ÎCCJ, Secția penală, decizia din 04.02.2026 — apel împotriva sentinței nr. 23/2025 a Curții de Apel Ploiești

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infractiunii de complicitate la fals informatic.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit inculpatei A. pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârsirea infracțiunii de complicitate la fals informatic. În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. pen. În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit inculpatului G. pedeapsa inchisorii de 8 luni pentru săvârsirea infractiunii de complicitate la fals informatic În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. pen. În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit inculpatului B. pedeapsa inchisorii de 8 luni pentru săvârsirea infracțiunii de complicitate la fals informatic În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. pen. În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit inculpatului F. pedeapsa inchisorii de 8 luni pentru săvârsirea infractiunii de complicitate la fals informatic În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. pen. În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit inculpatei E., pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârsirea infracțiunii de complicitate la fals informatic. În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. pen. În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovita, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit inculpatei C., pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârsirea infracțiunii de complicitate la fals informatic În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilită în sarcina inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. pen. În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovita, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni. S-a dispus ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnati din oficiu pentru faza camerei preliminare în sumă de 5088 RON(636x8), onorariile partiale pentru faza de judecată în sumă de 720 RON(360x2) precum și onorariul integral în cuantum de 1440 RON să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova. În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 646 RON cheltuieli judiciare pentru faza de urmărire penală și 1000 RON pentru faza de camera preliminară și judecată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul emis la data de 26.05.2023, în dosar nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpaților: E., F., G., C., B. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals informatic, prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. a inculpatului D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals informatic, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. și a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale). Prin încheierea de sedință pronunțată la data de 6 noiembrie 2023, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, încheiere rămasă definitivă la data de 17 ianuarie 2024. Anterior începerii cercetării judecătorești, inculpaților le-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 374 din C. proc. pen., iar, printre alții, inculpații A., G., C., D., E., F. și B. au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen.. Cererile fiind admise, dispunându-se disjungerea cauzei cu privire la inculpații care nu au uzat de această procedură. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: înscrisuri, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de consemnare a datelor de trafic prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice (listing telefonic), procese-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de percheziție informatică, declarațiile de suspecți și inculpați, coroborate cu declaratiile de recunoaștere ale inculpatilor A., G., C., D., E., F. și B., prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpați. Astfel, în fapt s-a reținut că: În cursul lunii septembrie 2021, inculpatul D. i-a furnizat inculpatei H. (medic de familie în cadrul CMI H.), prin intermediul inculpatului I., datele sale de identificare în vederea obținerii unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv loc, date care au fost introduse de către inculpata H. în Registrul Electronic National al Vaccinărilor, generând astfel și adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea sa la data de 18.09.2021, ora 16:55. În cursul lunii septembrie 2021, inculpata E. i-a furnizat inculpatei H. (medic de familie în cadrul CMI H.), prin intermediul inculpatului I., datele sale de identificare în vederea obținerii unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv loc, date care au fost introduse de către inculpata H. în Registrul Electronic National al Vaccinărilor, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea sa la data de 18.09.2021, ora 16:52. În cursul lunii septembrie 2021, inculpatul F. i-a furnizat inculpatei H. (medic de familie în cadrul CMI H.), prin intermediul inculpatului I., datele sale de identificare în vederea obținerii unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv loc, date care au fost introduse de către inculpata H. în Registrul Electronic National al Vaccinărilor, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea sa la data de 08.09.2021, ora 21:14. În cursul lunii august 2021, inculpatul G. i-a furnizat inculpatei H. (medic de familie în cadrul CMI H.), prin intermediul inculpatului I., datele sale de identificare în vederea obținerii unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv loc, date care au fost introduse de către inculpata H. în Registrul Electronic National al Vaccinărilor, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea sa la data de 18.08.2021, ora 11:12. În cursul lunii august 2021, inculpata C. i-a furnizat inculpatei H. (medic de familie în cadrul CMI H.), prin intermediul inculpatului I., datele sale de identificare în vederea obținerii unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv loc, date care au fost introduse de către inculpata H. în Registrul Electronic National al Vaccinărilor, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea sa la data de 18.08.2021, ora 11:16. În cursul lunii august 2021, inculpatul B. i-a furnizat inculpatei H. (medic de familie în cadrul CMI H.), prin intermediul inculpatului I., datele sale de identificare în vederea obținerii unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv loc, date care au fost introduse de către inculpata H. în Registrul Electronic National al Vaccinărilor, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea sa la data de 03.09.2021, ora 22:36. În cursul lunii august 2021, inculpata A., a rugat-o pe inculpata H. (medic de familie în cadrul CMI H., cabinet la care sus-numita era înscrisă) să îi elibereze adeverințe false de vaccinare pentru ea si pentru J. si K., copii săi minori, iar: - la data de 18.08.2021, inculpata H. a introdus în Registrul Electronic National al Vaccinărilor datele de identificare ale inculpatei A., In vederea eliberării unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv loc, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea inculpatei A. Ia data de 18.08.2021, ora 11:29; - la datele de 17.08.2021 si 07.09.2021, inculpata H. a introdus în Registrul Electronic National al Vaccinărilor datele de identificare ale numitului J., în vederea eliberării unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv Ioc, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea numitului J. la datele de 17.08.2021, ora 23:07 (doza I) si 07.09.2021, ora 14:41 (doza II); - la datele de 17.08.2021 si 07.09.2021, inculpata H. a introdus în Registrul Electronic National al Vaccinărilor datele de identificare ale numitului K., în vederea eliberării unei adeverințe de vaccinare antiCovid-19 care să ateste imunizarea sa, fără ca vaccinarea să aibă efectiv Ioc, generând astfel si adeverința de vaccinare anti Covid-19 care atesta în fals imunizarea numitului K. Ia datele de 17.08.2021, ora 23:08 (doza I) si 07.09.2021, ora 14:24 (doza II). În drept, prima instanță a apreciat că sunt realizate elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale complicității la infracțiunea de fals informatic, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., în ceea ce îi privește pe inculpații E., F., G., C., B.; ale complicități la infracțiunea de fals informatic, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul D., precum și ale complicității la infracțiunea de fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) în ceea ce o privește pe inculpata A.. Cu privire la complicitate la infracțiunea de fals informatic, Curtea a reținut că inculpata H., în calitate de medic de familie, a încheiat un contract cu C.A.S. Prahova pentru desfășurarea activității de vaccinare antiCovid 19, introducea în Registrul Național de Evidență a Vaccinărilor datele de identitate ale beneficiarilor și genera adeverința care atesta în mod nereal imunizarea acestora împotriva Covid 19. În acest sens, s-a făcut trimitere la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 2171/21.12.2020 pentru stabilirea Normelor privind autorizarea, organizarea și funcționarea centrelor de vaccinare împotriva COVID-19 (care, potrivit punctului I.2 lit. e) - se aplică și la nivelul cabinetului de medicină de familie) - potrivit căruia, "În punctul de vaccinare se scanează datele personale, se administrează vaccinul și se introduc datele despre vaccin în Registrul electronic național de vaccinare (RENV)." Prin introducerea în sistemul informatic a datelor persoanelor pretins vaccinate rezultă date necorespunzătoare adevărului atestându-se o calitate inexistentă în realitate și anume aceea de persoană imunizată antiCovid-19, în sistemul informatic național integrat RENV persoana figurând ca fiind vaccinată, aspect contrar realității. În mod evident datele rezultate sunt necorespunzătoare adevărului, fiind susceptibile a produce consecințe juridice. Astfel, în urma acțiunii inițiale de introducere a datelor informatice se generează adeverința care atestă, în fals, că persoana a fost vaccinată, informație nereală ce rămâne cu caracter definitiv în Registrul National de Vaccinare, putând produce consecințe juridice diverse în ceea ce privește persoana vizată, indiferent dacă adeverința i se înmânează în format letric sau i se transmite electronic. Prima instanță a mai reținut că infracțiunea de fals informatic este o infracțiune de pericol abstract, care se realizează prin simpla introducere, modificare sau ștergere fără drept a datelor informatice, iar inculpații sunt vinovați de săvârșirea acestei infracțiuni în forma complicității, prin actele de remitere a datelor de identificare, de completare a chestionarului și a formularului de consimțământ înlesnind realizarea rezoluției infracționale de către autoarea inculpată H.. Curtea a mai reținut că infracțiunile comise de către inculpați sunt nejustificate și imputabile acestora, fiind săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză nefiind incidente ipoteze dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) din C. proc. pen. S-a constatat că în privința faptelor inculpaților din prezenta cauză există probe certe de vinovăție, astfel că prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. (11) din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 4 și art. 99 din C. proc. pen., este răsturnată. La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 74 din C. pen., reținându-se că inculpații sunt persoane integrate în societate, căsătorite, educate, cu locuri de muncă și fără antecedente penale, cunoscute în mediul în care trăiesc drept cetățeani serioși, respectați, fără probleme de comportament în societate, până la existența acestui dosar. Totodată, s-a avut în vedere cauza legală de reducere a pedepsei închisorii prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., întrucât inculpații au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii. Curtea a avut în vedere și pedepsele aplicate autorului acestor infracțiuni, respectiv inculpatei H., care a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (13 acte materiale) și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic (49 de acte materiale), astfel cum rezultă din sentința penală nr. 118/17.05.2023 pronunțată de Tribunalul Prahova. Pe de altă parte, Curtea a reținut un grad scăzut de pericol social al faptelor, în raport de persoana fiecărui inculpat și de posibilitățile sale de îndreptare, de conduita avută anterior și ulterior săvârșirii infracțiunii, cu aprecierea că faptele inculpaților au reprezentat o rătăcire de moment generată și de toate zvonurile referitoare la efectele secundare ale vaccinului, zvonuri ce au creat puternice curente de opinii în cadrul societății românesti. Astfel, s-a stabilit în sarcina inculpaților A., G., C., E., F. și B. câte o pedeapsă cu închisoarea a cărei aplicarea imediată s-a apreciat că nu este necesară. În cazul acestor inculpați, s-a apreciat că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins prin mecanismul măsurii de supraveghere și a obligațiilor ce constituie conținutul instituției amânării aplicării pedepsei. Prin instituirea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 83 din C. pen. se asigură, în opinia Curții, condiții optime pentru a se asigura reintegrarea inculpatilor în societate, fiind instituite mijloacele ca aceasta să verifice, prin organele specializate ale statului, gradul de conformare a inculpatului la normele sociale, iar în măsura în care acesta nu manifestă o atitudine corespunzătoare, sancțiunile legale sunt drastice, conform prevederilor art. 88 din C. pen. Pe de altă parte, Curtea a considerat că prin stabilirea acestei modalități de executare a pedepsei i se oferă fiecărui inculpat posibilitatea de a corecta aspectele negative ale conduitei sale, astfel încât pe viitor să evite coliziunea cu legea penală. În măsura în care nu se vor conforma măsurilor de supraveghere, ori, mai grav, dacă aceștia vor comite o nouă infracțiune, consecințele vor fi în mod evident extrem de defavorabile, aspect pe care în mod evident inculpații va trebui să îl aibă în vedere. Excepție face inculpatul D. care a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie prin raportare la sentința penală nr. 71/07.02.2018 a Tribunalului Prahova, definitivă la data de 04.06.2018, sens în care s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție. Prin raportare la latura obiectivă, la scopul urmărit și la atingerea adusă ordinii de drept s-a apreciat că nu impune aplicarea unei pedepse complementare și pe cale de consecintă nici a pedesei accesorii. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel inculpații A., G., C., D., E., F. și B.. Cu excepția inculpatei A., care a depus la dosar motive de apel la data de 23 iunie 2025 și a fost reprezentată de apărător ales la termenul de judecată în care au avut loc dezbaterile, ceilalți inculpați apelanți nu au formulat motive de apel și nici nu s-au prezentat la judecarea cauzei în apel. În esență, prin motivele de apel formulate, inculpata A. critică modalitatea de individualizare a pedepsei, susținând că soluția amânării aplicării pedepsei, dispusă în temeiul art. 83 din C. pen., ar fi excesiv de severă raportat la situația de fapt, la circumstanțele personale (integrare socială, ocupație licită, lipsa antecedentelor penale), la conduita procesuală avută pe tot parcursul procesului penal, precum și la perioada de timp scursă de la momentul săvârșirii faptei. Apelanta solicită, în consecință, desființarea în parte a hotărârii atacate și dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 80 din C. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06.05.2025, sub nr. x/2023. Primul termen de judecată a fost fixat la data de 25 iunie 2025, când instanța a amânat cauza la solicitarea reprezentatului Ministerului Public, în vederea motivării căilor de atac exercitate și pentru a li se pune în vedere inculpaților posibilitatea de a-și angaja un apărător ales. La termenul de judecată din 22 octombrie 2025, cauza a fost amânată ca urmare a cererii formulate de apărătorul ales al inculpatei A., aflat în imposibilitate de prezentare din motive medicale. La următorul termen de judecată, din 3 decembrie 2025, Înalta Curte a dat cuvântul în dezbateri, reținând cauza în pronunțare. În termenul de pronunțare, respectiv la data de 08 ianuarie 2026, inculpatul D. a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, prin care a solicitat reluarea cercetării judecătorești, în vederea încuviințării probei cu înscrisurile medicale atașate cererii, susținând că, la momentul exprimării opțiunii pentru judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, manifestarea sa de voință ar fi fost viciată. În acest sens, a arătat că declarația autentică prin care a optat pentru aplicarea procedurii simplificate a fost dată în contextul unor afecțiuni medicale grave, ulterior unui accident vascular cerebral și a unei intervenții chirurgicale, afecțiuni care i-ar fi afectat capacitatea psihică de a înțelege pe deplin consecințele juridice ale acestei opțiuni. Totodată, inculpatul a susținut că nici avocatul ales, nici notarul public nu i-ar fi explicat, într-un limbaj accesibil, consecințele legale ale declarației date, respectiv asumarea vinovăției și limitarea cadrului probator, motiv pentru care a arătat că opțiunea exprimată nu reflectă o voință liberă și neviciată. De asemenea, a arătat că, la data de 30.12.2025, a fost internat la aceeași unitate spitalicească pentru reevaluare clinico-imagistică, ca urmare a apariției unor simptome constând în amețeli și tulburări de vedere, susținând că, în urma examenului clinic, ar rezulta existența unei stări psihice în general nefavorabile, la 2 ani și 4 luni de la intervenția chirurgicală, susceptibilă să afecteze capacitatea sa mentală și să pună la îndoială caracterul conștient al deciziilor luate. În raport de aceste susțineri, inculpatul a arătat că declarația notarială nu ar putea produce efectele juridice prevăzute de lege și a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru administrarea probei cu înscrisuri medicale și lămurirea aspectelor ce vizează capacitatea sa psihică la momentul formulării opțiunii pentru procedura simplificată, inclusiv prin administrarea unor probe suplimentare. Analizând conținutul cererii de repunere pe rol formulată de inculpatul D., Înalta Curte constată că aceasta vizează, dintr-o primă perspectivă, critici privind netemeinicia hotărârii atacate, însoțite de solicitarea administrării unor probe noi, aspecte care nu sunt însă de natură să conducă la repunerea cauzei pe rol, în condițiile în care s-a judecat în procedura simplificată, respectiv pe baza probelor administrate în faza anterioară la care inculpatul a achiesat. În cererea formulată, inculpatul nu invocă neregularități procedurale de natură a afecta desfășurarea procesului, precum nelegala citare, lipsa apărării ori alte încălcări ale drepturilor procesuale, situații care nu se regăsesc în cauza de față. De altfel, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în cursul judecării apelului, au fost acordate trei termene de judecată, la care inculpatul a fost legal citat și a avut posibilitatea efectivă de a formula cereri, de a solicita administrarea de probe și de a-și susține apărările, fără ca în acest interval să fi ieșit din pasivitate, iar solicitarea acestuia se înscrie în încercarea de a împiedica rămânerea definitivă a hotărârii. În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile legale care să justifice repunerea cauzei pe rol, cererea formulată de inculpatul D. urmând a fi respinsă. Dintr-o altă perspectivă, o parte dintre susținerile formulate de inculpat în cerere sunt prezentate sub forma unor concluzii scrise și vizează pretinsa viciere a manifestării sale de voință la momentul exprimării opțiunii pentru judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, prin raportare la anumite afecțiuni medicale, solicitându-se analiza existenței discernământului și a caracterului valabil al exprimării poziției sale procesuale sub acest aspect. În raport de aceste susțineri, Înalta Curte urmează a examina, în continuare, dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului. Examinând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Reținând doar unul dintre inculpați a formulat motive de apel, instanța de control judiciar va proceda la examinarea hotărârii apelate, în ceea ce îi privește pe inculpații B., C., D., E., F., G. și A., atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei. Cu titlu prioritar, Înalta Curte reține că soluționarea cauzei în primă instanță, s-a realizat în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii. Pentru a putea urma procedura recunoașterii învinuirii sau procedura simplificată/abreviată și a beneficia de reducerea pedepsei, potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este necesară îndeplinirea mai multor condiții: - inculpatul să nu fie acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede detențiunea pe viață (niciunul dintre inculpați nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni ce prevede pedeapsa detențiunii pe viață). - declarația de recunoaștere să fie făcută personal de către inculpat, în fața instanței de judecată sau prin înscris autentic: inculpata C. a recunoscut personal faptele în fața Curții de Apel Ploiești, la data de 22.11.2024, în timp ce inculpații A., G., D., E., F. și B., au declarat că recunosc săvârșirea infracțiunilor prin înscrisuri autentice . - recunoașterea faptelor descrise în actul de sesizare să fie făcută până la începerea cercetării judecătorești: Recunoașterea învinuirii de către inculpata C. s-a realizat la data de 22 noiembrie 2024, în timp ce ceilalți inculpați au dat declarații, pe proprie răspundere, în fața unui Notar Public, inculpata A. la data de 23.09.2024, inculpatul G. la data de 24.09.2024 și inculpații D., E., F. și B., la data de 14.01.2025, toate declarațiile fiind anterioare începerii cercetării judecătorești. - recunoașterea să fie totală, adică să vizeze atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă (toți inculpații au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor). - inculpatul să recunoască toate faptele descrise în actul de sesizare, iar nu doar o parte dintre acestea (toți inculpații au declarat că recunosc integral săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței). - instanța să constate că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Sub acest aspect, considerentele și argumentele hotărârii demonstrează îndeplinirea condiției. În consecință, au fost respectate toate condițiile prevăzute în art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) și (1 1 ) și art. 377 din C. proc. pen., iar Curtea de Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în mod riguros, prin încheierea din 20 ianuarie 2025, a admis cererilor formulate de inculpații A., B., C., D., E., F. și G., de judecare a cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii. Înalta Curte constată că, procedura simplificată presupune recunoașterea faptelor, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, recunoaștere ce trebuie să aibă caracter necondiționat, să poarte asupra infracțiunii imputate, ce include baza factuală și forma de vinovăție descrisă. Instanța de judecată, atunci când apreciază asupra incidenței procedurii recunoașterii vinovăției, verifică existența unei concordanțe depline între acuzațiile formulate, ce cuprind baza factuală și caracterizarea în drept, și poziția inculpaților, exprimată și dedusă din conținutul declarațiilor. În ceea ce privește declarația de recunoaștere, instanța nu se rezumă la a verifica o poziție goală de conținut, ci verifică existența unei concordanțe depline între acuzații și declarațiile inculpaților. Poziția liber exprimată, asumată în cunoștință de cauză față de consecințele actului infracțional, produce efecte juridice în plan penal, prin incidența cauzei legale de reducere a pedepsei, dar și în plan procesual penal prin închiderea judecății fără administrare de probe în dovedirea acțiunii penale. Toate acestea explică sau justifică acea consecință referitoare la faptul că declarația de recunoaștere ori poziția adoptată în procedura simplificată, de achiesare necondiționată la acuzații, are caracter irevocabil (Supra, ICCJ, S.pen, decizia nr. 654 din 07 martie 2012, ICCJ, S.pen, decizia nr. 1345 din 15 aprilie 2014; ICCJ, S.pen, decizia nr. 261 din 23 februarie 2015, ICCJ, S.pen, decizia nr. 52 din 10 februarie 2016, ICCJ, S.pen, decizia nr. 345 din 5 noiembrie 2019). Interpretarea normelor plecând de la voința legiuitorului și specificul instituției, respectiv lipsa cercetării judecătorești (judecata fără administrare nemijlocită de probe), conduc la constatarea că odată asumat acest mecanism procesual, revenirea nu este posibilă decât pentru vicii esențiale ale consimțământului. Reluarea judecății în procedura de drept comun impune efectuarea cercetării judecătorești în condițiile dublului grad de jurisdicție. Încheierea pronunțată în temeiul art. 375 din C. proc. pen. (asupra cererii vizând procedura simplificată) nu este prevăzută cu cale de atac distinctă de hotărârea fondului, astfel că numai instanța de control judiciar poate dispune reluarea judecății. O reluare a judecății în procedura de drept comun, pentru vicii esențiale ale consimțământului și în condițiile dublului grad de jurisdicție presupune restituirea cauzei în fața primei instanțe. Raportând considerentele anterioare la prezenta cauză, Înalta Curte reține că manifestarea de voință a inculpaților a fost liber exprimată, după aducerea la cunoștință a consecințelor juridice de către organul judiciar și în prezența apărătorilor ce au avut timpul și oportunitatea reală explicării acestor efecte. Punctual, în cazul inculpatului D. acesta a declarat pe proprie răspundere, în condițiile evocate anterior, că cele consemnate reprezintă voința sa, fapt ce exclude posibilitatea existenței unui viciu de consimțământ. Înalta Curte constată că, pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul D. nu a invocat existența unei eventuale vicieri a discernământului la momentul formulării opțiunii pentru judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate. Totodată, se observă că modificarea poziției procesuale a inculpatului a intervenit ulterior pronunțării soluției de către prima instanță, în contextul în care acesta este singurul dintre inculpați care a fost condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenție. În aceste condiții, în raport de actele dosarului, se reține că, în mod corect, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile privind procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în ceea ce îi privește pe toți inculpații apelanți. În continuare, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt cu privire la fiecare inculpat apelant, realizând o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: înscrisuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din data de 14.10.2021, la domiciliul inculpatei H. (adeverințe medicale, liste de vaccinări, chestionare de triaj pentru vaccinare și acorduri ale pacientului informat, completate pe diferite nume, însoțite de fotocopii ale documentelor de identitate), procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de consemnare a datelor de trafic prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice (listing telefonic), procese-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de percheziție informatică, declarațiile de suspecți și inculpați, coroborate cu pozițiile de recunoaștere a infracțiunilor de către inculpați, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații apelanți au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege. Astfel în mod corect s-a reținut că inculpații E., F., G., C., B. au săvârșit infracțiunea de fals informatic în forma complicității, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen. inculpatul D. a săvârșit infracțiunea de fals informatic în forma complicității, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. iar inculpata A. a săvârșit complicitate la infracțiunea de fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale). În lipsa unor critici în apel cu privire la situația de fapt și la probatoriul care a fundamentat soluția primei instanțe și având în vedere judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, instanța de apel va trece la analiza individualizării judiciare a pedepselor și a modalității de executare. Urmare a judecării cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, făcând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă, prima instanță a stabilit, pentru complicitate la infracțiunea de fals informatic, pedepse în cuantumul minimului special, respectiv 8 luni închisoare, în cazul inculpaților A., B., C., E., F. și G., iar sub aspectul modalității de individualizare a executării a dispus amânarea aplicării pedepsei, în condițiile art. 83 din C. pen. În ceea ce îl privește pe inculpatul D., care a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, prin raportare la sentința penală nr. 71/07.02.2018 a Tribunalului Prahova, definitivă la data de 04.06.2018, prin decizia penală nr. 631/2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prima instanță l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită, de asemenea, în cuantumul minimului special, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din C. pen. și având în vedere beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzut de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. În cazul acestui inculpat, instanța a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, aceasta fiind singura modalitate de executare permisă de lege, în considerarea stării de recidivă. Înalta Curte reține că, instanța de fond a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor orientate către minimul prevăzut de lege, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv la împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs, precum și la motivele săvârșirii faptelor și scopul urmărit, astfel încât pedepsele stabilite, precum și modalitatea de executare aleasă, sunt apte să conducă la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei. Aspectele de ordin personal- precum lipsa antecedentelor penale, integrarea în viața socială, conduita familială, existența unor minori în întreținere ori nivelul de pregătire profesională - au fost avute în vedere de prima instanță în procesul de individualizare, însă, prin ele însele, nu sunt de natură să justifice aplicarea unei soluții de clemență de tipul renunțării la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 80 din C. pen., în condițiile în care natura faptelor săvârșite și împrejurările comiterii acestora impun menținerea modalității de individualizare aleasă, respectiv amânarea aplicării pedepsei. Se constată că, la individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut vedere și pedepsele aplicate autorului acestor infractiuni, respectiv inculpatei H., care a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de luare de mită (13 acte materiale) și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de fals informatic (49 de acte materiale), astfel cum rezultă din sentința penală nr. 118/17.05.2023 pronuntată de Tribunalul Prahova. Totodată, instanța de apel reține că fiecare dintre inculpați prezintă circumstanțe personale favorabile, pe care le va analiza distinct în continuare (situație familială, integrare socio-profesională, conduită, antecedente), în cadrul criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen. Astfel, inculpata A. are studii superioare, având profesia de avocat, este căsătorită, nu figurează cu antecedente penale; inculpata C., are studii medii, căsătorită și nu figurează cu antecedente penale; inculpata E. are studii superioare, căsătorită și nu are antecedente penale, inculpatul F. are studii medii, lucrând ca șef serviciu aprovizionare, fără antecedente penale, inculpatul G. are studii medii, este șofer, fără antecedente penale, inculpatul D. are studii medii, căsătorit, având profesia de operator pe calculator, cu antecedente penale. În ceea ce privește pericolul social concret al faptelor reținute în sarcina inculpaților, se constată că acesta nu se situează la un nivel ridicat, în raport cu circumstanțele personale ale fiecăruia, cu modalitatea efectivă de comitere a faptelor și cu contextul specific în care acestea au avut loc. Astfel, faptele au fost săvârșite într-o perioadă marcată de un climat social tensionat, caracterizat de o puternică polarizare a opiniilor publice și de răspândirea unor informații contradictorii și alarmiste privind vaccinarea împotriva COVID-19, context care, deși nu exonerează de răspundere penală, explică într-o anumită măsură conduita inculpaților și diminuează pericolul social concret al faptelor. Deopotrivă, Înalta Curte reține conduita procesuală sinceră a inculpaților, recunoașterea faptelor, lipsa antecedentelor penale pentru majoritatea acestora, integrarea socio-profesională și perspectivele reale de îndreptare, aspecte care justifică aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia (cu excepția cazului inculpatului D.), prin modalități de individualizare orientate preponderent spre prevenție și responsabilizare. În aceste condiții, Înalta Curte constată că modalitatea de individualizare aleasă de prima instanță, respectiv amânarea aplicării pedepsei, este adecvată și proporțională cu gravitatea concretă a faptelor și cu circumstanțele personale reținute, fără ca elementele invocate în apel să justifice o soluție de clemență suplimentară, de tipul renunțării la aplicarea pedepsei. În ceea ce îl privește pe inculpatul D., având în vedere că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum s-a arătat anterior, Înalta Curte constată că executarea pedepsei în regim de detenție constituie singura modalitate legală de executare ce putea fi dispusă, aspect corect reținut de prima instanță. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpata A., Înalta Curte constată că acestea vizează exclusiv modalitatea de individualizare a pedepsei și solicitarea de renunțarea la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 80 din C. pen. Susținerile apelantei inculpate A. întemeiate pe conduita procesuală, lipsa antecedentelor penale, integrarea socio-profesională și împrejurările personale au fost avute în vedere de prima instanță și se reflectă în orientarea pedepsei către minimul special, precum și în alegerea unei modalități neprivative de libertate, respectiv amânarea aplicării pedepsei. Renunțarea la aplicarea pedepsei constituie o soluție de excepție, condiționată, potrivit art. 80 din C. pen., de aprecierea că, în raport de ansamblul împrejurărilor concrete, aplicarea unei pedepse nu este necesară. În cauză, deși pericolul social concret nu este unul ridicat, circumstanțele comiterii faptei și natura conduitei nu permit concluzia că se impune o astfel de soluție de clemență, fiind suficient și adecvat mecanismul amânării aplicării pedepsei. În plus, caracterul continuat al faptei reținute în sarcina apelantei (3 acte materiale) reprezintă un element relevant în aprecierea oportunității art. 80 din C. pen., cu atât mai mult cu cât, în pofida acestei împrejurări, pedeapsa i-a fost stabilită la același nivel ca în cazul celorlalți inculpați, ceea ce reflectă deja o individualizare favorabilă. În consecință, Înalta Curte apreciază că motivele de apel sunt neîntemeiate, urmând a menține soluția de amânare a aplicării pedepsei dispusă de prima instanță. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de repunere pe rol formulată de inculpatul D.. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B., C., D., E., F. și G. împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 27 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligați apelanții inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.