ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 136/2022

Ședința publică din data de 08 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din data de 06 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova asupra sumei de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A. .

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 17 iulie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen. trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - B.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - C.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - D.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - E.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - F.); proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța nr. 424D/P/2016 din data de 06 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 8.925 Euro, ridicate de la inculpatul A..

Conform dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

În drept, măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Potrivit art. 249 alin. (3)-(5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului; în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse, acestea se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părții civile, prin ordonanță motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părții civile sau din oficiu, prin încheiere motivată.

Măsurile asigurătorii dispuse în faza procesului penal corespund unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă, ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Curtea de Apel Craiova a avut în vedere următoarele elemente: obiectul textului de lege care incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, particularitățile acestor infracțiuni, importanța relațiilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestei categorii de infracțiuni, pericolul social crescut al faptelor incriminate.

S-a reținut că procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzații în materie penală, măsurile asigurătorii având rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parțiale sau totale a pagubelor provocate, dacă se angajează răspunderea penală a inculpatului în mod definitiv pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța a apreciat că măsura asigurătorie respectă principiul proporționalității dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate decurge din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății), iar caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii în cazul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, raportat la dispozițiile art. 249 din C. proc. pen., răspunde și textului de legalitate al acestor masuri procesuale.

Proporționalitatea măsurii cu scopul reparator urmărit are rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 424D/P/2016 din 06 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova asupra sumei de 8.925 Euro, ridicate de la inculpatul A..

Împotriva încheierii nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a formulat contestație inculpatul A..

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul A. a arătat că măsura asigurătorie nu mai are o justificare la acest moment și nu este proporțională cu scopul reparatoriu urmărit. A învederat că nu s-a dovedit caracterul ilicit al sumei de 8.925 euro, ridicată cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.

Referitor la motivarea primei instanței, în sensul că se impune menținerea măsurii asigurătorii, întrucât suma de 8.925 euro provine din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, contestatorul a solicitat să se observe că, în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, nu există nicio persoană vătămată care să reclame că i-ar fi provocat un prejudiciu prin prisma vreuneia dintre aceste infracțiuni. În acest sens, a arătat că inclusiv numita C., căreia i s-a acordat suma de 10.000 euro, a declarat în fața instanței de fond că nu are nicio pretenție.

În plus, a precizat că respectiva sumă aparținea soției sale, fiind adusă în țară și prezentată inclusiv organelor vamale în aceeași zi în care se făcuse percheziția domiciliară.

În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și ridicarea măsurii asigurătorii, menționând că muncește, deține proprietăți, astfel că, dacă va fi condamnat și i se va imputa vreun prejudiciu, va putea să îl achite.

Examinând încheierea contestată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Contestatorul inculpat A. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 17 iulie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen. trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - B.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - C.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - D.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - E.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - F.); proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare, în esență, că inculpatul A.:

- în perioada 2014-2017, împreună cu inculpații G. și H., a constituit un grup infracțional organizat (la care, în cursul anului 2015 au aderat și inculpații I. și J.), în scopul comiterii unor infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism;

- în cursul anului 2014, a recrutat-o pe persoana vătămată minoră E. (în vârstă de 16 ani), prin inducere în eroare (în sensul că voia o relație de prietenie cu ea) și profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situație conflictuală cu familia și situație materială precară), în scopul exploatării prin activitatea de animatoare în cadrul K. (aservire), dar și exploatare sexuală;

- în cursul anului 2015, a transportat-o pe persoana vătămată D. la aeroport și a adăpostit-o într-un apartament cu regim hotelier din Spania, cunoscând că a fost recrutată de inculpatul H. prin inducere în eroare (în sensul că îi va găsi un loc de muncă în Spania - dansatoare), în scopul exploatării sexuale în clubul "L." din orașul La Jonquera;

- în cursul anului 2015, a recrutat-o pe persoana vătămată B., prin inducere în eroare (în sensul că îi va găsi un loc de muncă), a transportat-o la aeroport și a adăpostit-o într-un apartament cu regim hotelier din Spania, în scopul exploatării sexuale în clubul "L." din orașul La Jonquera;

- în perioada 2015-2016, a transportat-o pe persoana vătămată C. de la aeroport la apartamentul cu regim hotelier din Spania (unde a adăpostit-o), respectiv la clubul "L." din orașul La Jonquera, cunoscând că a fost recrutată de inculpatul H. prin inducere în eroare (în sensul că îi va găsi un loc de muncă în Spania - barman), în scopul exploatării sexuale;

- în cursul lunii decembrie 2016, a recrutat-o pe persoana vătămată minoră F. (în vârstă de 17 ani), prin inducere în eroare (în sensul că voia o relație de prietenie cu ea) și profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situația familială și starea materială precară), în scopul exploatării prin activitatea de animatoare în cadrul K. (aservire), dar și exploatare sexuală;

- în perioada 2013-2017, a determinat sau înlesnit practicarea prostituției, respectiv a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către M. și inculpatele N. și O..

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța nr. 424D/P/2016 din 06 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 8.925 Euro, ridicată de la inculpatul A..

În cuprinsul ordonanței s-a reținut că, la momentul efectuării percheziției domiciliare din data de 05.04.2017, la domiciliul inculpatului A., a fost ridicată suma de 8 925 euro și, pentru a se evita ascunderea acestei sume, care poate face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, în baza dispozițiilor art. 249 și următoarele din C. proc. pen., art. 252 alin. (8) din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra acesteia.

Prin sentința penală nr. 106 din 10 martie 2021 a Tribunalului Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoane vătămate B., C. și D.), de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. (în forma anterioară datei de 2.11.2020) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (persoane vătămate E. și F.), de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen.. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. .b din C. pen., au fost contopite pedepsele principale și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare (compusă din pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și din sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani și 8 luni închisoare).

Prin aceeași sentință, în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1359 și art. 1381 din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată C. și au fost obligați inculpații H., G., A. și I., în solidar, la plata către aceasta a echivalentului în RON a sumei de 10000 Euro (calculat la cursul BNR din data plății), reprezentând daune morale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a fost confiscată suma de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A., consemnată conform chitanței de depunere numerar nr. x/6.04.2017 emisă de P. .

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituită prin ordonanța din data de 06.04.2017 în dosarul nr. x/2016 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, asupra sumei de 8925 Euro, proprietatea inculpatului A..

Instanța de fond a reținut că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă, cu suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale.

În soluționarea acțiunii civile, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1357, art. 1359 și art. 1381 din C. civ. și evitarea ca prin acordarea despăgubirilor pentru daunele suferite de persoana vătămată, să se creeze pentru aceasta premisele unei îmbogățiri fără just temei. Cu privire la daunele morale, s-a constatat că acestea reprezintă consecințe de natura nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând in atingerile aduse personalității sale psihice si sociale, prin lezarea unui interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs in afara unui cadru contractual.

În speță, s-a apreciat că este indiscutabil că persoanei vătămate C. i-au fost produse asemenea consecințe, ținând cont de faptul că infracțiunea de trafic de persoane reprezintă o formă gravă de încălcare a relațiilor de conviețuire socială, dar și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, în mod evident, fiind afectată atât dezvoltarea ulterioară psihică a persoanei vătămate, dar și imaginea acesteia prin constrângerea la practicarea prostituției de către inculpați.

Drept urmare, în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1359 și art. 1381 din C. civ., tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată C. și a obligat pe inculpatul A. în solidar cu inculpații H., G. și I., la plata sumei de 10000 Euro (calculat la cursul BNR din data plății), reprezentând daune morale.

În ceea ce privește suma de 8925 euro, ridicată de la inculpatul A., sumă consemnată conform chitanței de depunere numerar nr. x/6.04.2017 emisă de P., instanța de fond a constatat că a fost dobândită ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism de către inculpat, astfel încât, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea acesteia.

Împotriva sentinței penale nr. 106 din 10 martie 2021 a Tribunalului Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a declarat apel, printre alții, inculpatul A., apel ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Craiova, în care a fost pronunțată încheierea nr. 5 din 19 ianuarie 2022, ce face obiectul prezentei contestații.

Procedând la verificarea soluției Curții de Apel Craiova, de menținere a măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din data de 06 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, asupra sumei de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A., instanța reține următoarele:

Prealabil, Înalta Curte notează că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 250

2

C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Conform dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

În jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

C. proc. pen.. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reținut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Examinând în aceste coordonate apărările formulate de contestatorul inculpat, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la critica inculpatului A., în sensul că măsura asigurătorie nu este proporțională cu scopul reparatoriu urmărit, instanța constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în cauză, este îndeplinită condiția proporționalității, dată fiind natura infracțiunilor ce fac obiectul cauzei (constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen., trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. (în forma anterioară datei de 2.11.2020) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen.) și necesitatea de a asigura o eventuală confiscare specială, dacă soluția ce se va pronunța în cauză va fi în sensul prevăzut de normele legale ce impun această măsură.

O altă critică a contestatorului a fost în sensul că nu s-a dovedit caracterul ilicit al sumei de 8.925 euro, ridicată cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.

Înalta Curte subliniează că, la acest moment procesual, nu se analizează temeinicia soluției privind confiscarea specială, ci se verifică subzistența temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurii asigurătorii.

De altfel, cu privire la caracterul ilicit al sumei de 8.925 euro, este necesar a fi evidențiat și faptul că prin încheierea nr. 116 din 27 aprilie 2017 a Tribunalului Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (definitivă la momentul pronunțării), la care a făcut referire și apărătorul ales al contestatorului la momentul dezbaterilor, a fost admisă contestația formulată în baza art. 250 din C. proc. pen., de contestatorul inculpat A., a fost desființată în parte ordonanța de instituire a sechestrului asigurător nr. 424D/P/2016 din 06.04.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cu privire la instituirea sechestrului asigurător penal dispus asupra sumei de 7.500 RON și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra acestei sume, fiind restituită persoanei interesate Q.. Au fost menținute celelalte dispoziții ale ordonanței cu nr. x din 06.04.2017 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

În considerentele acestei încheieri, cu privire la suma de 8925 euro, s-a reținut că " ... există în cauză indicii, probe, care creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat activități ce intră în sfera ilicitului penal, că pe perioada presupusei activități infracționale a obținut diverse sume de bani, aspecte care conturează temeinicia măsurii procesuale dispuse cu privire la acestea. De altfel, deși până în acest moment nu s-a făcut o evaluare de către procurorul de caz a sumelor de bani obținute în mod ilicit de către inculpatul-contestator, se constată că, în raport cu presupusa perioadă de activitate infracțională, proporționalitatea măsurii nu ridică critici sub acest aspect.".

În plus, prima instanță a constatat că suma de 8.925 euro a fost dobândită ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism de către inculpat.

În ceea ce privește susținerea contestatorului, în sensul că suma de 8.925 euro aparținea soției sale, Înalta Curte are în vedere că inculpatul nu a solicitat, în prezenta procedură (verificarea temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii), administrarea vreunor probe care să facă dovada apărării sale, în sensul că suma menționată ar fi un bun propriu al soției.

Contestatorul a mai arătat că nicio persoană vătămată nu a susținut că i-ar fi provocat un prejudiciu prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism și numita C. (căreia i s-a acordat suma de 10.000 euro) a declarat în fața instanței de fond că nu are nicio pretenție.

Înalta Curte constată că această apărare vizează modul de soluționare a acțiunii civile de către prima instanță, astfel încât aceasta excedează prezentului cadru procesual, respectiv soluționarea unei contestații formulată împotriva unei încheieri prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurător.

Relativ la cele ce precedă, instanța constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din data de 06 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova asupra sumei de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A., aceasta fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit și se impune menținerea ei.

Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 martie 2022.