ÎCCJ, Secția penală, decizia din 17.04.2025 — recurs în casație împotriva sentinței nr. 182/2024 a Tribunalului Satu Mare

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor din dosar, constată: Prin sentința penală nr. 182/2024 din data de 06.09.2024 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (117 acte materiale), a fost condamnată inculpata A., administrator la S.C. "B." S.R.L. (la data comiterii faptei), fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, la pedeapsa de 2 ani închisoare. (…) S-a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate. În baza art. 19, art. 397 C. proc. pen. și art. 1349 și art. 1373 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata A. la plata către partea civilă A.N.A.F.

București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finațelor Publice Satu Mare, cu sediul în jud. Satu Mare, a sumei totale de 147.452 RON, reprezentând T.V.A. de plată: 100.403 RON, impozit pe profit: 23.135 RON și impozit pe dividende: 23.914 RON; sumă totală la care se adaugă accesoriile aferente (dobânzi și penalități de întârziere), calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data plății efective. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre, la rămânerea definitivă, către Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., combinat cu art. 250 indice 2 C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului, instituită asupra bunurilor imobile aparținând inculpatei, prin Ordonanța procurorului din data de 18.03.2022, astfel cum a fost pusă în executare conform procesului-verbal din data de 25.05.2022, până la concurența sumei de 147.452 RON și până la recuperarea în întregime a prejudiciului, cu privire la următoarele bunuri: - imobil situat în mun. Satu Mare, str. x, jud. Satu Mare înscris în Cartea Funciară nr. x Satu Mare, nr. top: x/XI Satu Mare, reprezentând apartament compus din 3 camere și dependințe cu suprafața utilă 132 mp și cotă parte de 70/748, teren în folosință.

S-a confirmat onorariul expertului C. și a fost obligată inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 23.160 RON. În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății pe care le-a stabilit în cuantum de 2.000 RON, din care suma de 140 RON, pentru faza de urmărire penală. Prin decizia penală nr. 604/A/2024 din 08 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de inculpata A., administrator la S.C. "B." S.R.L. (la data comiterii faptei), împotriva sentinței penale nr. 182/2024 din data de 06.09.2024 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, și s-a desființat în parte hotărârea atacată.

S-a înlăturat dispoziția de aplicare a pedepsei de 2 ani închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. S-a înlăturat dispoziția de executare în regim privativ de libertate a pedepsei. S-a aplicat inculpatei A., administrator la S.C. "B." S.R.L. (la data comiterii faptei), pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 RON (200 zile amendă x 50 RON/zi amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. S-a restrâns conținutul pedepsei complementare la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a înlăturat dispoziția de admitere a acțiunii civile și s-a constatat că A.N.A.F. București prin Direcția generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a înlăturat dispoziția de comunicare a unei copii a hotărârii la Oficiului Registrului Comerțului. S-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor imobile ale inculpatei prin ordonanța procurorului din 18.03.2022. S-a constatat că prejudiciul cauzat este de 123.538 RON și că inculpata a achitat suma de 147.452 RON. S-au menținut restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii. Împotriva deciziei penale nr. 604/A/2024 din 08 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, inculpata A. a formulat cerere de recurs în casație, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc.

pen., invocând că, în mod greșit, s-a dispus condamnarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (117 acte materiale), în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În privința motivelor de recurs, în esență, acestea se circumscriu analizării cerinței de tipicitate ce ține de caracterul nereal al operațiunii ce stă la baza executării acțiunii care constituie latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, susținându-se că acțiunea de evidențiere în contabilitate, nu este îndeplinită, din condiții ce țin de dreptul de dispoziție al organului de sesizare.

Astfel, s-a invocat că acesta nu a considerat că, în lipsa stabilirii participației penale a participantului secundar la fapta autorului în cadrul variantei normative a infracțiunii cercetate, se exclude caracterul fraudulos al operațiunilor evidențiate de inculpată în contabilitatea societății pe care o administrează, pe de o parte, iar, pe de altă parte, stabilirea caracterului real sau nereal al unei operațiuni economice nu se poate face fără a se avea în vedere principiul prevalenței economicului asupra juridicului care, în cauza de față, este asigurat. Totodată, s-a susținut că, activitatea desfășurată de inculpata A., în calitate de administrator al S.C. B., în cadrul operațiunilor economice cu S.C.

D. S.R.L. au fost licite și, prin urmare, exclud producerea unui prejudiciu - condiție de existență a infracțiunii de evaziune fiscală. Prin încheierea din 6 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, s-a admis în principiu, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 604/A/2024 din 08 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022. Analizând recursul în casație formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, în considerarea celor ce succed: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii. Astfel, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege. Inculpata A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând, în esență, că activitățile desfășurate, în calitate de administrator al S.C. B., în cadrul operațiunilor economice cu S.C. D. S.R.L. au fost licite și, prin urmare, exclud producerea unui prejudiciu - condiție de existență a infracțiunii de evaziune fiscală.

Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a apreciat că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., evaluând dacă faptele imputate inculpatei A. sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte are în vedere starea de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În fapt, instanța de apel a reținut că, inculpata A. era administrator al S.C. B. S.R.L. care este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului și avea ca obiect principal de activitate "silvicultură și alte activități forestiere". S.C. B. a fost înregistrată ca plătitor de impozit pe profit doar în perioada 01.07.2016 - 31.01.2017, în rest fiind înregistrată ca plătitor de impozit pe microîntreprinderi.

Conform adresei nr. x/07.08.2018 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, S.C. B. a avut 13 angajați, dar și-a desfășurat activitatea și prin utilizarea zilierilor. În anul 2015, S.C. B. a încheiat 3 contracte de prestări servicii cu Regia Națională a Pădurilor, iar în anul 2016, S.C. B. a încheiat 8 contracte de prestări servicii cu Regia Națională a Pădurilor, contracte în baza cărora S.C. B. a încasat suma totală de 176,514,06 RON în anul 2015 și 655.814,17 RON în anul 2016, sume care figurează în evidența contabila pe contul de 704 - venituri din servicii prestate. La baza emiterii facturilor pentru beneficiarii lucrărilor prestate sunt situații de lucrări și procese-verbale de recepție, ambele documente fiind acceptate și verificate de beneficiarii finali.

Lucrările au fost efectuate de S.C. B.. Potrivit adresei nr. x/17.10.2024 emisă de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, lucrările au fost efectuate de S.C. B. fără subcontractori. Pentru a-și diminua venitul realizat, dar și pentru a beneficia de deducerea TVA, inculpata A. a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 117 facturi fiscale emise de S.C. D. S.R.L. Arad, reprezentată de E.. Aparent, facturile au fost emise în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între S.C. B. și S.C. D. S.R.L. Arad și anume nr. 1/01.06.2015 și nr. 1/04.04.2016. Atașat facturilor fiscale emise de S.C. D. S.R.L. Arad către S.C. B. sunt devize de lucrări care însă sunt cuantificate doar valoric, fără nici un indiciu cu privire la natura lucrărilor executate, locul de efectuare a lucrărilor sau unitatea de măsură avută în vedere la stabilirea prețului final.

Între cele două societăți nu există procese-verbale de recepție parțială sau finală și nici nu este prezentată vreo mențiune cu privire la acceptarea acestor devize de către S.C. B.. Ca efect al înregistrării unor cheltuieli nereale, S.C. B. a beneficiat în mod nelegal de deducerea TVA-ului cu suma de 100.403 RON și și-a diminuat impozitul pe profit cu suma de 23.135 RON. Examinând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât fapta reținută în sarcina inculpatei A. nu corespunde normelor de incriminare prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în temeiul cărora a fost condamnată inculpata, fiind stabilită pedeapsa amenzii în cuantum de 10.000 RON.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, infracțiunea de evaziune fiscală constă în "evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale". Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, operațiunea fictivă reprezintă disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. Deși norma de incriminare are ca element material evidențierea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori a unor operațiuni fictive, nu orice astfel de evidențiere atrage, eo ipso, incidența răspunderii penale, fiind necesar ca aceasta să se circumscrie conduitei tipice avute în vedere de legiuitor, respectiv unei forme de fraudare fiscală realizate prin intermediul mecanismului contabil.

În speță, acuzațiile constau în aceea că, în calitate de administrator de drept și de fapt la societatea comercială "B." S.R.L. Satu Mare, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata A. a dispus înregistrarea în actele contabile ale societății a unui număr total de 117 facturi fiscale emise de către "D." S.R.L. Arad, în intervalul 02 iunie 2015 - 28 noiembrie 2016, ca și cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea în totalitate a obligațiilor fiscale și prin care s-a creat un prejudiciu la bugetul de stat, în cuantum total de 147.452 RON, reprezentând T.V.A., impozit pe profit și impozit pe dividende.

Analizând infracțiunea de evaziune fiscală în discuție, Înalta Curte reține că tipicitatea obiectivă a normei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 presupune evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale (în sensul lipsei de corespondență cu realitatea faptică sau juridică) ori evidențierea altor operațiuni fictive (imaginare, inexistente în fapt). Așadar, în cauză, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii, Înalta Curte constată necesar a se lămuri dacă evidențierea în contabilitatea societății administrate de inculpată a facturilor emise de S.C.

D. S.R.L., în intervalul 02 iunie 2015 - 28 noiembrie 2016, reprezintă, în sine, o conduită relevantă în sensul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv dacă această evidențiere, analizată exclusiv din perspectiva conținutului normei penale de incriminare, constituie modalitatea tipică de realizare a conduitei de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, sau dacă se circumscrie unor neregularități de natură fiscală, sancționabile pe alte căi decât cea penală. Raportat la situația de fapt stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte apreciază că activitatea (conduita) inculpatei nu poate fi calificată, în mod suficient, ca mecanism penal tipic de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ci se circumscrie sferei neregularităților fiscal-contabile sancționabile potrivit legislației fiscale.

În aceste condiții, raportat la limitele controlului judiciar în recursul în casație și la conținutul normei de incriminare, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatei A. nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Ca atare, Înalta Curte constată motivele recurente inculpate, circumscrise neîndeplinirii cerințelor de tipicitate obiectivă ale conduitei incriminate, în sensul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca întemeiate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul în casație recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 604/A/2024 din 08 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022. Va desființa, în parte, decizia recurată și, în rejudecare: În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.

București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finațelor Publice Satu Mare. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii casate care nu contravin prezentei decizii. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în fond, apel și recurs în casație rămân în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 180 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 604/A/2024 din 08 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022. Desființează, în parte, decizia recurată și, în rejudecare: În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.

București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finațelor Publice Satu Mare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii casate care nu contravin prezentei decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în fond, apel și recurs în casație rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 180 de RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2025.