ÎCCJ, Secția penală, decizia din 12.02.2026 — cale de atac împotriva deciziei nr. 606/2025 a Curții de Apel Suceava

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din data de 26.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, printre altele,Tribunalul Suceava, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen. (persoane vătămate B. și C.), deoarece nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea. A dispus soluție pe latură penală și cu privire la inculpatul D.. A luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului asupra unor bunuri mobile și/sau imobile aparținând, printre alții, inculpatului A., conform dispozitivului. În baza art. 274 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în procesul penal au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava și persoana vătămată C.. Prin decizia penală nr. 606 din data de 30 mai 2025, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc.

pen. a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava și de persoana vătămată C. împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 26.01.2024 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2021, a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. și de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

și art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de trafic de minori (persoane vătămate B. și C.). A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen. A pronunțat o soluție de condamnare și cu privire la inculpatul D.. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., rap.

la art. 112 alin. (5) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 2500 RON, obținută de acesta ca urmare a comiterii infracțiuni de trafic de minori. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra unor bunuri mobile și/sau imobile aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 6000 RON, instituită prin ordonanța din data de 11 mai 2021 a DIICOT Serviciul Teritorial Suceava. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei, referitor la inculpatul A.. A dispus cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat, în drept, că faptele inculpatului A. care, în cursul anului 2016, a recrutat-o și transportat-o pe persoana vătămată B. (minoră), în scopul exploatării sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia reliefată de vârsta celei în cauză, de faptul că provine dintr-o familie destrămată, părinții fiind despărțiți, aceasta fiind alungată de la domiciliu de tată și plasată într-un centru de primire minori, iar ulterior a exploatat-o sexual pe victima minoră menționată prin obligarea la practicarea prostituției, găsind clienți cu care aceasta să întrețină relații sexuale, o parte din sumele de bani achitate pentru actele sexuale întreținute de victimă cu clienții, fiind însușite de cel în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) din C. pen.

raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen. Totodată, s-a mai reținut, în drept, că faptele inculpatului A. care, în cursul anului 2016, a transportat-o pe minora C., în scopul exploatării sexuale, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia relevată de vârstă și de faptul că era plecată de la domiciliul părinților, neavând o locuință stabilă, iar ulterior a exploatat-o sexual, găsind clienți cu care aceasta să întrețină relații sexuale, obținând în acest sens beneficii materiale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen. ***** La data de 17.11.2025, inculpatul A. a declarat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 606 din data de 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin apărător ales, cu împuternicire avocațială aflată în original la dosar.

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpatul a susținut, în esență, că judecata în apel a avut loc cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 371 din C. proc. pen., art. 375 din C. proc. pen., art. 396 din C. proc. pen., art. 408 și urm. din C. proc. pen., apreciind că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Astfel, a considerat că a fost condamnat în mod greșit pentru aceleași fapte pentru care a fost deja condamnat definitiv coinculpatul E. în 2017-2018.

Subsecvent, după prezentarea unui scurt istoric al cauzei, apărarea a susținut că, în opinia sa, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin decizia recurată, pentru următoarele motive: - lipsește elementul material, întrucât nu au existat acțiunile prevăzute de art. 210-211 din C. pen., din moment ce traficul de minori presupune recrutare, transportare, adăpostire, transferare, livrare sau primire a unei persoane în scopul exploatării, iar în cauză inculpatul a fost, cel mult, transportator ocazional, fără cunoștință despre activitatea coinculpatului E.. În plus, victimele însele au declarat că nu a existat recrutare, determinare sau exploatare realizată de inculpat, iar în rechizitoriu nu este descrisă nicio acțiune specifică incriminării.

- lipsește condiția din conținutul constitutiv al normei de incriminare constând în aceea ca recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, să se facă în scopul exploatării acestuia, cu argumentarea că în cauză nu există niciun act, mesaj, discuție sau probă care să demonstreze că inculpatul ar fi urmărit obținerea vreunui folos, iar victimele au exclus implicarea inculpatului în exploatare, cu precizarea, deopotrivă, că interceptările nu conțin nicio referire la acte de trafic. - lipsește latura subiectivă a infracțiunii - lipsește intenția. Apărarea a invocat principiul in dubio pro reo, a criticat, deopotrivă, faptul că actul de sesizare a fost emis cu încălcarea art. 328 din C. proc.

pen. și a susținut că recurentul a fost într-o eroare de fapt în ceea ce privește vârsta persoanelor vătămate. Totodată, a apreciat că judecata în fond și în apel s-a desfășurat în lipsa sa, în mod nelegal, acesta neavând cunoștință de desfășurarea procedurilor în dosarul penal nr. x/2021, din moment ce avea reședința în x, iar asistența juridică acordată în cauză nu are "efect juridic", întrucât nu l-a împuternicit pe avocat și a existat un conflict major de interese. A mai susținut că decizia recurată nu i-a fost comunicată. Conchizând, recurentul a apreciat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. În temeiul art. 441 din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii penale atacate.

În drept, recurentul a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen. Cu privire la cererea de recurs în casație formulată nu au fost depuse concluzii scrise. După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 30.12.2025, sub nr. x/2021. Prin referatul din 30.12.2025, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc.

pen., la data de 12 februarie 2026. Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 10 februarie 2026. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 606 din data de 30 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel. Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.". În acest sens, se reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 03 iunie 2025, la adresa cu care figurează în DEPAB, respectiv com.

Arbore, sat Arbore, nr. 531, Jud. Suceava, dovada de comunicare fiind semnată de numitul F., la calitatea primitorului fiind menționat "bunic". Din verificările efectuate în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor rezultă că recurentul inculpatul nu a fost încarcerat în perioada 30 mai 2025 - 29 ianuarie 2026 (data încheierii procesului-verbal). Termenul de declarare a recursului în casație, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 04 iulie 2025 pentru recurentul - inculpat A.. Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de inculpatul A. la data de 17.11.2025, cu depășirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen. Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A.. Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 606 din data de 30 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc.

pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 606 din data de 30 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2026.