ÎCCJ, Decizia nr. 147/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 06 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014, a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită față de inculpații A. și B. prin Ordonanțele nr. 174D/P/2011 din 13.06.2013 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova și a fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituită față de inculpații C. și D. prin Ordonanțele nr. 174D/P/2011 din 13.06.2013 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2011 din data de 14 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova au fost trimiși în judecată, printre alții:

- inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; șantaj în formă continuată prev. și ped. de art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. complicitate la infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (2) din C. pen., complicitate la organizarea și desfășurarea de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, abuz în serviciu prev. și ped. de art. 246 din C. pen. conflict de interese în formă continuată prev. și ped. de art. 2531 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- inculpata B., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală prev. și ped. de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005; spălare de bani, prev. și ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002; folosirea cu rea credință a bunurilor și creditului societății ori în scop contrar intereselor acesteia, prev. și ped. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Secția penală a Înaltei Curți a constatat că potrivit art. 249 din C. proc. pen., scopul măsurilor asigurătorii este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune, astfel, date fiind infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și B., măsura asiguratorie a fost apreciată ca justificată pentru a asigura posibilitatea recuperării presupusului prejudiciu produs prin săvârșirea presupuselor infracțiuni reținute în sarcina lor.

În același timp, reținându-se că printre presupusele infracțiuni săvârșite de aceștia sunt și cele de evaziune fiscală și spălarea banilor, și, văzând dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și cele ale art. 50 din Legea nr. 129 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative care a abrogat Legea nr. 656/2002 (art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului) care stabilesc obligativitatea luării măsurii asigurătorii cu respectarea condițiilor impuse de dispozițiile art. 249 din C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală, a constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor sechestrului asigurător, iar organul judiciar nu este ținut să verifice condiția de necesitate a respectivei măsuri, care, în acest caz, este prezumată de lege.

Prin urmare, s-a considerat că scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exercițiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestora, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârșirea faptelor penale.

De altfel, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurată acoperirea pagubei cauzate prin comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, prin luarea acesteia fiind restricționat doar dreptul de dispoziție asupra bunurilor imobile (jus abutendi), iar nu și celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, aceștia fiind pe mai departe titulari ai acestor prerogative.

Împotriva încheierii penale din data de 06 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2014, inculpații A. și B. au formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 24 mai 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, cele ale apărătorului ales al inculpaților și ultimul cuvânt al inculpatului A., fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Prin motivele de contestație formulate în scris, inculpații au criticat încheierea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 252 din C. proc. pen., în sensul că nu au fost identificate și evaluate bunurile inculpaților asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător. Se arată că încheierea atacată este netemeinică având în vedere faptul că inculpaților D. și C. li s-a ridicat măsura sechestrului asigurător, reținându-se că inculpatul E. a achitat prejudiciul rezultat prin săvârșirea infracțiunii de organizare și desfășurare de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc, însă inculpatului A. nu, deși acestuia i se reține infracțiunea de complicitate la organizarea și desfășurarea de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc.

Un alt motiv de netemeinicie invocat de inculpați este că partea civilă S.C. F. S.A. nu s-a constituit parte civilă până la primul termen de judecată, fiind decăzută din dreptul de a se mai constitui parte civilă.

De asemenea, inculpații au criticat faptul că prima instanță nu a verificat și nu a înlăturat prin motivare înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Sentința civilă nr. 591/24.09.2018 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1510 din 19.04.2018, pronunțata de Curtea de Apel Craiova, înscrisuri prin care inculpații au făcut dovada împrejurării că documentele care au stat la baza trimiterii în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală au fost anulate de instanța de contencios administrativ și fiscal.

Inculpații mai precizează, cu referire la reținerea în sarcina acestora a infracțiunii de evaziune fiscală, că instanța nu a motivat de ce a înlăturat înscrisul "ordin de plată" nr. 33/27.05.2016 prin care s-a achitat prejudiciul reținut de instanța de judecată ca urmare a raportului de expertiză judiciară dispus și efectuat în cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor și complicitate la delapidare, inculpații arată că nu se impune menținerea măsurii sechestrului asigurător în condițiile în care față de autorii faptelor, inculpații G. nu s-a dispus instituirea unor măsuri asigurătorii. În susținerea afirmațiilor, inculpații fac referire la înscrisul proces-verbal din 29.04.2013 încheiat de DGFP Argeș prin care se menționează că atât la S.C. F. S.A., cât și la S.C. H. S.R.L. s-au găsit înregistrate facturile fiscale și nu s-au constatat aspect de natură penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând contestațiile formulate de inculpații A. și B. prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, constată că sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

Conform art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

De asemenea, conform art. 249 alin. (4) din C. proc. pen. "Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate."

În ceea ce privește cererea inculpaților A. și B., de ridicare a măsurii asiguratorii instituită asupra bunurilor imobile, proprietatea inculpaților, în opinia Înaltei Curți, Completul de 5 Judecători aceasta nu se justifică în momentul de față, fiind o garanție pentru o posibilă plată a prejudiciului în contul ANAF, cu atât mai mult cu cât în cazul infracțiunii de evaziune fiscală pentru care sunt cercetați inculpații, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie și a plății cheltuielilor judiciare către stat.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că apărarea inculpaților privind încălcarea dispozițiilor art. 252 din C. proc. pen. nu poate fi primită deoarece din cuprinsul Ordonanței nr. 174D/P/2011 din 13.06.2013, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, prin care în temeiul art. 163 din vechiul C. proc. pen., a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea inculpaților, se observă că organul judiciar care a procedat la aplicarea sechestrului a făcut în prealabil o identificare a acestora, respectiv în ceea ce-i privește pe inculpații I. a identificat un teren intravilan, situat în tarla x, parcela x, înscris în CF nr. x Pleșoiu, nr. cadastral x. Faptul că la dosarul cauzei nu există un înscris din care să rezulte că a fost făcută o evaluare a bunurilor sechestrate, nu conduce la concluzia că acestea nu ar fi fost evaluate, organul judiciar putând apela la evaluatori sau experți în situația în care nu este lămurit cu privire la valoarea bunurilor asupra cărora urmează a institui sechestrul asigurător.

Din actele și înscrisurile aflate la dosarul cauzei se reține că ANAF - DGRFP Craiova s-a constituit parte civilă conform Adresei nr. x din 18.11.2013, solicitând obligarea, în solidar, a inculpaților A., D., C., E., J. și K. la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF a sumei de 369.000 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a desfășurării de către inculpați a unor activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc, la care se adaugă accesoriile prevăzute de art. 119 și art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a sumei datorate.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că s-a solicitat obligarea în solidar a inculpaților A., B., C., L., M. și în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către partea civilă a sumei de 520.994 RON, reprezentând prejudiciu, 212.217 RON TVA și 161.645 RON impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile prevăzute de art. 119 și art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a sumei datorate. Urmare a efectuării unei inspecții fiscale generale la operatorul economic, cuprinzând perioada 01.02.2008 - 30.09.2013, organele de control ale ANAF au stabilit obligații fiscale suplimentare de 160.096 RON impozit pe profit și 212.016 RON TVA cu majorări și penalități de întârziere.

În continuare, se observă că, la data de 21 februarie 2014, S.C. N. S.A. s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților L., A., B. și a părții responsabile civilmente S.C. H. S.R.L., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la Dosar nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 456.000 RON, reprezentând plățile efectuate de partea civilă în derularea contractului de pază, a sumei de 100.500 RON reprezentând obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. x/22.07.2013 și Decizia de impunere nr. x din derularea Contractului de prestări servicii de pază nr. x/22.01.2009 și a sumei de 124.622 RON reprezentând TVA debit suplimentar + majorări de întârziere + penalități de întârziere stabilite de inspecția fiscală prin același raport de inspecție fiscală, la care se adăugă suma reprezentând actualizarea cu dobânda legală a sumelor de 456.000 RON, 100.500 RON și 124.622 RON până la data plății efective.

Din considerentele încheierii penale atacate rezultă că, la verificarea măsurii asigurătorii conform art. 250 2 din C. proc. pen., instanța nu a avut în vedere vreo solicitare din partea S.C. F. S.A. de constituire de parte civilă atunci când a dispus menținerea măsurii asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților I.

Argumentele invocate de inculpați prin motivele scrise ale contestației referitoare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Sentința civilă nr. 591/24.09.2018 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1510 din 19.04.2018, pronunțata de Curtea de Apel Craiova, înscrisul "ordin de plată" nr. 33/27.05.2016, nu pot fi primite în această procedură prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciind că acestea sunt apărări ce țin de fondul cauzei și care vor fi avute în vedere de prima instanță la soluționarea pe fond a dosarului.

Nemulțumirea inculpatului A., cum că în privința sa a fost menținută măsura asiguratorie, deși în sarcina sa se reține infracțiunea de complicitate la organizarea și desfășurarea de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc, iar în privința inculpaților D. și C. s-au ridicat măsurile asigurătorii, este nejustificată pe de o parte, pe motiv că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților D. și C. nu sunt de natura acelora care să impună instituirea cu titlu obligatoriu a măsurilor asigurătorii, iar, pe de altă parte, din cererile de constituire de parte civilă formulate de ANAF - DGRFP Craiova și S.C. N. S.A. se observă că doar parte civilă ANAF - DGRFP Craiova ar avea pretenții la acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar, doar în ceea ce privește infracțiunea de organizarea și desfășurarea de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc faptă prevăzută de art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009.

Completul de 5 Judecători al instanței supreme constată că prin Rechizitoriul nr. x/2011, din data de 14 iunie 2013, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova au fost trimiși în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; șantaj în formă continuată prev. și ped. de art. 194 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. complicitate la infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (2) din C. pen., complicitate la organizarea și desfășurarea de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 23 din O.U.G. nr. 77/2009, abuz în serviciu prev. și ped. de art. 246 din C. pen. conflict de interese în formă continuată prev. și ped. de art. 2531 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., iar inculpata B., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală prev. și ped. de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005; spălare de bani, prev. și ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002; folosirea cu rea credință a bunurilor și creditului societății ori în scop contrar intereselor acesteia, prev. și ped. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În concluzie, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, văzând că printre infracțiunile pentru care inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată, se află și cea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, apreciază că măsura asiguratorie este justificată pentru a asigura posibilitatea recuperării presupusului prejudiciu produs prin săvârșirea presupuselor infracțiuni reținute în sarcina lor.

De asemenea, constată că standardul pentru luarea măsurii asigurătorii nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații complete încă din momentul dispunerii acesteia, fiind suficientă existența unor probe din care să rezultă suspiciunea rezonabilă în sarcina inculpaților privind săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind avute în vedere probele din dosarul de urmărire penală.

Totodată, instituirea unei măsuri asigurătorii nu presupune automat dispunerea confiscării speciale sau extinse, ci urmărește asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sub aspectul evitării ascunderii, distrugerii înstrăinării sau sustragerii bunurilor prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

În ceea ce privește proporționalitatea măsurii, acesta rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și din cuantumul sumei care face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală de care sunt acuzați inculpații și până la concurența căreia s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător.

Pentru considerentele expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii penale din data de 06 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat fiecare contestator inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii inculpați în cuantum de câte 80 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 4251 alin. (7) punctul 1 lit. b) din C. proc. pen. respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 06 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă fiecare contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii inculpați în cuantum de câte 80 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2021.

GGC - NN