ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 366 din data de 12.07.2024 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată (trei acte materiale).

În temeiul art. 365 alin. (1) lit. a) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive informatice sau programe informatice.

În temeiul art. 362 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de alterarea integritătii datelor informatice.

În temeiul art. 364 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic în formă continuată (două acte materiale).

În temeiul art. 361 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infractiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice în formă continuată (două acte materiale).

În temeiul art. 365 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

În temeiul art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată.

În temeiul art. 363 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perturbare a funcționării sistemelor informatice în formă continuată (trei acte materiale).

În temeiul art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoană vătămată B.).

În temeiul art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. privind persoana vătămată S.C. D. S.A.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. privind persoana vătămată S.C. E. S.A.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infractiunea de șantaj prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. privind persoana vătămată S.C. F. S.A.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite cele 10 (zece) pedepse aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte nouă pedepse, respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul A., să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului A., durata reținerii și a arestului preventiv de la 13.12.2021 până la data de 07.12.2022 inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut ca fiind temeinică și legală măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. prin încheierea din 05.12.2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 07.12.2022.

Executorie cu privire la menținerea măsurii controlului judiciar, conform art. 399 alin. (4) din C. proc. pen.

S-a luat act că persoanele vătămate S.C. F. S.A., G. și H., nu s-au constituit părti civile în procesul penal.

În temeiul art. 25 din C. proc. pen. și art. 397 din C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D. S.A. prin reprezentant legal B. și a obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 186.218,95 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 din C. proc. pen. și art. 397 din C. proc. pen. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. și a obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător asupra imobilului apartament în suprafață de 58 mp, situat în Craiova, str. x, bl. k4, jud. Dolj, dobândit în baza actului de vânzare -cumpărare nr. x/20.06.2014 emis de către notarul public I., înregistrat în Cartea Funciară nr. x, nr. cadastral x, proprietate exclusivă a inculpatului A., până la concurența sumei de 360.000 RON, măsură dispusă prin ordonanța din 10.12.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justitie- DIICOT, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice în dosarul nr. x/2021 .

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 366 din data de 12.07.2024 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.

Decizia instanței de apel, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova la data de 15 mai 2025, inculpatului A. la data de 15 mai 2025, persoanelor vătămate S.C. F. S.A., C., H. și G. la data de 16 mai 2025, persoanelor vătămate E. S.A. și D. S.A. la data de 19 mai 2025, iar persoanelor vătămate B. la data de 25 mai 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 12 iunie 2026 (prin poștă, dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova), cerere înregistrată pe rolul instanței de apel la aceeași dată.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și părților conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției Penale, la data de 10 iulie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18 septembrie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Dispozițiile art. 435 din C. proc. pen. prevăd că recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Prevederile art. 434 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. stabilesc cu privire la hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casație, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casație, iar art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. reglementează că inculpatul poate formula recurs în casație în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A. care a formulat și apel în cauză.

Totodată, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului, penitenciarul în care se află încarcerat și hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată de apărătorul ales al recurentului inculpat.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație a arătat că fapta comisă împotriva persoanei vătămate F. S.A. nu este prevăzută de legea penală, întrucât simplul acces la o conexiune binară ce reprezintă o adresă informatică furnizată de un terț a unei aplicații demonstrative ce nu produce consecințe asupra datelor nu poate constitui o faptă prevăzută de legea penală, iar modalitatea săvârșirii acesteia și circumstanțele neclarificate suficient de probatoriul administrat conduc la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de acces neautorizat la sistem informatic, respectiv de perturbare a funcționării sistemelor informatice, inculpatul fiind condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală.

În consecință, a solicitat să se rețină că fapta nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală, întrucât accesul unei conexiuni binare la o adresă informatică, care generează automat o fereastră cu date informatice deja existente, nu reprezintă infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată și nici infracțiunea de perturbare a funcționării sistemelor informatice.

În acest sens, a arătat că nici instanța de fond, dar nici cea de apel nu au infirmat, în urma probatoriului administrat, caracterul de aplicație demonstrativă a rutinei "hive" invocată în cuprinsul rechizitoriului, nefiind reținută vreo probă din care să rezulte că respectiva aplicație informatică nu era una demonstrativă și putea fi utilizată pentru alterarea datelor informatice și perturbarea funcționării unor sisteme informatice.

Față de rezoluția infracțională reținută în rechizitoriu, referitor la faptele vizând persoana vătămată S.C. F. S.A., din probatorul administrat, a susținut că reiese, cu evidență, că faptele de perturbare a funcționării sistemelor informatice, de acces neautorizat la sisteme informatice și de șantaj nu au fost săvârșite de inculpat, ele continuând după arestarea preventivă a acestuia.

Inculpatul A. a mai arătat că a fost acuzat de folosirea altei aplicații malițioase denumită "hive", în sistemele sau mediile de stocare informatice ale inculpatului ce au fost percheziționate în cursul cercetării penale, dar nici în câmpurile de date menționate de procuror "mega.nz" unde dimensiunea datelor stocate așa cum am menționat și anterior este nesemnificativă.

În opinia acestuia, simpla existență a unei capturi de ecran obținută prin accesarea unei adrese electronice - care a fost accesată fără vreun alt rezultat și de către organele de poliție care au pus în executare mandatul de supraveghere tehnică cu ocazia percheziției domiciliare - nu poate conduce la concluzie că a fost lansat un program de deteriorare date/aplicație malițioasă de pe sistemul de calcul al inculpatului care să fi alterat datele informatice de pe sistemele informatice ale acesteia sau să fi perturbat funcționarea acestora deoarece în afara unei indicativ informatic- ur\link - care conduce numai către o captură de ecran și nu către o aplicație - este necesară existența și lansarea unui program informatic pentru perturbarea funcționării unui sistem - niciun program tip malware nu a fost identificat, astfel că inculpatul nu a săvârșit vreo faptă împotriva acestei persoane

Cu ocazia percheziției informatice nu a fost identificată aplicația "hive" sau vreo urmă de lansare a acesteia - date informatice reziduale în fișierele temporare - ori cel puțin capturi ecran ale lansării acestei aplicații malițioase pentru a presupune că inculpatul a folosit această aplicație.

A mai arătat că, unul dintre obiectivele expertizei informatice și de securitatea datelor propusă de inculpat și respinsă de

către ambele instanțe avea ca obiect tocmai simularea funcționării unei astfel de aplicații și etapele obligatorii ale lansării unui astfel de virus, ce presupune în mod obligatoriu descărcarea unor date în sistemul informatic al inculpatului, iar cum nu a fost identificată vreo dată informatică în legătură cu această aplicație în sistemele informatice ale inculpatului, este exclusă vreo faptă săvârșită împotriva S.C. F. S.A. de către inculpat.

Prin urmare, singura faptă concretă ce poate fi reținută în sarcina inculpatului în cazul datelor informatice și sistemelor informatice ale persoanei vătămate S.C. F. S.A. o constituie accesul la adresa numerică - adresa paginii web - conferită de o terță persoană neidentificată acces în urma căruia s-a deschis o fereastră ce conținea date informatice introduse de o altă persoană și care nu a putut fi modificată, iar această faptă nu este una prevăzută de legea penală.

Pentru aceste argumente, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei penale nr. 528 din 09 mai 2025 a Curții de Apel Craiova, cu consecința admiterii în parte a apelului și achitării inculpatului, potrivit art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru infracțiunile săvârșite împotriva persoanei vătămate S.C. F. S.A. Înalta Curte reține că, printre alte condiții, admiterea în principiu a recursului în casație este condiționată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, se reține că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În ceea ce privește sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situații în care, fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

Deși recurentul inculpat A. și-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu formal cazului de recurs în casație invocat.

În concret, se reține că argumentele invocate de inculpat vizează, latura subiectivă a infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat și probatoriile analizate de instanța de fond și de cea de apel și nu aspecte referitoare la lipsa de tipicitate obiectivă a infracțiunilor prev. și ped. de art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. respectiv prev de art. 363 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat inculaptul A., astfel că nu pot fi valorificate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, necircumscriindu-se cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și nici vreunui alt caz de casare

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2025.