 20.12.2007 a constituit un depozit în valoare de 60.000 de RON.

Pe lângă faptul că din anul 2007 și până în anuii 2019-2020 a trecut o perioadă lungă de timp, din extrasul de cont depus la dosar s-a constatat că acest depozit a fost închis în cursul lunii ianuarie 2009, suma de bani fiind retrasă în numerar în cursul anului 2008, respectiv 2009. În dovedirea veniturilor obținute de apelanta inculpată, aceasta a mai depus la dosar extrase de cont aferente perioadei 2007-2022, din care rezultă că a încasat sume de bani cu titlu de subvenții de la APIA, însă cuantumul acestora nu a depășit în cursul anilor 2015-2019 suma de 6.000 RON/an, ceea ce presupune un venit de cel mult 500 de RON pe lună.

Astfel, deși prin aceste înscrisuri apelanta inculpată face dovada obținerii unor venituri, fără a putea fi individualizat în mod concret și pentru fiecare situație în parte cuantumul acestora, în condițiile în care, potrivit evidențelor fiscale, în perioada 2015-2018 nu a declarat alte venituri, iar cele aferente anului 2019 sunt modice, curtea a reținut că acestea au fost necesare traiului de zi cu zi al apelantei, fiind puțin probabil să economisească din sursele indicate sume importante de bani care să permită achiziționarea imobilelor pentru care se solicită confiscarea extinsă.

În aprecierea curții, de subliniat mai este faptul că apelanta inculpată a achitat la data de 11.01.2021 suma de 52.961 RON reprezentând prejudiciu aferent cantității de țigarete și alcool descoperite în apartamentul proprietatea numitei L.. Față de aceste considerente, în dezacord cu prima instanță, chiar dacă ar accepta că lucrările de edificare a magazinului și a barului ori cele de renovare a locuinței au fost suportate de rude, deși acest aspect nu rezultă cu certitudine din probatoriul administrat, curtea a apreciat că în cauză nu a fost dovedită originea licită a bunurilor dobândite de apelanta inculpată, instanța având convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale.

În ceea ce privește imobilul (magazin mixt și bar) situat în sat Izvoare, str. x, jud. Neamț, înscris în Cartea Funciară a comunei Dumbrava Roșie cu nr. cadastral x, aflat în proprietatea numitei D., fiica inculpatei B., urmare a unui contract de donație încheiat între cele două, curtea a reținut că măsura de siguranță a confiscării extinse a bunurilor aparținând terților este condiționată de împrejurarea ca aceștia să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască scopul transferului, respectiv acela al evitării confiscării bunului. Or, în cauză, prin prisma relației de rudenie existente între apelanta inculpată și numita D., curtea a apreciat că aceasta ar fi trebuit să cunoască scopul transferului dreptului de proprietate, respectiv evitarea confiscării bunului în cauză.

Față de aceste considerente, curtea a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea Ministerului Public de confiscare extinsă a imobilelor în cauză, sens în care a dispus prin decizia de față. Împotriva deciziei nr. 867 din data de 20 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație persoana interesată D., prin apărător ales, solicitând admiterea contestației, desființarea deciziei penale atacate și dispunerea rejudecării cauzei, motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea acesteia. Ulterior, prin motivele de contestație depuse la dosar, persoana interesată a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei penale atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către completul care a pronunțat-o, motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea sa.

În motivarea căii de atac promovate, în esență, după prezentarea unui scurt istoric al cauzei în apel, contestatoarea a evidențiat, în mod prioritar, că a luat cunoștință despre luarea acestei măsuri prin intermediul mamei sale B., care a avut calitatea de inculpată în dosarul nr. x/2022, în momentul comunicării deciziei pronunțate de Curtea de Apel Bacău. Aceasta constituie, de altfel, modalitatea prin care i-a fost adus la cunoștință faptul că măsura fusese dispusă direct prin hotărârea instanței de apel, nefiind citată pe parcursul întregii proceduri judecătorești, întrucât nu a deținut nicio calitate procesuală în cadrul acestui dosar penal.

Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii confiscării extinse asupra bunului imobil magazin mixt și bar, contestatoarea a criticat, în esență, că, deși acesta se află în proprietatea sa, nu a fost citată în cauză și nu și-a putut formula apărări, instanța analizând situația juridică a bunului doar pe baza înscrisurilor de la dosar, fără a verifica dacă într-adevăr sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acestei măsuri.

Sub aspectul situației de fapt, contestatoarea a arătat faptul că bunul imobil (magazin mixt și bar) a intrat în proprietatea sa la data de 03.03.2020, în urma încheierii unui contract de donație cu mama acesteia, imobilul supus confiscării având încă de la început o destinație economică clar determinată, constituind sediul și locul de desfășurare a activității economice licite a contestatoarei, înregistrată ca întreprindere individuală încă din anul 2012 (D. Întreprindere Individuală, CUI x din data de 10.10.2012), după cum rezultă din înscrisurile atașate. A mai arătat că în anul 2022 a radiat întreprinderea individuală, însă în acest imobil și-a continuat activitatea economică soțul său (M.-Întreprindere Individuală, CUI x din data de 17.12.2021).

Apărarea a apreciat că, prin urmare, se poate observa că din anul 2012, deci cu mult timp înainte de transmiterea bunului imobil în proprietatea contestatoarei, acest bun imobil a fost utilizat în mod licit și continuu de către aceasta, precum și de către soțul său. Mai mult decât atât, în opinia apărării, înscrisurile atașate prezentei căi de atac atestă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că atât contestatoarea, cât și soțul acesteia, au desfășurat activitatea economică în imobilul respectiv, în mod continuu, realizând venituri, această activitate reprezentând o sursa importantă de venit pentru familia lor.

Contestatoarea a susținut, de asemenea, că emiterea autorizației de construire pe numele mamei sale în anul 2019, intervenită în contextul unei reamenajări a imobilului edificat cu mai mulți ani anterior, nu reflectă aportul financiar al acesteia la realizarea construcției și nici nu indică faptul că ea a suportat costurile edificării, contrar celor reținute de instanța de apel.

Dimpotrivă, documentele anexate probează, fără echivoc, că întregul efort investițional a fost efectuat de către contestatoare împreună cu soțul său, situație concordantă cu utilizarea imobilului drept sediu și loc de desfășurare a activității economice proprii încă din anul 2012. Apărarea a mai arătat că autorizația de construire emisă pe numele mamei sale a fost justificată de calitatea acesteia de proprietar al imobilului la acel moment, întrucât procedurile juridice pentru intrarea contestatoarei în deplină proprietate nu fuseseră finalizate, context cunoscut încă de la începutul desfășurării activității economice în imobilul respectiv. Utilizarea continuă a imobilului în cadrul întreprinderii individuale confirmă caracterul licit și utilitatea economică reală a bunului, aspecte incompatibile cu prezumția de ilicit care stă la baza măsurii confiscării.

În plus, actul de donație a fost încheiat în conformitate cu toate dispozițiile legale aplicabile. În drept, a invocat dispozițiile art. 425 1 coroborat cu art. 366 alin. (3) din C. proc. pen., art. 250 1 din C. proc. pen., art. 21, art. 24 și art. 44 alin. (8) din Constituția României, art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele: Se constată că cererea introductivă are ca obiect contestarea măsurii de siguranță constând în confiscarea extinsă dispusă direct de instanța de apel asupra unui bun aparținând contestatoarei, care, în calitate de terț în cauza penală, nu a fost citată în niciun moment al procedurii, fiind astfel lipsită de posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare. Potrivit art. 425 1 din C. proc. pen., "Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel." Totodată, conform art. 426 alin. (1) lit. a) teza I din C. proc.

pen., "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți (...);". Examinând cauza în aceste coordonate de principiu, în raport de motivele invocate în scris și susținute de apărătorul ales al contestatoarei la termenul de dezbateri, respectiv că judecata în apel a avut loc fără citarea legală a acesteia, Înalta Curte va califica cererea formulată de persoana interesată D. ca fiind contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 867 din data de 20 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, întrucât scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. a) teza I din C. proc.

pen. a fost acela de a oferi un remediu procesual părții care nu a fost legal citată și cu privire la care s-a pronunțat o hotărâre rămasă definitivă. În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze această cale extraordinară de atac, se reține că potrivit art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., "Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.". Se constată că decizia a cărei anulare se cere a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Pe cale de consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte va califica cererea formulată de persoana interesată D. ca fiind contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 867 din data de 20 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și va trimite cauza la Curtea de Apel Bacău, spre competentă soluționare.

În temeiul at. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Califică cererea formulată de persoana interesată D. ca fiind contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 867 din data de 20 noiembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Trimite cauza la Curtea de Apel Bacău, spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2026.