ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra căii de atac declarate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224/28.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, printre altele, Tribunalul Prahova, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 365 alin. (2) din C. pen., complicitate la alterarea integrității datelor informatice, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 362 din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și 3 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2017) și complicitate la fraudă informatică, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 249 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) și 10 din C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2017).

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpatul A. s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 29.03.2022 și până la data de 27.05.2022, inclusiv, dispusă prin ordonanța din data de 29.03.2022.

Pe latură penală, a fost dispusă o soluție de condamnare și cu privire la inculpata B..

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 și art. 20 din C. proc. pen., cu referire la art. 1381 din C. civ., a admis acțiunea civilă și a obligat, în solidar, pe inculpații A. și B. la plata sumei de 50.000 de euro către partea civilă S.C. C. S.R.L., reprezentând contravaloarea daunelor materiale.

A obligat pe inculpați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, printre altele, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 224/28.10.2024 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe apelant la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. rămânând în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, din coroborarea probelor legal administrate în etapa urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, că, în drept, faptele inculpatului A. care, în cursul anului 2017, a pus la dispoziția unor persoane neidentificate până în prezent, contul bancar x, aparținând S.C. D. S.R.L., societate pe care acesta o administra, pentru a fi folosit la recepționarea transferurilor efectuate fraudulos ca urmare a accesului neautorizat la căsuța de mesagerie electronică x@x.com, aparținând societății C. S.R.L., iar la data de 06.04.2017, respectiv 07.04.2017, cunoscând caracterul fraudulos al provenienței sumei de bani care a fost transferată a beneficiat de produsul infracțional efectuând două ridicări de numerar de la casieria băncii în sumă totală de 20.000 de RON și a transferat suma de 189.000 de RON în contul x, aparținând S.C. E. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la accesul ilegal la un sistem informatic, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 360, alin. (1), (2) și 3 din C. pen., complicitate la operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 365 alin. (2) din C. pen., complicitate la altererea integrității datelor informatice, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 362 din C. pen., complicitate la fraudă informatică, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 249 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a mai reținut, totodată, că, în drept, fapta inculpatului A., care în aceeași perioadă, prin ajutorul moral oferit, a încurajat respectivele persoane, necunoscute, să trimită de la această adresă mai multe e-mailuri prin care se solicita ca debitele înregistrate să fie achitate într-un alt cont bancar decât cel uzual, respectiv în contul bancar în litigiu, aparținând S.C. D. S.R.L., societate pe care acesta o administra, fapt ce a determinat inducerea în eroare a partenerilor comerciali să efectueze plăți, creându-le falsa reprezentare că banii ar fi fost achitați, în realitate, către partenerul comercial C. S.R.L., cu consecința producerii unei pagube de 50.000 euro, realizează tipicitatea infracțiunii de complicitate la fraudă informatică, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 249 din C. pen.

În ceea ce privește însă angajarea răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 365 alin. (2) din C. pen., complicitate la alterarea integrității datelor informatice, prev. și ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 362 din C. pen., curtea a constatat, în esență, în acord cu prima instanță, că în prezenta speță a intervenit o cauză care are drept consecință înlăturarea răspunderii penale, consacrată de prevederile art. 153 din C. pen., și anume prescripția răspunderii penale.

Împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a exercitat o cale de atac inculpatul A., menționând în cuprinsul cererii că motivele acesteia vor fi comunicate instanței de recurs printr-un memoriu separat.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, se remarcă faptul că cererea formulată de inculpat nu cuprinde semnătura persoanei care a exercitat calea de atac de față.

Se reține, totodată, că deși pentru primul termen de judecată inculpatul a primit în mod legal citația, confirmând personal primirea prin semnarea procesului-verbal de predare, acesta nu s-a prezentat în fața instanței supreme pentru a semna cererea introductivă și pentru a susține calea de atac promovată.

Trecând însă peste această constatare, Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea unei căi de atac exercitate de inculpatul A. împotriva unei decizii pronunțate în apel, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Astfel, se constată, prioritar, că cererea condamnatului nu este întemeiată în drept, că aceasta a fost înaintată instanței supreme spre a fi soluționată ca și recurs și a fost înregistrată ca apel.

În ceea ce privește exercitarea căii de atac a recursului, se constată că legiuitorul a renunțat la reglementarea acestei căi ordinare de atac în actualul C. proc. pen., care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, cu modificările și consolidările ulterioare, consacrând astfel sistemul dublului grad de jurisdicție, iar potrivit art. 13 alin. (1) din C. proc. pen., "legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii".

Așadar, aplicarea în timp a legii procesual penale este guvernată de principiul activității legii penale, corespunzător regulii tempus regit actum, cu excepțiile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.

Prin urmare, Înalta Curte reține că la momentul pronunțării deciziei contestate erau aplicabile dispozițiile procesual-penale prevăzute de noua codificare, care nu mai prevăd, în cadrul sistemului căilor ordinare de atac, recursul reglementat de vechiul C. proc. pen.

În ceea ce privește hotărârile supuse apelului, Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță, decizia atacată nefiind susceptibilă de apel.

În referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Se constată astfel că ne aflăm în ipoteza în care condamnatul A. a promovat împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, o cale de atac neprevăzută de lege, întrucât aceasta nu poate fi calificată în nicio cale ordinară sau extraordinară de atac din cele prevăzute de C. proc. pen.

Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2025.